vineri, 30 iulie 2021

BUCURIA SI RESPONSABILITATEA DECIZIILOR - CHEILE CARE DESCHID IMPARATIA CERURILOR


„Zis-a Domnul pilda aceasta:
 Asemenea este Împărăția cerurilor cu o comoară ascunsă în țarină pe care, găsind-o un om, a ascuns-o și, de bucuria ei, se duce și vinde tot ce are și cumpără țarina aceea. 
Iarăși este asemenea Împărăția cerurilor cu un neguțător care caută mărgăritare bune; și, aflând un mărgăritar de mult preț, s-a dus, a vândut toate câte avea și l-a cumpărat. 
Asemenea este iarăși Împărăția cerurilor cu un năvod aruncat în mare și care adună tot felul de pești. Iar când s-a umplut, l-au tras pescarii la mal și, șezând, au ales în vase pe cei buni, iar pe cei răi i-au aruncat afară. 
Așa va fi la sfârșitul veacului: Vor ieși îngerii și vor despărți pe cei răi din mijlocul celor drepți. Și îi vor arunca în cuptorul cel de foc; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. 
Apoi, Iisus i-a întrebat: Ați înțeles toate acestea? Iar ei I-au răspuns: Da, Doamne. Iar El le-a zis: De aceea, orice cărturar cu învățătură despre Împărăția cerurilor este asemenea unui om gospodar, care scoate din vistieria sa lucruri noi și lucruri vechi. 
Iar după ce Iisus a sfârșit aceste pilde, a plecat de acolo. Și, venind în patria Sa, îi învăța pe ei în sinagoga lor.”
MATEI 13: 44-54

Ultimele patru parabole din cap. 13 al Ev. după Matei sunt un fel de concluzie a discursului în pilde tinut de Mantuitorul in fata apostolilor Sai! 

In aceste ultime exemple, Iisus explică misterul Împărăției lui Dumnezeu, cum si in ce fel este prezenta Împărăția lui Dumnezeu – binele – în viata omului, in istoria lumii nostre, in care raul pare mai vizibil, o istorie plină de contradicții și incercari. 

Obstacolele, incercarile pe care toti oamenii le intalnesc, nu pot face sa dispară Împărăția, ci chiar o implinesc! 
Cat priveste răul, el există dar nu învinge, fiind umbrit de mila si iubirea lui Dumnezeu si a oamenilor care doresc sa-I semene!

Pericopa de azi trage concluziile, prezentand patru metafore. 
Prima vorbește despre o comoara ascunsă, a doua despre margaritare, a treia despre navod si pescuit, iar a patra despre un cărturar care scoate la lumina „lucruri noi și lucruri vechi”.

Pe lângă cuvinte care sugereaza lucruri pretioase in ochii omului, aici razbate si ideea de bucurie!

Domnul Iisus incearca sa dea reperele Imparatiei Cerurilor, comparand-o cu stari si trairi lumesti ...
Aceste patru pilde par sa fie un raspuns dat celor care ar putea cadea in expectativa zicandu-si ca nu mai este nimic de facut de vreme ce Dumnezeu, prin mila Sa infinita, rezolva totul in viata nostra! Cu alte cuvinte, "ce ne-ar mai rămâne noua de făcut daca El le stie si le gândește pe toate?”

Iisus tine sa nu cumva sa intelegem, vorbind despre bunatatea si marinimia lui Dumnezeu, ca suntem invitati la pasivitate, la o viata in care nu mai trebuie sa decidem, sa ne asumam resposabilitati, ci doar sa asteptam finalul vietii pamantesti ca niste Zombii!

Primele două parabole sunt legate de decizie, iar ultimele două ne vorbesc despre responsabilitatea de a duce la indeplinire decizia luata de noi în timpul vieții, cu consegventa, și de a da mai departe asa cum face cărturarul, cele invatate in urma asumarii deciziilor!

Primele două pilde vorbesc despre comoara și mărgăritar, caci 
toti
oamenii  viseaza  comori, lucruri de pret, facand adesea din astea un tel al vietii! Ca sa ai asa ceva trebuie insa sa cauti sau nu, o decizie care face sa poti afla... sau nu ceea ce cauti! 

Însă parabolele ne spun ca atât cel care caută – negustorul caută, și află – cât și cel care nu caută dar se zbate - țăranul nu caută comori, ci doar muncește pământul – toti sfarsesc prin a afla. 
Este deci evident ca si daca cauti si daca nu, si daca gasesti si daca nu... tu esti cel care trebuie sa decida! 
Decizia tine insa de bucurie, de dorinta ta vie de a merge inainte!
Starea de bucuria ne da puterea sa luam decizii. 
Daca intelegem ce este de pret in viata, daca am gasit "comoara", mărgăritarul prețios care valorează mai mult decât toate celelalte, bucuria acestei descoperiri ne ajuta sa decidem calea! 
Aici este misterul libertatii cu care ne-a "cadorisit" Dumnezeu!

Iisus ne spune ca, dacă intelegem însemnătatea binelui, a milostivirii, a iubirii, dacă înțelegem care este adevărata înțelepciune, adevărata comoară, adevăratul margaritar, atunci suntem obligati să si decidem, să ne investim, trup si suflet, pentru a reusi sa dobandim aceasta comoara…

Astfel, ultimele două parabole ne sugereaza responsabilitatea. 
Vorbind despre mreje si pescuit, ni se sugereaza ca Dumnezeu este si al celor buni si al celor rai, si numai El știe sa faca diferenta! 
Dar mie imi ramane responsabilitatea de a fi bun, de a merita sa fiu fiu al Sau!

Oricat de ignoranti am fi, toti transmitem ceva cuiva din cele pe care le-am aflat in viata, toti suntem intr-un fel sau altul asemenea carturarului. Asa ca, trebuie să fim responsabili de faptul ca transmitem mai departe experientele proprii, bune sau rele si suntem raspunzatori fata de ceilalti! De aceea trebuie sa traim complet si corect!

Greu pentru noi, nevrednicii, sa ne inchipuim Imparatia lui Dumnezeu! 

Din cele scrise de cei care au avut acces la taina cerurilor, pregustand-o fie si pentru cateva secunde, intelegem ca odata dezvaluita minunatia ei, omul binecuvantat cu o asa traire, nu mai poate ramane acelas! El isi doreste asa de mult sa retraiasca senzatia aceea divina incat cate zile va mai avea... spera doar sa i se mai arate din nou! Si pentru asta singura lui preocupare este sa se purifica ca sa o merite, aici ca si acolo!

Iata cum, 
cu modestie, descrie Sf Apostol Pavel rapirea lui la cer, in 2 Corinteni, Capitolul 12 : 2 - 6

2. Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani – fie în trup, nu ştiu; fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie – a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer.
3. Şi-l ştiu pe un astfel de om – fie în trup, fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie
4. Că a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască.
5. Pentru unul ca acesta mă voi lăuda; iar pentru mine însumi nu mă voi lăuda decât numai în slăbiciunile mele.
6. Căci chiar dacă aş vrea să mă laud, nu voi fi fără minte, căci voi spune adevărul; dar mă feresc de aceasta, ca să nu mă socotească nimeni mai presus decât ceea ce vede sau aude de la mine.

Zi binecuvantata, incununata de decizii bune!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu