marți, 6 iulie 2021

DESPRE BAGAJELE NECESARE PE DRUMUL INDUHOVNICIRII


„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Să nu aveți nici aur, nici argint, nici bani în cingătorile voastre; nici traistă pe drum, nici două haine, nici încălțăminte, nici toiag; că vrednic este lucrătorul de hrana sa. În orice cetate sau sat veți intra, cercetați cine este în el vrednic și acolo rămâneți până ce veți ieși. Și, intrând în casă, urați-i, zicând: «Pace acestei case!» Și, dacă este casa aceea vrednică, să vină pacea voastră peste ea. Iar de nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi. Și dacă nu vă va primi pe voi, nici nu va asculta cuvintele voastre, ieșind din casa sau din cetatea aceea, scuturați praful de pe picioarele voastre. Adevărat grăiesc vouă: Mai ușor va fi pământului Sodomei și Gomorei, în ziua judecății, decât acelei cetăți.”
MATEI 10, 9-15


Biserica ortodoxa, cel putin cea romana, nu are cultura misionarismului, spre deosebire de biserica protestanta, care face din asta un scop al mantuirii!

Pustnicii rusi, care au evanghelizat Alaska, au pacticat acolo un alt tip de misiune: aceea prin exemplul personal - adica s-au purtat in asa fel incat localnicii au sfarsit prin a-i cauta si a le imbratisa credinta!

Cultura ortodoxa este pregnant focalizata pe salvarea personala, lepadarea individuala de pacate
Principiul este ca daca fiecare in parte reuseste, toti reusim!
In tarile foste comuniste, prin propagarea fricii, a tradarii si a dezbinarii, s-a dezvoltat tacit acest fel de lupta solitara pentru mantuire.

Hristos insa si-a pregatit discipolii pentru misionarism si nu pentru salvarea lor personala! 
Rolul lor era acela de a da vestea cea buna!
Pericopa de azi, ne expune ce are de facut un adevarat vestitor al lui Hristos!

1. Să nu aveți nici aur, nici argint, nici bani în cingătorile voastre; nici traistă pe drum, nici două hainenici încălțăminte, nici toiagcă vrednic este lucrătorul de hrana sa. 


Cand pleci, pe munte, de exemplu, iei cu tine doar strictul necesar caci, dacă ai prea multe lucruri în rucsac, risti să nu poti urca!

Iisus le spune apostolilor - si implicit noua - care sunt lucrurile pe care nu trebuie sa le avem, pentru ca intelegerea si trairea evangheliei să ne fie cu folos! 

Mai întâi aurul si argintul
Aceste metale, care sunt valori materiale, odata ce le ai si nu poti sa te debarasezi de ele, dovedesc alipirea inimii tale de lume, de lucruri si mijloace care distrag atentia de la Dumnezeu, care te fac să pierzi din vedere scopul principal al... calatoriei!

Pericopa ne arată calea spre Împărăției cerurilor si 
ne spune ca aceasta e aproape! Ne indeamna - îngrijiți-vă, înviați, 
însănătoșiți, dați gratuit, nu vă adunați comori, salutați… 

Iisus le expune discipolilor – precum și nouă – tocmai ceea ce El a făcut, felul in care El a trait in lume.
Iisus e Dumnezeu dar in lume nu a considerat că trebuie să-și apere poziția, ci S-a golit pe Sine, S-a făcut mic, pentru a fi cu noi, ca si noi și ne trimite si pe noi in lume! 
Fiind ca El, dovedim ca acest stil de viata este cel demn de urmat. 
Nu e vorba  aici de imitatie,  ci de insusirea unui mod de a trai care este tocmai cel al lui Hristos!

Cand spune „Nici aur, nici argint”… Iisus arata ca felul în care ne infatisam, suntem și trăim este mai important decat ceea ce spunem, deoarece exemplul nostru este mai grăitor decât o predică!

Traista... ar putea fi rucsacul în care punem cele necesare pentru a trai. D
aca ținta noastra este induhovnicirea, gasirea Imparatiei, valorile lumii nu ne mai sunt necesare si, evident, atunci la ele
va trebui sa renuntam !

Cele două haine reprezintă aspectul exterior si, implicit, 
demnitatea. 
Dar de ce ar trebui sa traim fara cea de a doua haină? 
După cum spune Sf. Ioan Botezătorul, a doua haină nu e a ta, ci e a fratelui tau! Dacă vrei asadar să mergi în misiune, este necesar să-i dai fratelui tau o haină!

Nici incaltaminte… sa nu ai!?
Omul liber, la vremea aceea, purta sandale, in timp ce sclavul era descult. In consecinta, propovăduitorul nu va fi sclav, dar va fi totusi servitor... al fratelui sau!

Nu e nevoie nici de toiag, care folosește ca sprijin ori ca protectie,
pentru că sprijinul tău, protectia ta, Dumnezeu!
Vrednic este lucratorul de hrana sa”… caci cel care aduce vestea buna are dreptul la o rasplată!
David, in infruntarea sa cu Goliat,  când i s-au dat toate armele pentru lupta cu uriasul, nici măcar nu a reușit să se miște. Dar, după ce s-a eliberat de ele, el a biruit cu o prastie - pentru că, spune el,
 „Eu mă încred în numele Domnului”!

2  În orice cetate sau sat veți intra, cercetați cine este în el vrednic și acolo rămâneți până ce veți ieși. Și, intrând în casă, urați-i, zicând: «Pace acestei case!» 
Și, dacă este casa aceea vrednică, să vină pacea voastră peste ea. Iar de nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi.

Apostolul, care este aducator al vestii celei bune, se prezintă și devine oaspete într-o casă!
Cand un om este oaspete, are o anume atitudine - este modest, politicos și se poarta in consecinta! 
Gazda simte ceva din atitudinea lui și manifesta o anume bunăvoință, atat față de el cat și față de mesajul lui.
Salom, cuvantul de salut al evreilor, inseamna pace. 
Asadar, dacă gazdele primesc oaspeti, vor primi si pacea, dacă nu, pacea se va reîntoarce la oaspete! 
Oaspetele nu va pierde nimic!

3. Și, dacă nu vă va primi pe voi, nici nu va asculta cuvintele voastre, ieșind din casa sau din cetatea aceea, scuturați praful de pe picioarele voastre. Adevărat grăiesc vouă: Mai ușor va fi pământului Sodomei și Gomorei, în ziua judecății, decât acelei cetăți.”

Sa "scuturi praful de pe picioare” era un gest tipic la iudeii atunci cand reveneau in tara lor! Ei se curatau de pământul păgân ori de cate ori intrau în Pământul Făgăduinței! Nu era neaparat un gest ostil, de condamnare.
Apostolul nu va face acest gast ca ofensa catre cei care nu l-au primit sau nu l-au ascultat, ci, mai curand, ca un semn de iubire, un gest prin care celalat este invitat la o reflexie mai profundă. Este un fel de dojană prieteneasca menita sa-l faca să se gândească bine la lipsa sa de ospitalitate, la împietrirea inimii sale, la ingustimea minții sale!

Pomenirea Sodomei și Gomorei aici este facuta cu un evident scop pedagogic…  Orice iudeu stie ca oamenii din aceste cetati au pierit datorită perversitatii cu care si-au tratat semenii și pentru că L-au refuzat pe Dunmezeu!

O zi minunata, in care sa putem fi oaspeti si gazde bune!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu