Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.
Nu socotiți că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie.
Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, și pe fiică de mama sa, și pe noră de soacra sa; iar dușmanii omului vor fi casnicii lui. Sfârșind Iisus de dat aceste învățături celor doisprezece ucenici ai Săi, a trecut de acolo ca să învețe și să propovăduiască mai departe, prin cetățile lor.”MATEI 10: 32-36; 11: 1
Fragmentul evanghelic de astazi incheie discursul despre apostolat.
Apostolul Domnului, cel care va duce vestea cea buna, trebuie sa fie demn de Cel care il trimite in aceasta misiune!
Trebuie sa-L cunoasca, sa stie cine este Cel care il invata si il trimite in lume, Il iubește pe Invatator mai presus de orice, este convins ca trebuie sa poarte o cruce și este dispus să-și dea viața si...
mărturisește despre El!
Apostolul ajunge sa-I semene Invatatorului, iubeste si mărturisește iubirea, cunoaște jertfa iubirii și știe să dăruiască viața!
Dar ce inseamna, concret, sa-L marturisesti pe Hristos?
Asta este o intrebare la care, ca sa raspunzi complet, e nevoie sa reflectezi...
Hristos face din noi crestini.
Hristos face din noi crestini.
Crestinismul, desi este definit, simplist, a fi o religie monoteista, pus alaturi de celelalte doua religii monoteiste, este, sau ar trebui sa fie, mult mai mult decat atat!
Mai mult decat ce se spune in carti si dincolo de reguli, a fi crestin este un mod de viata, un anume fel de a trai, care trebuie sa fie oglinda a vietii lui Hristos!
Astazi, sa marturisesti ca esti crestin practicant, te situeaza cumva, in cel mai bun caz, in randul celor bizari, intre ciudatii lumii moderne, o lume atasata de bunuri materiale, de succesul personal, de confort şi placeri al trupului, o lume care dezvolta comunicarea insingurand tot mai mult persoana, care-Il contesta pe Dumnezeu pentru ca totul este contestabil, o lume anxioasa, individualista, care impinge la cadere, totul in plina dezvoltare!
Lumea asta te pune la zid daca spui ca tu crezi in El, fara sa inteleaga ca ceea ce o tine captiva este tocmai departarea de Hristos!
Timpurile de azi sunt apostolice tocmai prin aceea ca valul lumii vrea sa astupe glasul marturisirii!
Dacă noi Îl tăgăduim, ce-I rămâne Lui de făcut?
Ce înseamnă asta? Caci, cateva versete mai sus tocmai le-a spus apostolilor sa vesteasca pacea!?
Nu cred sa fie cineva pe care aceste cuvinte sa nu-l contrarieze, pentru că nu par deloc sa se potriveasca cu ideea potrivit careia Dumnezeul nostru este Domnul păcii!
Iata câteva versete in acest sens:
A avea pace în Hristos înseamnă a fi impacat cu El, avand conştiinta neumbrita de pacat.
Revenind acum la cuvintele Mântuitorului cum că a venit să aducă în lume dezbinare între oameni, chiar între rude foarte apropiate, acestea sunt spuse spre a ne face sa intelegem ca este necesar să păstrăm pacea şi unirea cu oamenii din jur, ca trebuie sa ne daruim si sa iubim... până la un punct.
„Nu în totdeauna este bună unirea; uneori şi despărţirea este bună. Iar „sabia” este cuvântul credinţei, care ne taie pe noi de la dragostea prietenilor noştri şi a rudeniilor, dacă aceştia ne împiedică de la buna-cinstire de Dumnezeu.
Apostolul, acela care vestește pacea lui Dumnezeu, duce pe umerii sai greul unui conflict asumat!
Astazi, sa marturisesti ca esti crestin practicant, te situeaza cumva, in cel mai bun caz, in randul celor bizari, intre ciudatii lumii moderne, o lume atasata de bunuri materiale, de succesul personal, de confort şi placeri al trupului, o lume care dezvolta comunicarea insingurand tot mai mult persoana, care-Il contesta pe Dumnezeu pentru ca totul este contestabil, o lume anxioasa, individualista, care impinge la cadere, totul in plina dezvoltare!
Lumea asta te pune la zid daca spui ca tu crezi in El, fara sa inteleaga ca ceea ce o tine captiva este tocmai departarea de Hristos!
Timpurile de azi sunt apostolice tocmai prin aceea ca valul lumii vrea sa astupe glasul marturisirii!
Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.
A recunoaște pe cineva înseamnă a-l mărturisi.
A recunoaște pe cineva înseamnă a-l mărturisi.
Apostolul este acela care-L recunoaște pe Domnul! El este cel care-L mărturisește pe Domnul în viața de zi cu zi, prin ceea ce spune și face, Il recunoaște pe Domnul ca fiind prezent si Îl recunoaște și atunci cand sufera!
Daca ne intrebam cumva putem sa-L recunoastem noi Domnul, cand nimeni nu L-a vazut vreodată, gasim raspunsul in cuvintele Mantuitorului: „Orice ati făcut unuia dintre acești frați mai mici ai mei, Mie mi-ai făcut”! Pe Domnul Il recunoaștem mereu în cei de pe urmă!
Implinirea vieții noastre constă în a-L recunoaște pe Domnul prezent în aproapele meu, al micilor, al săracilor, al celor din urmă, al slabilor, al umiliților. În aceasta recunoastre marturisesc sau neg iubirea Domnului. În această mărturie este prezent cu adevărat Domnul. „Mie Mi-ați făcut”, spune Iisus.
„Vrednic de crezare este cuvântul: căci dacă am murit împreună cu El, vom şi învia împreună cu El. Dacă rămânem întru El, vom şi împărăţi împreună cu El; de-L vom tăgădui, şi El ne va tăgădui pe noi. Dacă nu-I suntem credincioşi, El rămâne credincios, căci nu poate să Se tăgăduiască pe Sine însuşi."2Tm. 2,11-13
Dacă noi Îl tăgăduim, ce-I rămâne Lui de făcut?
Neputand să Se tăgăduiască pe Sine, pentru că este fidel, El rămâne fidel față de noi, chiar și atunci când noi Îl tăgăduim.
Petru a experiat acest lucru, lepadandu-se de Domnul!
Crucea este semnul clar al fidelității lui Dumnezeu față de toți cei care-L neagă. Ultimul cuvânt îl are insa mereu fidelitatea Sa, Cuvantul Sau dar, cu toate astea, noi nu ne putem debarasa de responsabilitatea noastră, lasand totul in seama Sa!
Să nu credeţi că am venit să aduc pace pe pământ. Nu am venit să aduc pace, ci sabie.
Să nu credeţi că am venit să aduc pace pe pământ. Nu am venit să aduc pace, ci sabie.
Ce înseamnă asta? Caci, cateva versete mai sus tocmai le-a spus apostolilor sa vesteasca pacea!?
Și Iisus chiar aduce pacea!
Aici, ca si in textul corespondent din Evanghelia dupa Luca (12: 48-59), se vorbeste despre dezbinarea adusa de Hristos...
In ambele texte Mântuitorul spune că n-a venit să aducă pace pe pământ, ci dezbinare si sabie, adică ceartă, război, conflict.Nu cred sa fie cineva pe care aceste cuvinte sa nu-l contrarieze, pentru că nu par deloc sa se potriveasca cu ideea potrivit careia Dumnezeul nostru este Domnul păcii!
Iata câteva versete in acest sens:
- În Predica de pe munte, într-una din cele nouă fericiri spune: „Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema” (Matei 5:9) încurajând întreagă omenire spre pace și bună înțelegere.
- Când îi trimite pe apostolii Săi la propovăduire, le spune: „Şi intrând în casă, uraţi-i, zicând: "Pace casei acesteia"” (Matei 10:12).
- După ce a vindecat-o pe femeia cu scurgere de sânge i-a spus: „Fiică, a ta credinţa te-a mântuit, mergi în pace şi fii sănătoasă de boala ta!” (Marcu 5, 34).
- Vorbind despre împotrivirea în fața păcatului până la sânge, la finalul Discursului spune: „Bună este sarea; dacă însă sarea îşi pierde puterea, cu ce o veţi drege? Aveţi sare întru voi şi trăiţi în pace unii cu alţii.” (Marcu 9:50).
- Ceata îngerilor la nașterea Domnului Iisus, cânta de față cu păstorii: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire” (Luca 2:14).
- Când Li s-a arătat apostolilor după Înviere, evanghelia consemnează: „Şi pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă. ” (Luca 24, 36).
- Când le spune apostolilor că Tatăl Îl va trimite pe Duhul Sfânt, adăugă: „Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici să se înfricoşeze.”
Domnul Hristos aduce pacea dar și dezbinarea.
In Evanghelia dupa Ioan, Iisus spune: „Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33)
Acest text pune față-n față cele două aspecte contrare - cel de pace și cel de dezbinare.
In Evanghelia dupa Ioan, Iisus spune: „Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33)
Acest text pune față-n față cele două aspecte contrare - cel de pace și cel de dezbinare.
Cuvintele Mântuitorului sunt adresate apostolilor, după ce ii avertizeaza că El avea sa patimeasca și ca tocmai în acele momente toți îl vor părăsi!
Pacea, despre care vorbește Mântuitorul Hristos, nu este pacea lumii, a societății în care trăim, ci este pacea pe care o vom afla în noi (împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru”- Luca 17:21), in relația directă cu El, prin rugăciune, prin împlinirea poruncilor Sale, prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Lui. (Ca întru Mine pace să aveţi!)
Dezbinarea, de care vorbeşte, o vom afla în lumea în care trăim, în exteriorul nostru.
Dezbinarea, de care vorbeşte, o vom afla în lumea în care trăim, în exteriorul nostru.
Mantuitorul îi atenţionează pe apostoli că vor avea necazuri în lume, chiar dacă au pace întru El!
A avea pace în Hristos înseamnă a fi impacat cu El, avand conştiinta neumbrita de pacat.
Hristos Domnul nu ţine minte răul, nu e răzbunător, nu pedepseste şi mereu ne va primi in pace, ne va primi la El cu bunătate, fără ranchiuni, fidel pana la capat!
Revenind acum la cuvintele Mântuitorului cum că a venit să aducă în lume dezbinare între oameni, chiar între rude foarte apropiate, acestea sunt spuse spre a ne face sa intelegem ca este necesar să păstrăm pacea şi unirea cu oamenii din jur, ca trebuie sa ne daruim si sa iubim... până la un punct.
In clipa in care suntem in pericol de a cadea in pacat, departati de Dumnezeu, trebuie să ne împotrivim!
Nu prin forţă, ci prin retragere, prin indepărtarea de cei care ne ispitesc.
Această depărtare creează de fapt ruptura, dezbinarea dintre oamenii care au viziuni diferite. Aceasta este sabia de care vorbeşte Mântuitorul... tăierea unei relaţii ce face rau celor implicaţi.
„Nu în totdeauna este bună unirea; uneori şi despărţirea este bună. Iar „sabia” este cuvântul credinţei, care ne taie pe noi de la dragostea prietenilor noştri şi a rudeniilor, dacă aceştia ne împiedică de la buna-cinstire de Dumnezeu.
Că nu ne îndeamnă să ne despărţim de aceştia fără pricină, ci numai atunci când nu se unesc cu noi [în credinţă] iar, mai vârtos, atunci când ne împiedică de la credinţă” (Sfântul Teofilact, Arhiepiscopul Bulgariei – Tâlcuirea Sfintei Evanghelii de la Matei).
Dezbinarea de care vorbeşte Hristos Domnul face deci diferenta intre viaţa curată şi viaţa păcătoasă.
Dumnezeu, Sfânta Treime, prin lucrarea Sa de mântuire în lume, smulge pe oameni din păcat, îi scoate din grupul celor indiferenţi şi necredincioşi...
Cat ii priveste pe cei ce vor încerca să-i rupă pe oameni de Dumnezeu, ei ar trebuie să ştie ca se vor confrunta - mai devreme sau mai tarziu - cu Duhul Adevărului, cu însuşi Domnul, prezent în noi toţi!
Hristos ne dă pacea Sa, dar stă permanent împotriva tuturor celor care aduc dezbinarea. Dezbinarea de care vorbeşte Hristos Domnul face deci diferenta intre viaţa curată şi viaţa păcătoasă.
Dumnezeu, Sfânta Treime, prin lucrarea Sa de mântuire în lume, smulge pe oameni din păcat, îi scoate din grupul celor indiferenţi şi necredincioşi...
Cat ii priveste pe cei ce vor încerca să-i rupă pe oameni de Dumnezeu, ei ar trebuie să ştie ca se vor confrunta - mai devreme sau mai tarziu - cu Duhul Adevărului, cu însuşi Domnul, prezent în noi toţi!
El de fapt îi rupe din comunitate pe cei care crează dezbinare.
Toată pacea lumii este de la Dumnezeu... iar dezbinarea şi războiul e doar o urmare a patimilor şi ambiţiilor noastre egoiste. Dar este o pace care vine printr-o sabie. Nu este insa o oarecare ci este sabia Cuvântului lui Dumnezeu!
Apostolul, acela care vestește pacea lui Dumnezeu, duce pe umerii sai greul unui conflict asumat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu