Astazi continuam cap 10, capitol in care Mantuitorul isi povatuieste apostolii, invatandu-i sa faca fata viitoarelor prigoniri.
Când ne aflam in dificultate, e bine sa stim sa facem un pas inapoi; iata ca Iisus ii sfatuieste pe ucenici chiar sa fuga din cetatile in care vor intalni ostilitate!
Fuga, poate parea rusinoasa dar se dovedeste a fi sanatoasa!
Crestinismul s-a putut raspandi si prin fuga, dovedindu-se un bun mijloc de evanghelizare caci, cei prigoniti s-au raspandit pretutindeni si, acolo unde si-au gasit adapost, au ramas si ei si credinta lor care a fost cunoscuta!
Apostolul Pavel este el insusi un astfel de exemplu!
Cei care au dorit sa impiedice raspandirea ideilor crestine, prigonindu-i pe adepti, nu au facut decat sa ajute la raspandirea lor!
„Nu veți sfârși cetățile lui Israel, până ce va veni Fiul Omului.” le spune Iisus apostolilor, si este adevarat caci, mai înainte ca ei să străbată toata tara, Fiul omului chiar a venit! Iisus răstignit a înviat!
Desi unii inca Il asteapta, El a venit, este prezent în istorie si lucrează în apostoli si in noi. Pe Fiul omului îl vede Ștefan în timp ce este omorat cu pietre, Fiul omului îi vorbește si lui Pavel. Iisus e cu noi până la sfârșitul veacurilor, ca Fiu al omului si comuniunea cu El e puterea celui care raspandeste vestea cea buna!
Iisus isi consoleaza ucenicii, asigurandu-i ca vor putea cunoaste renumele Invatatorului! In fapt, ei vor trai ceea ce a trait Mantuitorul insusi, caci "Destul este ucenicului să fie ca învățătorul și slugii ca stăpânul"!
In ce ne priveste pe noi, patrunsi de prezența Sa, reusim altfel sa facem fata necazurilor! Privind la exemplul Sau, intelegem ca nimic nu este indeajuns de rau! El a primit tot raul posibil!
„Nu vă temeți”, le spune Iisus apostolilor, după ce ii trimite in lume ca pe niste oi în mijlocul lupilor.
Frica, asa cum spuneam in postarile anterioare, nu este neaparat o piedica ci poate fi, la inceput, declansatoare de putere, de intuitii salvatoare!
Evitarea pericolelor insa nu trebuie sa devina o obsesie, care sa ne impiedice sa ne facem datoria, asa ca... e necesar sa traim si sa muncim increzatori ca Domnul ne pazeste si ne apara! Fără încredere, nu putem avansa si fără teamă, putem deveni nesocotiti, asumandu-ne riscuri inutile si periculuase! Încrederea și frica se dovedesc a fi doua cai care, desi antagonice, sunt necesare pentru a trece prin viata si a ne implini rostul!
Leitmotivul pericopei este acest „nu va temeti”. Apostolul, deși se teme și are incertitudini (1Cor. 2,3), nu se lasă condus de ele, ci se lasa in voia Duhului lui Dumnezeu!
Si noi suntem cuprinși de frică. Mantuitorul insa nu ne lasa sa facem greseli din frica. " De ce ti-e frica nu scapi" caci temandu-ne, constant si obsesiv, gresim, facand exact acele lucruri pe care nu dorim si nu ar trebui sa le facem!
Iisus insa ne da incredere; venirea Lui printre noi ne alunga frica noastra esentiala care este frica de moarte!
Noi ne temem de moartea seminței, deși știm că numai putrezirea ei aduce rod; nu ne place soarta mielului între lupi, deși știm că aceasta este victoria Sa. Lupii pot ucide trupul care oricum moare! Trupul vine din pământ și se reîntoarce în pâmant! Viața care nu poate fi rapusa este in Duhul lui Dumnezeu, care este iubirea jertfelnica!
Frica de Dumnezeu este începutul înțelepciunii (Ps. 11,10): ea alungă orice alta frică.E inutil să ne preocupăm de moarte ori să trăim nelinistiti: moartea oricum vine și viața oricum o pierdem! Să căutăm să nu pierdem insa acea viață pe care o capatam in iubirea lui Dumnezeu!
Astfel li se spune apostolilor si ni se spune si noua : "nu vă temeți de ei, căci nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală și nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut."
Intelepciunea lui Dumnezeu, cea mai înainte de veci, tainica, ascunsa, ne-a fost, iata, descoperită noua, prin Duhul Sfânt (1Cor. 2, 7.10). Asfel, intreaga istorie a lumii este una a mântuirii, o revelație continua, treptata si permanenta, a acestei înțelepciuni, până la sfarsitul veacurilor, pana cand se va implini!
Apostolii, care au primit Lumina care este Hristos, sunt chemati sa o duca mai departe si, prin propovaduire, lumea va afla lumina adevărului.
In calitate de oi în mijlocul lupilor, apostolii sunt legati de misterul crucii, care a revelat, in sacrificiu, slava lui Dumnezeu!
Iata ca „ și perii capului toți sunt numărați”. desi nimeni nu știe câte fire de păr are și nici nu simte când le pierde… Și totuși, Domnul ne-a numărat firele de păr de pe capele noastre!
„Nu vă temeți!” zice Iisus, pentru ca voi sunteți cu mult mai de preț decât păsările.”
Noi, oamenii, avem un statut ales, deosebit si suntem cei mai important pentru ca suntem fii ai lui Dumnezeu!
Asta nu trebuie sa uitam!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu