Ma si intrebam, azi dimineata, daca nu cumva este o greseala!
Citind insa cateva versete mai departe, se poate observa ca, dupa indemnul de a nu-i judeca pe semenii nostri, Mantuitorul, inainte de a ne explica esenta Noii Legi, care este iubirea, vorbeste despre rugaciune, despre cum si ce trebuie sa cerem de la Dumnezeu!
| Sau cine este omul acela între voi care, de va cere fiul său pâine, oare el îi va da piatră?Sau de-i va cere peşte, oare el îi va da şarpe? Deci, dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi daruri bune fiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El? Ci toate câte voiţi să vă facă vouă oamenii, asemenea şi voi faceţi lor, că aceasta este Legea şi proorocii.(9-12). |
Ni se ne spune , deasemeni, și ceea ce obținem din rugăciune.
Ce vrea Dumnezeu sa ne dea?
Vrea să ni se dea pe Sine!
Dumnezeu nu judecă, pentru că ne acceptă cum suntem si ne intelege neputintele, limitele și ne iubește.
Deci, ce trebuie să-I cerem?
Pe El însuși!
Să fim fiii Săi, asemenea lui Hristos, adică să fim capabili sa nu judecăm și să ne iubim aproapele fie ce-o fi!
Puterea de a nu judeca și de a iubi pe aproapele – cea ce înseamnă
Puterea de a nu judeca și de a iubi pe aproapele – cea ce înseamnă
a împlini întreaga lege noua – ne-o dă rugăciunea, prin care noi suntem in comuniune cu Tatăl!
Ne putem insa intreba:
Ne putem insa intreba:
Daca Dumnezeu este atat de bun incat vrea să ne dăruiască tot, de ce mai trebuie să-I cerem, de ce să căutăm si de ce să batem la usa Sa?
De ce uneori, când ne rugăm, ni se pare că primim „șerpi și pietre?”, adică de ce nu obținem ceea ce am cerut?
Mai întâi de toate trebuie ca noi „să vrem”, sa stim ce vrem pentru a putea apoi "să cerem”. Dacă nu dorim și nu cerem, Dumnezeu nu ne poate da nimic, chiar dacă folosim cuvintele potrivite…
Mai întâi de toate trebuie ca noi „să vrem”, sa stim ce vrem pentru a putea apoi "să cerem”. Dacă nu dorim și nu cerem, Dumnezeu nu ne poate da nimic, chiar dacă folosim cuvintele potrivite…
Dacă ne dorim, cu adevarat, darurile Sale, dar nu le cerem, ci le socotim meritate din start, El nu ni le poate da pentru că darul nu poate fi pretins!
De ce se intampla sa nu primim ceea ce cerem?
De ce se intampla sa nu primim ceea ce cerem?
In general, pentru că nu vrem cu adevarat.
Apoi, pentru ca, atunci când vrem, nu cerem, ci pretindem!
Chiar daca vrem și cerem cum se cuvine, o putem face în mod greșit, cerandu-I să ne împlinească nu obiective duhovnicesti ci capriciile, adica nu-i cerem ceea ce Dumnezeu vrea, ceea ce este dispus să ne dea, spre castigarea statutului de fii!
Sfântul Augustin spunea că trebuie să cer „boni, bene et bona”
„Boni”, adică să cer cu putere, cu voința, cu dorința și cu încrederea că voi primi.
„Bene”, adică să cer fără să pretind, cu umilință și cu răbdare.
„Bonum”, adică să cer doar ce este bine: Iubirea, mila, nejudecarea altora, adica lucruri fundamentale care sunt hrana pentru viata veșnica.
Cerand acestea, toate celelalte lucruri ne vor fi date ca... "bonus".
Cu alte cuvinte, nu trebuie sa conditionam credința noastră de primirea bunurilor secundare!
Căci Iisus ne-ar putea spune si noua, cum a spus dupa inmultirea painilor: „Voi Mă căutați pentru că ați mâncat pâine”! adica din interes!
Trebuie sa recunoastem ca, deseori, alergăm la Dumnezeu nu pentru că Il iubim pe El, ci pentru că El ne poate da ceea ce dorim noi!
Trebuie sa recunoastem ca, deseori, alergăm la Dumnezeu nu pentru că Il iubim pe El, ci pentru că El ne poate da ceea ce dorim noi!
Suntem dependenti de ce primim și nu suntem capabili sa-L iubim pe Domnul fara interes! Interesul nostru este ca El sa ne dea si nu ne intrebam niciodata ce am putea sa-I dam noi in schimbul darurilor! Nu reusim sa ne ridicăm prea mult deasupra nevoilor imediate!
Invatandu-ne despre rugaciune, Mantuitorul tocmai acest lucru il vrea: să ne ridice la nivelul la care se gaseste un fiu fata de Tatal sau, fiul care isi doreste, fara sa creada ca i se cuvin toate!
Invatandu-ne despre rugaciune, Mantuitorul tocmai acest lucru il vrea: să ne ridice la nivelul la care se gaseste un fiu fata de Tatal sau, fiul care isi doreste, fara sa creada ca i se cuvin toate!
Fiul cere și obține ceea ce Dumnezeu vrea să dea tuturor, adică iubirea, pe Sine!
Evanghelistul Luca, in textul similar, precizează:
„Deci dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi fiilor voştri daruri bune, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da Duh Sfânt celor care îl cer de la El!”!Luca (cap11,13)
Asadar Dumnezeu nu ne ofera orice fel de daruri, ci ni-L da chiar pe Duhul Sfant, care este a treia persoana a Treimii Sfinte, adica Dumnezeu ni Se da pe Sine, care este iubire treimica îndreptată spre toți oamenii. Acesta este darul pe care Domnul ni-l dă!
A-L ruga sa ne implineasca cereri lumesti este o vulgarizare a credintei, o trivializare a relatiei noastre cu Dumnezeu!
Toate lucrurile care ne framanta cotidian si ne tulbura viata asta... sunt absolut secundare, pentru simplul motiv ca implinirea noastra ca oameni sta doar in iubirea de Dumnezeu si in iubirea pentru semeni!
Si aici, nu e vorba de iubirea de tip philia ci este vorba de o iubire agape inteleasa, traita, simtita in mod desavarsit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu