Iar când Iisus a sfârșit cuvintele acestea, mulțimile erau uimite de învățătura Lui. Că îi învăța pe ei ca Unul care are putere, iar nu cum îi învățau cărturarii lor.0
Deci, coborându-Se El din munte, mulțimi multe au mers după El. Și, iată, un lepros, apropiindu-se, I se închina, zicând: Doamne, dacă voiești, poți să mă curățești! Și Iisus, întinzând mâna, S-a atins de el, zicând: Voiesc, curățește-te! Apoi îndată s-a curățat lepra lui. Și i-a zis Iisus: Vezi, nu spune nimănui, ci mergi, arată-te preotului și adu darul pe care l-a rânduit Moise, spre mărturie lor.”
MATEI: 24- 29; 8, 1-4
Pericopa zilei de azi ne readuce la cap 7 din Evanghelia dupa Matei, Predica de pe Munte, mai precis, la finalul acestui capitol, care are o concluzie esentiala.
Dar sa citim versetele anterioare:
„Aşa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele. Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune.” (Matei 7, 17-18)
„De aceea, după roadele lor îi veţi cunoaşte.” (Matei 7, 20)
Nimeni, nici chiar cei care au făcut minuni mari în vremea Lui, la începuturile creștinismului, în alte vremuri, pana azi, dacă nu au ROADELE DUHULUI nu pot intra în împărăția cerurilor.
Dar dacă o viață întreagă ești milostiv…. și ajuți mii de oameni, dar sufletul tău nu s-a schimbat, nu s-a despătimit, nu s-a curățat… tot e degeaba.
Acum ajungem la finalul capitolului 7 și finalul predicii de pe munte, tema de azi. Un final extraordinar!
„Fără Dumnezeu nu se poate fapta bună a se săvârși; de aceea, Hristos zice „asemăna-se-va bărbatului înţelept”” zice Sf. Teofilact al Bulgariei.
Mantuitorul isi întinde mâna si, in fata tuturor, il va vindeca pe lepros prin atingere, prin puterea dumnezeirii Lui!
Hristos îi sugreaza fostului lepros să taca, deși știa că acesta nu va putea, fiind martor si protagonist al unei asemenea minuni. Știa că acest om, vindecat trupește, va striga în gura mare de bucurie…dar îl trimite la preot:„mergi, arată-te preotului şi adu darul pe care l-a rânduit Moise, spre mărturie lor.”
Preotul era cel care trebuia să constate vindecare leprosului și re-intrarea lui în comunitate.
Domnul arată inca o data că împlinește legea lui Moise, dată chiar de Tatăl, potrivit Vechiul Testament.
Poruncile raman! Ele zidesc castelul, palatul, casă sufletului, zidesc un suflet frumos, zidesc biserică și altar în inima noastră!
Dar sa citim versetele anterioare:
„Aşa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele. Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune.” (Matei 7, 17-18)
Cuvintele insala de multe ori! Oamenii incearca sa ne spuna ce vrem sa auzim nu ceea ce chiar sunt sau cred ei! Intenționat sau nu… Fapta nu minte…. Faptele sunt adevărata fața a omului!
Sa nu ne lasam convinsi doar de cuvinte ci sa ii apreciem dupa fapte pe cei care ne invata si ne conduc!
Nu doar cele vizibile, vandute ca reclama… nu doar la faptele facute in public sa privim ci la cele de zi cu zi, la comportamentul lor cotidian, si abia așa vom putea trage concluzii!
Sa nu ne lasam convinsi doar de cuvinte ci sa ii apreciem dupa fapte pe cei care ne invata si ne conduc!
Nu doar cele vizibile, vandute ca reclama… nu doar la faptele facute in public sa privim ci la cele de zi cu zi, la comportamentul lor cotidian, si abia așa vom putea trage concluzii!
„De aceea, după roadele lor îi veţi cunoaşte.” (Matei 7, 20)
Nimeni, nici chiar cei care au făcut minuni mari în vremea Lui, la începuturile creștinismului, în alte vremuri, pana azi, dacă nu au ROADELE DUHULUI nu pot intra în împărăția cerurilor.
Dar dacă o viață întreagă ești milostiv…. și ajuți mii de oameni, dar sufletul tău nu s-a schimbat, nu s-a despătimit, nu s-a curățat… tot e degeaba.
Acum ajungem la finalul capitolului 7 și finalul predicii de pe munte, tema de azi. Un final extraordinar!
„Fără Dumnezeu nu se poate fapta bună a se săvârși; de aceea, Hristos zice „asemăna-se-va bărbatului înţelept”” zice Sf. Teofilact al Bulgariei.
„Piatra” este Hristos. Iar „casa” este sufletul.
„Deci, cela care își „va zidi” sufletul său pe lucrarea poruncilor lui Hristos, pe acesta nici „ploaia” – adică diavolul care-a cazut din cer – nici „râurile” – adică oamenii cei supărători, care de la o ploaie ca aceasta se înmulțesc, nici „vânturile” – adică duhurile răutății – și, în scurt, nici o ispită nu-l poate surpa pe unul ca acesta”
talmacesce Sf. Teofilact al Bulgariei.
Toate cuvintele pe care le-a spus Domnul în predica de pe munte, în capitolele 5, 6 sau 7, dacă le-am auzit dar nu le împlinim… nimic nu am făcut. La primele ispite vom cădea amarnic.
Dacă le vom împlini ele vor fi pentru noi zid de tarie, strajă sufletului și trupului.
Toate cuvintele pe care le-a spus Domnul în predica de pe munte, în capitolele 5, 6 sau 7, dacă le-am auzit dar nu le împlinim… nimic nu am făcut. La primele ispite vom cădea amarnic.
Dacă le vom împlini ele vor fi pentru noi zid de tarie, strajă sufletului și trupului.
Împlinirea poruncilor lui Dumnezeu este PUTERE pentru om.
Cine împlinește poruncile Domnului, își zidește sieși CETATE de nezdruncinat împrejurul vieții sale. Și va rezista în orice situație… Căci în cetate, în mijlocul ei, este altarul pe care stă Hristos!
Îl vom afla pe Dumnezeu în chiar poruncile Lui. Îl vom afla imediat pe Dumnezeu împlinindu-I poruncile. Si asta este o mare taină….
Caci Dumnezeu este in iubirea pe care a asezat-o în poruncile Lui.
De aceea, sa nu citim degeaba Sfânta Scriptură, sa nu ascultam degeaba Evanghelia lui Hristos în biserica. Ci sa punem în faptă!
Îl vom afla pe Dumnezeu în chiar poruncile Lui. Îl vom afla imediat pe Dumnezeu împlinindu-I poruncile. Si asta este o mare taină….
Caci Dumnezeu este in iubirea pe care a asezat-o în poruncile Lui.
De aceea, sa nu citim degeaba Sfânta Scriptură, sa nu ascultam degeaba Evanghelia lui Hristos în biserica. Ci sa punem în faptă!
Asa vom simți comoara ascunsă în cuvant.
Împlinirea poruncilor Domnului este cea mai puternică armă a creștinului!
Din lumea aceea, un lepros a indraznit si s-a apropiat de Domnul. Inchinuanu-I-se, acesta I-a spus direct:
Stim pana azi ca lepra fiind o boală contagioasă, ii obliga pe cei atinsi de ea să stea în afara cetății, departe de oameni, ca să nu ii infecteze și pe alții. Dacă un om lepros s-ar fi apropiat de un alt om, acesta s-ar fi speriat și s-ar fi îndepărtat imediat, de frica bolii care aduce o mutilarea muta si profunda trupului.
Domnul insa nu s-a temut.
Împlinirea poruncilor Domnului este cea mai puternică armă a creștinului!
Biserica ne invita azi sa parcurgem si cateva versete din urmatorul capitol.
Domnul era urmat de o mulțime de oamenii simpli, nu de cărturari și farisei, nu de cei care-l priveau cu suspiciune, ci de oameni care-i sorbeau cuvintele, care se bucurau să stea lângă El, care doreau sa Ii fie in preajma!
Din lumea aceea, un lepros a indraznit si s-a apropiat de Domnul. Inchinuanu-I-se, acesta I-a spus direct:
Doamne, dacă voieşti, poţi să mă curăţeşti!
Stim pana azi ca lepra fiind o boală contagioasă, ii obliga pe cei atinsi de ea să stea în afara cetății, departe de oameni, ca să nu ii infecteze și pe alții. Dacă un om lepros s-ar fi apropiat de un alt om, acesta s-ar fi speriat și s-ar fi îndepărtat imediat, de frica bolii care aduce o mutilarea muta si profunda trupului.
Domnul insa nu s-a temut.
Evanghelistul Luca, in pasajul similar, spune că acest lepros chiar s-a așezat la picioarele Domnului.
Domnul nu se teme. Degradarea morții, prezenta în toate cele ale lumii, nu putea să lucreze în Cel fără de păcat!
Domnul nu se teme. Degradarea morții, prezenta în toate cele ale lumii, nu putea să lucreze în Cel fără de păcat!
Nu se mai pomenise insa niciodată în Israel ca un lepros să fie vindecat! Lepra e o boală cumplită, în care se tocesc oasele extremităților trupului: oasele mâinilor, picioarelor, nasul, etc… se macină încet… fără durere… Lepra mutilează încet si sigur, desfigurează omul, strică frumusețea dăruită lui de Dumnezeu.
Cerându-I să-l vindece, intelegem ca leprosul recunoaște, înainte de orice, puterea dumnezeiască a lui Iisus. Domnul Hristos, răspunde ferm: „Voiesc, curăţeşte-te.”
E același răspuns pe care ni-l dă și noua pana astăzi: "Da, vreau să te curățești... de păcate. Dar tu, vrei?
Cerându-I să-l vindece, intelegem ca leprosul recunoaște, înainte de orice, puterea dumnezeiască a lui Iisus. Domnul Hristos, răspunde ferm: „Voiesc, curăţeşte-te.”
E același răspuns pe care ni-l dă și noua pana astăzi: "Da, vreau să te curățești... de păcate. Dar tu, vrei?
Vindecare leprosului este interpretată de sfinții părinți și la figurat, vorbind de o vindecare a sufletului. Fără voința omului, fără conștientizarea păcatelor, Dumnezeu nu poate vindeca pe nimeni de nimic! Este taina libertatii cu care ne-a inzestrat Dumnezeu!
Mantuitorul isi întinde mâna si, in fata tuturor, il va vindeca pe lepros prin atingere, prin puterea dumnezeirii Lui!
Caci El aducea vindecare prin cuvânt dar și prin fapta!
Apoi Domnul îi spune: Vezi, nu spune nimănui, ci mergi, arată-te preotului și adu darul pe care l-a rânduit Moise, spre mărturie lor.”
Apoi Domnul îi spune: Vezi, nu spune nimănui, ci mergi, arată-te preotului și adu darul pe care l-a rânduit Moise, spre mărturie lor.”
Domnul nu a facut minuni spre slavă deșartă, ca sa se arate facator de minuni în fața oamenilor! I-a vindecat pe cei bolnavi, bolnavi de ani de zile, pentru a-i scapa de suferinte dar si pentru a le spori credința lor si a celor din jur.
Hristos îi sugreaza fostului lepros să taca, deși știa că acesta nu va putea, fiind martor si protagonist al unei asemenea minuni. Știa că acest om, vindecat trupește, va striga în gura mare de bucurie…dar îl trimite la preot:„mergi, arată-te preotului şi adu darul pe care l-a rânduit Moise, spre mărturie lor.”
Preotul era cel care trebuia să constate vindecare leprosului și re-intrarea lui în comunitate.
Domnul arată inca o data că împlinește legea lui Moise, dată chiar de Tatăl, potrivit Vechiul Testament.
Poruncile raman! Ele zidesc castelul, palatul, casă sufletului, zidesc un suflet frumos, zidesc biserică și altar în inima noastră!
Poruncile fac trupul nostru CATEDRALĂ a Dumnezeului Celui Preaînat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu