FERICITI OCHII CARE VAD!

„În vremea aceea, apropiindu-se de Iisus, ucenicii I-au zis: De ce le vorbești lor în pilde? Iar El, răspunzând, le-a zis: Pentru că vouă vi s-a dat să cunoașteți tainele Împărăției cerurilor, pe când acelora nu li s-a dat. Căci celui ce are i se va da și-i va prisosi, iar de la cel ce nu are, și ce are i se va lua. De aceea le vorbesc în pilde, ca, văzând, să nu vadă și, auzind, să nu audă, nici să înțeleagă, ca nu cumva să se întoarcă. Și se împlinește cu ei prorocia lui Isaia, care zice: «Cu urechile veți auzi, dar nu veți înțelege, și cu ochii vă veți uita, dar nu veți vedea. Căci inima acestui popor s-a învârtoșat și cu urechile aude greu și ochii lui s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii și să audă cu urechile și cu inima să înțeleagă și să se întoarcă, și Eu să-i tămăduiesc pe ei». Dar fericiți sunt ochii voștri că văd și urechile voastre că aud. Căci adevărat grăiesc vouă, că mulți proroci și drepți au dorit să vadă cele ce priviți voi, și n-au văzut, și să audă cele ce auziți voi, și n-au auzit. Voi, deci, ascultați pilda semănătorului: 

De la oricine aude cuvântul Împărăției și nu-l înțelege, vine cel viclean și răpește ce s-a semănat în inima lui; aceasta este sămânța semănată lângă drum. Cea semănată pe loc pietros este cel care aude cuvântul și îndată îl primește cu bucurie, dar nu are rădăcină în sine, ci ține până la o vreme și, întâmplându-se strâmtorare sau prigoană pentru cuvânt, îndată se smintește. Cea semănată în spini este cel care aude cuvântul, dar grija acestei lumi și înșelăciunea avuției înăbușă cuvântul și îl fac neroditor. Iar sămânța semănată în pământ bun este cel care aude cuvântul și-l înțelege, deci care aduce rod și face: unul o sută, altul șaizeci, altul treizeci.”

MATEI 13: 10-23

Asa cum spuneam zilele trecute, si cum stie toata lumea, explicaţiile pildei semanatorului au fost date de Insusi Mântuitorul Hristos!

Ucenicii Il întreabă pe Domnul, de ce le vorbește în pilde acelor carturari si farisei  și lor le vorbește direct, pe inteles. 

Sf. Teofilact al Bulgariei comenteaza astfel: 

"Domnul le răspunde cam așa: Vouă vi s-a dat a ști tainele pentru că aveți osârdie și sârguință, iar celor ce nu au sârguință nu li s-a dat a sti. Căci acela primește care cere, fiindcă zice Hristos: "Cereți și vi se va da!" (Luca 11, 9)
Celui ce nu are sârguință, minte vrednică, chiar și ceea ce i se pare că are se va lua de la el. Adică, chiar daca  are o oarecare scânteie a lucrului celui bun, o va stinge și pe aceasta de nu va sufla într-însa prin Duhul și prin lucrurile cele duhovnicești  sa o aprinda pe ea. De aceea le vorbesc în pilde, ca, văzând, nu văd şi, auzind, nu aud, nici nu înţeleg.
Unii oameni zic că anumite persoane sunt rele din fire și de la Dumnezeu. Dar nu este așa. Dumnezeu pe toți îi face să înțeleagă firește ceea ce se cuvine, căci „El luminează pe tot omul care vine în lume” (Ioan 1, 9), dar voia noastră cea liberă ne întunecă pe noi – ceea ce se arată și aici.
Căci văzând firește – adică fiind zidiți de Dumnezeu ca să poată firește să înțeleagă -  nu văd din însăși voia lor și auzind, nu aud și nu înțeleg din însăși voia cea liberă. Oare iudeii nu vedeau minunile Domnului Hristos pe care le făcea înaintea tuturor? Cu siguranță le vedeau foarte bine. Dar se făceau ei înșiși orbi și Îl cleveteau (defăimau) pe El. Deci asta înseamnă ceea ce zice „văzând nu văd”.

Domnul Hristos aduce mărturie spusele proorocului Isaia:

Şi se împlineşte cu ei proorocia lui Isaia, care zice: „Cu urechile veţi auzi, dar nu veţi înţelege, şi cu ochii vă veţi uita, dar nu veţi vedea”.
Căci inima acestui popor s-a învârtoşat şi cu urechile aude greu şi ochii lui s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă, şi Eu să-i tămăduiesc pe ei.

Proorocia nu zice că Dumnezeu a zidit inima oamenilor învârtoșată ci că ea „s-a învortoșat”, s-a îngroșat, subțire fiind mai înainte. Si asa au închis ei și ochii lor… Nu Dumnezeu le-a închis ochii, ci ei din însăși voința lor i-au închis. Iar aceasta au făcut-o ca să nu se întoarcă și să-i tămăduiască pe ei, că dintru a lor răutate s-au sârguit a rămâne nevindecați și neîntorși (întru pocăință).

Dar fericiţi sunt ochii voştri că văd şi urechile voastre că aud.
Căci adevărat grăiesc vouă că mulţi prooroci şi drepţi au dorit să vadă cele ce priviţi voi, şi n-au văzut, şi să audă cele ce auziţi voi, şi n-au auzit.

Domnul îi fericește deci pe apostoli că sunt martorii unor vremuri extraordinare, când El, Dumnezeu, e pe pământ, printre oameni, și le vorbește direct. 
Ei primesc prin Însăși gura Lui Învățătura cea adevărată. 
De aceea să nu ne îndoim niciodată de poruncile primite în Evanghelie, de cuvintele Sfintei Scripturi, căci ele sunt primite DIRECT din gura lui Dumnezeu. Se cuvine nouă să le acordăm încredere, credință temeinică și de nezdruncinat!

Dacă Dumnezeu a zis așa, așa este. Dumnezeu e garanția
poruncilor date. Si Domnul Hristos îi fericește pe apostoli nu numai pentru că ascultă, ca aud aceste porunci din gura Lui, ci și pentru că ei cred în El și în tot ceea ce le spune. 
Și proorocii au crezut, dar nu l-au văzut trupește pe Mesia, nu au avut ocazia să vadă și să trăiască atâtea taine și atâta cunoștință să primească.

Voi, deci, ascultaţi pilda semănătorului:"

Si Domnul începe să tâlcuiască El Însuși parabola semănătorului. 

"De la oricine aude cuvântul împărăţiei şi nu-l înţelege, vine cel viclean şi răpeşte ce s-a semănat în inima lui; aceasta este sămânţa semănată lângă drum.

Iisus Hristos este Calea iar sămânța căzută pe lângă cale este cuvântul lui Dumnezeu ce ajunge în oamenii care nu sunt pe Calea Bisericii și a Adevărului, ci sunt pe calea pierzătoare a lumii. Căci largă este calea ce duce la pieire, zice Domnul și mulți o află pe ea…

Cea semănată pe loc pietros este cel care aude cuvântul şi îndată îl primeşte cu bucurie,
Dar nu are rădăcină în sine, ci ţine până la o vreme şi, întâmplându-se strâmtorare sau prigoană pentru cuvânt, îndată se sminteşte.
Cea semănată în spini este cel care aude cuvântul, dar grija acestei lumi şi înşelăciunea avuţiei înăbuşă cuvântul şi îl face neroditor.

"Ce interesant! 

Domnul nu spune ca  „lumea aceasta” înăbușă cuvântul și îl face neroditor, ci  „grija lumii acesteia”! 

Nu spune că avuția înăbușă cuvântul lui Dumnezeu ci „înșelăciunea avuției”. Căci atunci când bogăția este împărțită la cei lipsiți, ea nu „înăbușă” ci crește cuvântul lui Dumnezeu!

Spinii sunt grijile și desfătările, fiindcă aprind și focul poftei și pe cel al iadului. Și după cum spinul ascuțit fiind, intră în trup și greu se scoate, așa și desfătarea, daca va stăpâni sufletul, intră înlăuntru și cu anevoie se dezrădăcinează.
Iar sămânţa semănată în pământ bun este cel care aude cuvântul şi-l înţelege, deci care aduce rod şi face: unul o sută, altul şaizeci, altul treizeci!"

Semănătorul este asadar Dumnezeu.  
Cuvintele Sale sunt oferite tuturor oamenilor. Ele se dezvolta, lucrează, diferit caci sufletul fiecăruia devine asemeni unui pământ capabil sau nu sa primeasca sămânţa cea bună. 
Nu toţi rodesc ci doar o parte din cei care aud cuvintele lui Dumnezeu. 

Dar cine este vinovat de faptul ca unii nu dau roade?

Unii sunt gata sa dea vina pe cuvant, pe samanta, considerand fie ca n-ar fi fost aruncata unde trebuie, fie ca exista in lume diferite feluri de pamant. Samanta a fost insa aruncata  cu generozitate peste tot, iar  pamanturile inimilor oamenilor sunt asa cum sunt, cum se pregatesc ele insele sa primeasca samanta!

"Incheindu-Si cuvantul prin: "Cine are urechi de auzit, sa auda!" (4, 9). Iisus ni se adreseaza si noua, cu o oarecare amaraciune, cu gand neascuns de prevenire, dar si cu speranta si dragoste. 

Fie urechile noastre luand aminte la glasul cuvintelor Sale."

Cu siguranta, predica pr prof Stelian Tofana are acum intelesul complet de aceea o reinserez aici!

Domnul sa ne ajute!

Spicuiri din Talcuirile Sf Teofilact al Bulgariei