La dregători și la regi veți fi duși pentru Mine, spre mărturie lor și păgânilor. Iar când vă vor da pe voi în mâna lor, nu vă îngrijiți cum sau ce veți vorbi, căci se va da vouă în ceasul acela ce să vorbiți; fiindcă nu voi sunteți cei care vorbiți, ci Duhul Tatălui vostru este Cel Care grăiește întru voi. Va da frate pe frate la moarte și tată pe fiu și copiii se vor ridica asupra părinților și-i vor ucide. Și veți fi urâți de toți pentru numele Meu; dar cel care va răbda până la sfârșit, acela se va mântui.” MATEI 10: 16-22
In Evanghelia de astazi, Domnul isi invata apostolii - si pe noi - sa fie "intelepti ca serpii si blanzi ca porumbeii"!
Pare contradictoriu si, la o prima citire, chiar inexplicabil.
Sfântul Ioan Gură de Aur explica cuvintele Mantuitorului in Omilii la Matei, (omilia XXXIII, II,) deslusind pe deplin pasajul evanghelic in care Mantuitorul isi continua sfaturile catre apostolii Sai:
„Nu vă descurajați dar, le spune Domnul. Știu, știu bine că prin blândețe mai cu seamă veți birui pe toți!"
Apoi, ca să aducă și ucenicii ceva de la ei, să nu li se pară că totul se datorează harului și să nu socotească ei că sunt încununați pe degeaba și pe nemeritate, Domnul le spune: "Fiți, dar, înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii!" (...)
După cum șarpele sacrifică totul și nu se împotrivește, chiar de-ar trebui să i se taie trupul, numai ca să-i rămână teafăr capul, tot așa și tu, de-ar trebui să dai averile, trupul și chiar sufletul, dă totul, afară de credință!
Aceasta e pricina că Domnul nu ne-a poruncit să fim numai blânzi, si nici numai înțelepți, ci le-a unit pe acestea amândouă, ca ele să ajungă virtute, să ai înțelepciunea șarpelui, ca să te ferești să nu fii lovit în ceea ce ai tu mai scump; dar să ai și blândețea porumbiței, ca să nu te răzbuni pe cei ce te nedreptățesc și nici să pedepsești pe cei ce uneltesc împotriva ta.
- Dar poate fi o poruncă mai grea ca aceasta? Nu-i de ajuns, oare, că suferim răul ce ni se face?
- Nu, răspunde Domnul. Mai mult; nu-ți îngădui nici să te revolți! Așa e porumbița!
- Dar o astfel de poruncă este ca și cum ai porunci unei trestii aruncate în cuptor să nu fie arsă de foc, ci să stingă focul.
- Să nu ne tulburăm! Ucenicii Domnului au împlinit porunca, au dus-o la bun sfârșit și au arătat, prin faptele lor, că au fost înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii. N-au avut altă fire, ci aceeași fire ca și noi. Să nu socotească, dar, nimeni că sunt cu neputință de îndeplinit poruncile Domnului! Domnul cunoaște mai bine decât toți firea lucrurilor; știe că sălbăticia se stinge nu cu sălbăticie, ci cu blândețea. Iar dacă vrei să vezi că aceasta s-a petrecut în realitate, citește cartea Faptele Apostolilor (în Biblie) și vei vedea...”
Este important sa stim sa facem fata situatiilor limita!
Atunci când suntem coplesiti de nereusite, obisnuim sa credem ca totul s-a sfarsit, ca nu se mai poate face nimic.
Primul lucru pe care trebuie să-l gandim atunci cand suntem cuprinsi de descurajare este ca momentul acela greu va avea un sfârșit!
„Nu vă descurajați dar, le spune Domnul. Știu, știu bine că prin blândețe mai cu seamă veți birui pe toți!"
Apoi, ca să aducă și ucenicii ceva de la ei, să nu li se pară că totul se datorează harului și să nu socotească ei că sunt încununați pe degeaba și pe nemeritate, Domnul le spune: "Fiți, dar, înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii!" (...)
După cum șarpele sacrifică totul și nu se împotrivește, chiar de-ar trebui să i se taie trupul, numai ca să-i rămână teafăr capul, tot așa și tu, de-ar trebui să dai averile, trupul și chiar sufletul, dă totul, afară de credință!
Credința este cap și rădăcină; dacă-ți păstrezi credința, chiar de-ai pierde totul, pe toate le dobândești iarăși, cu mai multă strălucire!
Aceasta e pricina că Domnul nu ne-a poruncit să fim numai blânzi, si nici numai înțelepți, ci le-a unit pe acestea amândouă, ca ele să ajungă virtute, să ai înțelepciunea șarpelui, ca să te ferești să nu fii lovit în ceea ce ai tu mai scump; dar să ai și blândețea porumbiței, ca să nu te răzbuni pe cei ce te nedreptățesc și nici să pedepsești pe cei ce uneltesc împotriva ta.
Pentru că, iarăși, nu-i de nici un folos înțelepciunea dacă nu-i adaugi blândețea.
- Dar poate fi o poruncă mai grea ca aceasta? Nu-i de ajuns, oare, că suferim răul ce ni se face?
- Nu, răspunde Domnul. Mai mult; nu-ți îngădui nici să te revolți! Așa e porumbița!
- Dar o astfel de poruncă este ca și cum ai porunci unei trestii aruncate în cuptor să nu fie arsă de foc, ci să stingă focul.
- Să nu ne tulburăm! Ucenicii Domnului au împlinit porunca, au dus-o la bun sfârșit și au arătat, prin faptele lor, că au fost înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii. N-au avut altă fire, ci aceeași fire ca și noi. Să nu socotească, dar, nimeni că sunt cu neputință de îndeplinit poruncile Domnului! Domnul cunoaște mai bine decât toți firea lucrurilor; știe că sălbăticia se stinge nu cu sălbăticie, ci cu blândețea. Iar dacă vrei să vezi că aceasta s-a petrecut în realitate, citește cartea Faptele Apostolilor (în Biblie) și vei vedea...”
Atunci când suntem coplesiti de nereusite, obisnuim sa credem ca totul s-a sfarsit, ca nu se mai poate face nimic.
Primul lucru pe care trebuie să-l gandim atunci cand suntem cuprinsi de descurajare este ca momentul acela greu va avea un sfârșit!
Dezamagirile, incercarile ne sunt date nu ca sa fim invinsi, ci ca să biruim!
A ne afla in deruta si deznadejde nu înseamnă că Dumnezeu ne-a abandonat sau că a devenit mai puțin iubitor, fiind ispititi!
(Ispita este nu doar tentatie ci si proba, truda, incercare, examen! In limba greacă verbul peirazo - a ispiti - derivă din cuvântul peir, care înseamnă vârf, capăt, extremitate.
Ispita inseamna deci tocmai a trece dincolo de acel vârf! Cuvintele a merge mai departe, a trece, a experimenta, a deveni experț au toate aceeași rădăcină! A deveni expert, implica riscul de a pieri, însă si șansa de a deveni priceput, dibaci, expert!)
Ispita este deci un antrenament care ne face să depasim experierea răului, a suferinței, pentru a putea creste din punct de vedere spiritual. Atunci când suntem coplesiti sufletește, în loc să ne predăm și să credem că nu mai e nimic de făcut, trebuie să realizam că trăim un moment favorabil, propice pentru a avansa și a înțelege !
Ispita este deci un antrenament care ne face să depasim experierea răului, a suferinței, pentru a putea creste din punct de vedere spiritual. Atunci când suntem coplesiti sufletește, în loc să ne predăm și să credem că nu mai e nimic de făcut, trebuie să realizam că trăim un moment favorabil, propice pentru a avansa și a înțelege !
În viata, toate crizele prin care trecem, sunt acele puncte importante si necesar a fi depășite pentru a crește în profunzime. Ele sunt sublime oportunitati!
Orice dificultate poate fi depășită!
Incercarile nu pot depăși puterile noastre, ele fiind absolut pe masura! In plus, capacitatea de a lupta va fi sporita de ajutorul lui Dumnezeu.Omul care se bazeaza doar pe fortele sale, excluzand ajutorul lui Dumnezeu, nu va castiga ci doar va amana confruntarea reala cu viata!
Caci "credința este cap și rădăcină; dacă-ți păstrezi credința, chiar de-ai pierde totul, pe toate le dobândești iarăși, cu mai multă strălucire"!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu