CANCERUL MEU SI POVESTEA VULTURULUI DIN ANZI

Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui. 
Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita toate răsplătirile Lui. 
Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale; 
Pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta, pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări; 
Pe Cel ce umple de bunătăţi pofta ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale. (Ps 102)

Cand am invatat acest psalm nu stiam nici ca este regenerator, nici ca are in el exemplul unei reinnoiri lasat de Dumnezeu in natura. Am invatat sa-l cant in ritm bizantin si m-am lasat emotionata de versuri si armonie fara sa inteleg tot! Psalmii au insa puterea revelatiei!
Descoperirile mistice vin treptat. 

Asa se face ca, in plina chimioterapie, am primit pe email o poveste care circula atunci pe internet. 
Nu prea deschid mesaje de acest fel si pe cele pe care le deschid nu le trimit, conform sfatului din final potrivit caruia, raspandindu-le,  "o sa mi se intample ceva extraordinar"! 
Daca o fac, cand o fac,  este pentru ca le gasesc frumoase sau utile si in nici un caz nu caut un anume numar de prieteni care sa imprastie si ei mesajul cu pricina.
Dealtfel consider ca este o mare capcana in genul acesta de posta... electronica, dar asta este alta poveste.

Cum spuneam, am primit un email care continea un filmulet cu povestea existentei unei rase de vulturi care traieste in Muntii Anzi, intr-o zona cu climat extrem de ostil. Practic aceasta specie, cu tenacitate, prin suferinta, se reinnoieste traind practic de doua ori!
Poate ca l-ati primit deja multi dintre voi si stiti despre ce vorbesc. Daca nu... intrati pe acest site:
//www.authorstream.com/Presentation/lmdragomir-1554809-povestea-vulturului/   
Este impresionant!

Urmarind povestea video, dintr-o data am inteles versurile psalmului indragit de mine: "Innoise-vor ca ale vulturului tineretile tale!"

Nu stiu cat de vultur sunt, nu stiu nici daca am chiar am trecut printr-o faza  reala de regenerare fizica - uneori simt mai curand o degenerare! - dar stiu ca am indurat, ca si vulturul din Anzi, cu dureri de toate felurile, si inca de doua ori, caderea totala a parului - inclisiv genele si sprancenele - caderea unghiilor si descuamarea deprimanta a pielii ... schimbari radicale care m-au marcat psihic dar pe care am reusit, in final, sa le consider un prilej de smerenie!

Nu sunt vulturul din Anzi ca sa mai traiesc pe cat am trait!

Daca voi reusi sa mai traiesc inca cativa ani... ma inclin indurarii lui Dumnezeu.

Sunt insa convinsa ca pentru a reusi sa traiesti duhovniceste trebuie sa stii sa mori, sa omori omul vechi si sa renasti ca om nou!  

De-a lungul acestei perioade, ca si vulturul din Anzi, m-am zdrobit de stancile tratamentelor otravitoare ca sa pot sa-mi mai prelungesc viata, spre a intelege, spre a-L gasi pe Dumnezeu cu toata fiinta mea. 
La capatul drumului am gasit rostul fiecarei lacrimi, nevoia suferintei necesare spre a intra in comuniune cu El!

Dupa aceste episoade din viata mea, moartea fizica... nu ma mai sperie; este doar o trecere, trecerea de aici Dincolo, din zbuciumul lumii in bucuria Luminii. 

Banuiesc ca voi fi si eu judecata, cum toti vom fi, ma voi rusina si ma voi topi de amaraciune si regrete pentru toate greselile mele pe care cu siguranta le-am facut, dar nadajduiesc in clementa Mantuitorului care stie cum am trecut prin creuzetele bolii si cat de schimbata sunt azi! 

Schimbarea nu are nimic a face cu parul, unghiile ori pielea, nici cu ridurile si neputintele, desi astea se vad, ci ea s-a produs in adancul meu, acolo unde numai Domnul vede si unde nu incetez sa-L port si sa-I vorbesc! 
Caci ce stiam inainte de boala era infim...
De cunoscut L-am cunoscut cu adevarat abia dupa ce am suferit!

Vă vor scoate pe voi din sinagogi; dar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că aduce închinare lui Dumnezeu. Şi acestea le vor face, pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine. Iar acestea vi le-am spus, ca să vă aduceţi aminte de ele, când va veni ceasul lor, că Eu vi le-am spus. Şi acestea nu vi le-am spus de la început, fiindcă eram cu voi. Dar acum Mă duc la Cel ce M-a trimis şi nimeni dintre voi nu întreabă: Unde Te duci? Ci, fiindcă v-am spus acestea, întristarea a umplut inima voastră. Dar Eu vă spun adevărul: Vă este de folos ca să mă duc Eu. Căci dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi, iar dacă Mă voi duce, Îl voi trimite la voi. Şi El, venind, va vădi lumea de păcat şi de dreptate şi de judecată. De păcat, pentru că ei nu cred în Mine; De dreptate, pentru că Mă duc la Tatăl Meu şi nu Mă veţi mai vedea; Şi de judecată, pentru că stăpânitorul acestei lumi a fost judecat. Încă multe am a vă spune, dar acum nu puteţi să le purtaţi. Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul; căci nu va vorbi de la Sine, ci toate câte va auzi va vorbi şi cele viitoare vă va vesti.  

Ioan 16, 2-13