luni, 6 iunie 2016

GURA LUMII

Cine nu s-a lovit de asta este fie un om obnubilat, fie un nebun caci lumea, de cand este ea, are mereu ceva rau de zis!
Evident nimeni nu este fara greseala, deci cu sau fara motiv... exista in viata noastra mereu ceva... discutabil.
Daca de Cel fara de pacat lumea a avut a zice si a unelti, cine suntem noi sa scapam de asta?

Imi amintesc de o intamplare din viata mea - graitoare in acest sens.

Tocmai decisesem sa ne mutam din Bucuresti. 
Lucram pe atunci intr-un colectiv extrem de agreabil, intr-un institut de cercetari medicale. 
Vesta ca voi pleca a produs o oarecare intristare. Colegele mele abia invatasera cine si cum sunt si parea ca disparitia mea din peisaj avea sa lase un oarecare vid.

Era o zi calduroara de vara si, cum pe atunci nu existau aparate de aer conditionat, toate laboratoarele stateau cu usile si geamurile deschise, in speranta ca, un mic curent de aer, avea sa mai racoreasca admosfera.

Ca sa ajungi in laboratorul de anatomie patologica trebuia sa o apuci pe niste culoare intortochiate. 
Asa se face ca, in timp ce ma indreptam spre laboratorul cu pricina, fara voia mea, am auzit conversatia al carei subiect eram eu.
- Sa stii ca o sa-mi lipseasca Carmen! Imi vine sa plang cand ma gandesc ca de maine n-o s-o mai vad. 
Cea care vorbea era ea insasi o persoana care colora locul, fiind vesela si plina de viata. Nu avea copii dar era extrem de atasata de toti copiii nostri. Mare mancacioasa, era grasuta, fara sa fie obeza, si asuma cu umor formele ei rubensiene. 
Imi era tare draga.
Nu am apucat sa ma emotionez bine la auzul acestei declaratii ca am auzit replica colegei sale..
- Ei, lasa, nu te mai emotiona asa, ca... prea dadea ochii peste cap!
Cea care vorbise era, poate nu din intamplare, una din persoanele pe care o ajutasem intr-un moment dificil prin care trecuse cu fiica ei... 

La o asa remarca... nici nu am putut sa ma supar! 
Am ajuns in usa laboratorului cu platoul de prajituri pe care il pregatisem pentru un frumos "la revedere"  si am servit-o mai intai pe ea... Era vizibil stanjenita. Nu m-a privit in ochi dar eu am imbratisat-o! 
In fond nici nu-mi gasise cine stie ce defect!

Asadar, lumea iti gaseste si ce nu ai, cand e vorba sa te discute!
Dar se spune ca cine vorbeste de rau sau unelteste impotriva aproapelui... va fi judecat ca si cum ar fi mancat carne de om!
Si, daca nu ai ceva dragut de zis, poate ar fi mai bine sa taci!

Deci arhiereii şi fariseii au adunat sinedriul şi ziceau: Ce facem, pentru că Omul Acesta face multe minuni? Dacă-L lăsăm aşa toţi vor crede în El, şi vor veni romanii şi ne vor lua ţara şi neamul. Iar Caiafa, unul dintre ei, care în anul acela era arhiereu le-a zis: Voi nu ştiţi nimic; Nici nu gândiţi că ne este mai de folos să moară un om pentru popor, decât să piară tot neamul. Dar aceasta n-a zis-o de la sine, ci, fiind arhiereu al anului aceluia, a proorocit că Iisus avea să moară pentru neam, Şi nu numai pentru neam, ci şi ca să adune laolaltă pe fiii lui Dumnezeu cei împrăştiaţi. Deci, din ziua aceea, s-au hotărât ca să-L ucidă. De aceea Iisus nu mai umbla pe faţă printre iudei, ci a plecat de acolo într-un ţinut aproape de pustie, într-o cetate numită Efraim, şi acolo a rămas cu ucenicii Săi. Şi era aproape Paştile iudeilor şi mulţi din ţară s-au suit la Ierusalim, mai înainte de Paşti, ca să se curăţească. Deci căutau pe Iisus şi, pe când stăteau în templu, ziceau între ei: Ce vi se pare? Oare nu va veni la sărbătoare? Iar arhiereii şi fariseii dăduseră porunci, că dacă va şti cineva unde este, să dea de veste, ca să-L prindă. Ioan 11, 47-57

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu