DESPRE DRAGOSTE

Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.Dragostea nu cade niciodată."
 
Acest fragment din Epistola 1 a Sf. ap Pavel catre Corinteni(cap 13) cred ca este cel mai frumos imn al iubirii desavarsite scris vreodata ! 
 
Despre dragoste vorbim prea mult in zilele de azi, confundand-o adesea cu atractia, atractia amestecand-o cu prietenia, un talmes-balmes de sentimente neclare, nedefinite in noi.
Exista oameni pentru care iubirea de Dumnezeu e scopul vietii lor, apa si aerul. Ce fericiti! 
Pentru altii aceasta tinta pare prea inalta pentru puterea lor de a darui sentimente, insa cunoasterea Cuvintelor Sfinte ne poate da perspective diferite asupra unor lucruri si chiar curaj in pasirea pe drumul ingust al mantuirii!

Nu cunosc limba greaca dar am aflat si eu ca in aceasta limba există patru cuvinte care inseamna iubire, fiecare cu un sens bine definit.

- Cuvantul eros, care vrea sa zica iubire senzuală, cea indusa de simţuri şi emoţii, defineste iubirea legata de atractia fizica...
Privesti pe cineva, iti place, ii simti mirosul, ii atingi pielea, ii asculti vocea... iar ceea ce simti este o stare care nu are nimic de-a face cu logica ci doar cu simturile.

- Philia defineste sentimentul de dragoste iscat cand iti place cineva, ai admiraţie faţă de o persoană pe care o socotesti demnă. Acelas cuvant defineste admiratia pentru o opera, iubirea pentru o personalitate, pentru rude, pentru frumos.
Această iubire e rezultatul gandirii; inainte de a nutri dragostea cantaresti in minte daca lucrul sau persoana respectiva merita sau nu sentimentele tale.
Cuvantul philia l-am traduce in romaneste prin prietenie,
pentru ca intr-o prietenie faci bine fără să ți se ceară și fara sa astepti nici laude nici ceva in schimb.
Aristotel, in "Etica Nicomahica", expune o intreaga filozofie a prieteniei pe care o socoteste, dupa motivatie, a fi de trei feluri:
- bazata pe placere,
- bazata pe interes
- bazata pe virtute.
In mod evident oamenii fac confuzii intre sentimentele lor amestecand adesea simtirile.
Erosul, de exemplu, altereaza toate celelalte derivate ale iubirii.
De aceea amestecul iubirii fizice strica oricare din prietenii, chiar si pe cele bazate pe pasiuni comune.

- ”Storge” este un alt cuvant grecesc care exprimă dragostea. Este dragostea familiala, a părintilor față de copii dar si cea a copiilor pentru părinți, dragostea intre frati dar si dragostea (simpatia, am zice noi) intre colegii de serviciu.
Dar aceasta forma de iubire nu exprima capacitatea maxima a omului de a iubi, deoarece nu poate fi stabilă.
Parintii mor, prieteniile se destrăma, frații pot ajunge sa se urasca chiar intre ei in urma unor conflicte, schimbi serviciul si totodata colegii etc. 

- ”Agape" ramane cuvântul explicit care defineste iubirea perfecta, iubirea gata de sacrificiu, iubirea necondiţionată.
Este iubirea crestina, aceea dorita de Dumnezeu!
Acest tip de iubire stă în voinţă si este o decizie, o optiune!
Iubirea cuprinsa de semantica lui agape este dragostea raționala, care este indusa in primul rand de calitatile celui iubit. Ea nu este nici arzatoare ori pasionala, nici tandra sau instinctiva, nici calculata in minte.
Ea se naste doar din convingerea ca cel iubit e cel care merita iubirea deplina.
"Pe Dumnezeu nu poți să-L iubești nici cu eros, că nu-i fizic, nici cu storge, ca pe un prieten, nici cu fileo, ca pe un membru al familiei!  Pe Dumnezeu trebuie să-L iubești mai mult, până la jertfelnicie, și să-L iubești absolut si dezinteresat." spunea un preot pe care l-am ascultat o data.
Aceasta este incarcatura cuvantului ”agape”!

Cuvantul agape este si cheia celebrului dialog dintre Iisus si Petru, exprimat de Evanghelia lui Ioan:21:15-17
Asadar la cea de-a treia aratare a Sa ucenicilor sai, de dupa Inviere,

"după ce au prânzit, a zis Iisus lui Simon-Petru: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia? El I-a răspuns: Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc. Zis-a lui: Paşte mieluşeii Mei. Iisus i-a zis iarăşi, a doua oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? El I-a zis: Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc. Zis-a Iisus lui: Păstoreşte oile Mele. Iisus i-a zis a treia oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? Petru s-a întristat, că i-a zis a treia oară: Mă iubeşti? şi I-a zis: Doamne, Tu ştii toate. Tu ştii că Te iubesc. Iisus i-a zis: Paşte oile Mele. 
Adevărat, adevărat zic ţie: Dacă erai mai tânăr, te încingeai singur şi umblai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, vei întinde mâinile tale şi altul te va încinge şi te va duce unde nu voieşti. Iar aceasta a zis-o, însemnând cu ce fel de moarte va preaslăvi pe Dumnezeu. Şi spunând aceasta, i-a zis: Urmează Mie. Dar întorcându-se, Petru a văzut venind după el pe ucenicul pe care-l iubea Iisus, acela care la Cină s-a rezemat de pieptul Lui şi I-a zis: Doamne, cine este cel ce Te va vinde? Pe acesta deci, văzându-l, Petru a zis lui Iisus: Doamne, dar cu acesta ce se va întâmpla? Zis-a Iisus lui: Dacă voiesc ca acesta să rămână până voi veni, ce ai tu? Tu urmează Mie. De aceea a ieşit cuvântul acesta între fraţi, că ucenicul acela nu va muri; dar Iisus nu i-a spus că nu va muri ci: dacă voiesc ca acesta să rămână până voi veni, ce ai tu? Acesta este ucenicul care mărturiseşte despre acestea şi care a scris acestea, şi ştim că mărturia lui e adevărată. Dar sunt şi alte multe lucruri pe care le-a făcut Iisus şi care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că lumea aceasta n-ar cuprinde cărţile ce s-ar fi scris. Amin. Ioan 21, 15-25
 
Textul in romaneste nu dezvaluie insa in intregime taina discutiei caci nu se face nici o deosebire de sens de la intrebare la raspuns. (Iata de ce nu este suficient sa citesti Scripturile de unul singur fara sa ajungi sa asculti un preot, fara sa fii luminat de duhovnic!)

In textul scris in limba greaca Iisus îl întreabă pe Petru:
“Agapas me?”, adica “Ma iubesti tu atât de mult pana la jertfelnicie?”
Petru insa este onest si stie că nu e inca in stare de o astfel de iubire. El s-a lepădat de Iisus pentru a-si salva viata in noaptea tradarii si se simte vinovat, ii este rusine sa raspunda cu un cuvant asa de puternic!
Răspunsul lui este:
“Philo Se”, cu alte cuvinte: “Da, Doamne, te admir, dar nu am fost în stare sa te iubesc cu acea iubire gata de sacrificiu pe care o ceri Tu si astfel am fost in stare sa ma lepada de Tine.” Am putea traduce in romaneste: "Tin, Doamne, la Tine!"
Iisus îl întreabă si a doua oară dacă il iubeşte, total si desavarsit, cu acelas "Agapas Me?" iar Petru răspunde din nou:" Philo Se".
În cele din urmă, nedorind să îl umileasca, Iisus îl întreabă:
“Philis me? " iar Petru confirma: “Philô Se”. Şi dialogul se incheie!
Iisus, in marinimia Sa, îi acceptă lui Petru iubirea sa, inca marcata de slabiciunile omenesti.
Dar Mantuitorul ii primeste iubirea aceea, cuprinsa in cuvantul philia, pentru ca stie ca de atat este el capabil si nu e putin lucru ca Petru nu s-a repezit cu declaratii!  
Mantuitorul stie ca se poate baza pe el asa ca... ii incredinteaza "oile" Sale, dandu-i misiunea intemeierii Bisericii Sale!
Ingaduinta Mantuitorului este un mesaj si pentru noi toti!
Dumnezeu ne cunoaste puterile, ne stie neputintele, limitele. Important este sa ne incredintam Lui cu tot sufletul, cu gandurile si fiinta noastra!
Dumnezeu este plin de credinciosie fata de noi si credinciosie ne cere si El!
 
Revenind la textul apostolului Pavel, daca am completa cuvantul "dragoste" cu "dragoste desavarsita, jertfelnica, neconditionata" am intelege adancimea mesajului, frumusetea lui... !

Iubirea desavarsita trebuie sa fie scopul trairii noastre lumesti, idealul nostru! La acest tip de iubire ar trebui sa aspiram in raport cu Dumnezeu.

La acest tip de dragoste ar fi ideal sa ajungem si in relatia cu aproapele nostru!
E un demers dificil dar nu imposibil!