EU IMI PUN SUFLETUL CA IARASI SA IL IAU...

Ploua, ploua si cand crezi ca sta... iar ploua!
Nu sunt o admiratoare a ploii asa ca... astept zile... mai bune!

Citind Evanghelia propusa pentru astazi nu m-am putut impiedica sa nu ma gandesc la rigoarea teologica a evanghelistului Ioan, care a luat din activitatea Mantuitorului momentele cele mai edificatoare pentru misiunea Sa pe pamant. Dealtfel Evanghelia dupa Ioan este, paradoxal, cea mai scurta dar extrem de plina de miez duhovnicesc! Evanghelistul si-a propus sa ne infatiseze misterul hristologic, cu toata greutatea lui, acea taina prin care Cuvântul Intrupat, Dumnezeu-Fiul, le dezvaluie oamenilor pe Tatal, Dumnezeu-Cel-Nevăzut. El, Logosul, venit in chip de om, aduce Lumina şi Viaţa, ajutandu-i pe oameni sa cunoasca, sa afle, si sa intre in comuniune cu Dumnezeu, tocmai prin cunoaşterea adanca, prin patrunderea in intimitatea lui Iisus Hristos.
Cuvintele Mantuitorului, cuvintele acestei evanghelii, au fost intelese de unii, de altii nu, ca si astazi, dealtfel. 
Dar misterul acesta nu este ceva ce se descopera dintr-o data, ci ceva ce se lasa a fi dezvaluit in ritmul intelegerii si cu mare credinta!

Pentru aceasta Mă iubeşte Tatăl, fiindcă Eu Îmi pun sufletul, ca iarăşi să-l iau. Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine Însumi îl pun. Putere am Eu ca să-l pun şi putere am iarăşi ca să-l iau. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu. Iarăşi s-a făcut dezbinare între iudei, pentru cuvintele acestea. Şi mulţi dintre ei ziceau: Are demon şi este nebun. De ce să-L ascultaţi? Alţii ziceau: Cuvintele acestea nu sunt ale unui demonizat. Cum poate un demon să deschidă ochii orbilor? Şi era atunci la Ierusalim sărbătoarea înnoirii templului şi era iarnă. Iar Iisus umbla prin templu, în pridvorul lui Solomon. Deci L-au împresurat iudeii şi Îi ziceau: Până când ne scoţi sufletul? Dacă Tu eşti Hristosul, spune-o nouă pe faţă. Iisus le-a răspuns: V-am spus şi nu credeţi. Lucrările pe care le fac în numele Tatălui Meu, acestea mărturisesc despre Mine. Dar voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi dintre oile Mele. Oile Mele ascultă de glasul Meu şi Eu le cunosc pe ele, şi ele vin după Mine. Şi Eu le dau viaţă veşnică şi nu vor pieri în veac, şi din mâna Mea nimeni nu le va răpi. Ioan 10, 17-28