JUDECATA UNIVERSALA

 

Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: "Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu și crede în Cel Care M-a trimis pe Mine are viață veșnică și la judecată nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viață. Adevărat, adevărat zic vouă că vine ceasul, și acum este, când morții vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu și cei care vor auzi vor învia. Căci, precum Tatăl are viață în Sine, așa I-a dat și Fiului să aibă viață în Sine; și I-a dat putere să facă judecată, pentru că este Fiul Omului. Nu vă mirați de aceasta; că vine ceasul în care toți cei din morminte vor auzi glasul Lui, și vor ieși cei care au făcut cele bune, spre învierea vieții, iar cei care au făcut cele rele, spre învierea osândei. 
Eu nu pot să fac de la Mine nimic; precum aud, judec; dar judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut voia Mea, ci voia Tatălui Meu, Care M-a trimis."  Ioan 5, 24 - 30

Fragmentul evanghelic de astazi este o declaratie a Mantuitorului, facuta cu prilejul vindecarii slabanogului la scaldatoarea Vitezda, care precede cuvantarea  lui Iisus in care Domnul vorbeste despre lucrarea Sa in lume, ca Fiu trimis de Tatal, lucrare care inseamna tocmai implinirea voii Tatalui - Fiul si Tatal  fiind nedespartiti. 

"Fiul nu poate sa faca nimic de la Sine, daca nu va vedea pe Tatal facand; caci cele ce face Acela, acestea le face si Fiul intocmai" (Ioan 5,19). 

Evenimentul a avut loc in timpul sarbatorii iudaice a Cincizecimii, Mantuitorul fiind la Ierusalim cu acest prilej. 

Iisus dezvolta ideea judecatii universale,  acel moment al creatiei cand nu va mai ramane nici o taina nedescoperita. 

Judecata universala nu va insemna doar descoperirea tainei fiecaruia, ci si dezvaluirea planului divin cu privire la intreaga lume, a acelui plan din veci ascuns in sanul lui Dumnezeu. 

Va avea loc atunci marea revelatie, cand nimic nu va mai ramane ascuns sau de neinteles, ci totul va capata, in sfarsit, un sens, o explicatie definitiva, care ii va privi chiar si pe ingeri.

Descriind mai cuprinzator momentul judecatii universale, pr. Staniloae spunea: 

"Ziua aceea va fi ziua descoperirii depline a adevarului cu privire la toti, in fata fiecaruia. Nici un echivoc nu va mai plana in sufletul oamenilor. Raul va fi deplin demascat, iesit de sub acoperamant. Orice echivoc va inceta.  
Regimul pomului cunostintei binelui si raului isi va fi incheiat stapanirea ambigua asupra lumii; el nu va mai umbri sufletul omenesc si planul divin din istoria lumii, pentru ca nimeni nu se va mai hrani din el, minciuna lui fiind data pe fata. Fiecare om va cunoaste urmarile de dupa moarte ale faptelor sale si va fi judecat si pentru ele si fiecare va cunoaste antecedentele faptelor sale bune si rele in comportarea inaintasilor sai si va cunoaste just faptele si valoarea tuturor. Astfel, judecata din urma va fi si o revelare suprema a planului divin in istorie, a contributiei aduse de oameni pentru a-l realiza sau a-l impiedica".

Este demn de remarcat ca, desi toti Sfintii Parinti considera ca judecata lui Hristos, dependenta de faptele vietii oamenilor, din rugaciunile si cantarile de la slujba inmormantarii aflam cat de importanta este iertarea lui Hristos,  mila si intelegerea Sa pentru slabiciunile omenesti.

Iata, deci, ca judecata finala nu poate tine seama numai de ceea ce au facut oamenii in viata. 
Din moment ce nimeni nu este fara de pacat, chiar de ar fi viata lui numai de o clipa, este necesara interventia milei divine.
"Judecata lui Hristos, mai spune pr. Staniloae, nu consta numai intr-o constatare pasiva a impartirii sufletelor dupa calitatea lor intrinseca, ci si intr-un act de putere de a ierta pacatele".

Aceasta inseamna ca, 
- daca la judecata particulara criteriul evaluarii faptelor celui defunct va fi in mod precumpanitor dreptatea dumnezeiasca, 
- la judecata universala de la sfarsitul timpurilor va prevala mila lui Dumnezeu, puterea Sa de iertare, ingaduinta Sa pentru slabiciunile omenesti. 

Aceasta va fi esenta judecatii universale. 
Acest lucru va fi posibil prin faptul ca judecata finala va fi facuta de Fiul lui Dumnezeu ca om.

"Suntem judecati, observa pr. Staniloae, dupa un criteriu atins de om, de un om care a facut totul ca sa ajungem si noi acolo si care ne impartaseste prin judecata, de nivelul la care a ajuns El, daca am dat si din partea noastra colaborarea de a ajunge acolo. In El vor avea fericirea nu numai oamenii, ci si ingerii, precum vor avea nefericirea toti cei ce nu-l vor recunoaste".

Judecata universala este, asadar, expresia milei nemasurate a lui Dumnezeu, care se adauga dreptatii Sale de la judecata particulara, in definitivarea sortii sufletelor dupa moarte.

Sfantul Ioan Damaschin spune:  
"Precum a patimit El pentru om, asa le-a si gatit El toate pentru acesta. Caci cine, pregatind ospat si chemandu-si prietenii, nu voieste sa vina toti si sa se sature toti din bunatatile lui? Caci de ce a mai pregatit ospatul, daca nu ca sa-i primeasca la El pe toti prietenii Sai?"