Și omul a crezut în cuvântul pe care i l-a spus Iisus și a plecat. Dar, pe când el cobora, slujitorii l-au întâmpinat, spunându-i că fiul lui trăiește; și cerea să afle de la ei ceasul în care i-a fost mai bine. Deci, i-au spus că ieri, în ceasul al șaptelea, l-au lăsat frigurile.
Așadar, tatăl a cunoscut că acela a fost ceasul în care Iisus i-a zis: Fiul tău trăiește. Și au crezut el și toată casa lui. Aceasta este a doua minune pe care a făcut-o Iisus, venind din Iudeea în Galileea.” IOAN 4, 46-54
Vindecarea băiatului este „un semn”, o aluzie la primul semn făcut in Canna Galileei, unde Iisus a făcut din apă vin, gest prin care El a dăruit căsătoriei, alianței, legii, acea iubire care e viața.
Cu aceasta vindecare - al doilea semn - ni se explică exact care e fundamentul iubirii și ce este viața…
Evanghelia reda cuvintele lui Iisus: Mergi, fiul tău trăiește! și ceea ce spun slujitorii - „că fiul lui trăiește”…
Minunea adevarata nu este asadar vindecarea, ci credinta tatalui in Cuvantul Domnului!
Minunea adevarata nu este asadar vindecarea, ci credinta tatalui in Cuvantul Domnului!
Misterul relatarii biblice il descoperim, intelegand tocmai acest Adevar aflat dincolo de aparenta!
Acest slujitor regesc, un pagan, este un model al credinței în Cuvânt, asemenea lui Avram, care, pana la rugul, pe care urma sa dea pe fiului sau ca jertfa, a crezut deplin ca "va îngriji Dumnezeu de oaia jertfei Sale!" .
Prototip al omului care crede, sutasul acesta este un nou Avram, vindecat de dubiile pe care ni le-a strecurat in oase moartea!
Aici se vorbeste despre boala si moarte, cele doua mari probleme ale omenirii, generatoare de frici si de pacate!
Si tot aici gasim si raspunsul Mantuitorului la aceste framantari dureroase: Cuvântul Sau se rezuma la credinta noastra - credinta ca „Fiul trăiește”!
Observam ca Iisus a facut minunea aceasta fara sa fi fost prezent la capul copilului bolnav, fara sa-l atinga!
Observam ca Iisus a facut minunea aceasta fara sa fi fost prezent la capul copilului bolnav, fara sa-l atinga!
Dumnezeu este asadar departe - asa cum pare sa fie departe si de noi, de vreme ce nu-L putem nici vedea, nici atinge fizic!
El insa exista si ne este alaturi dar, fara credinta noastra, nu putem experia apropierea de El!
Aici putem vedea lucrarea Cuvântului Său!
Textul ne propune sa reflectam la felul in care putem primi puterea de a face fata suferintei, bolii, mortii: sa CREDEM, chiar si fara sa-L vedem in persoana pe Cel care da viata! Caci, sa ai credinta este cu adevărat o minune!
Credinta ne ajuta sa ne ridicam dupa fiecare cadere, sa continuam sa traim, chiar daca viata ne pune inainte incercari care par de netrecut!
Textul ilustreaza ce înseamnă sa ai credința în Cuvântul Sfant: poti muta muntii din loc!
Privind inapoi, in experientele vietii, constatam ca incercarile avute trec in plan secund, important fiind, de fapt, felul in care credinta ne-a ajutat sa le trecem!
„Şi cel care nădăjduieşte, ca şi cel care crede, priveşte cu mintea pe cele spirituale şi pe cele viitoare.
Dacă spunem: acest lucru este drept, dacă spunem: acest lucru este bun; dacă spunem: acest lucru este adevărat, nimic din unele ca acestea nu le vedem cu ochii, ci numai cu mintea.
Cuvântul lui Dumnezeu a spus: Eu sunt adevărul (Ioan 14, 6); deci Cuvântul lui Dumnezeu trebuie privit cu mintea. Pe cine numeşti adevărați filozofi? Pe aceia, spun eu, cărora le place să contemple adevărul! (Platon, Statul, V, 475 E).”
Clement Alexandrinul, Stromatele, Stromata a V-a, Cap. III, 16.1.-16.2., în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 5, pp. 319- 320
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu