Evanghelia de azi vine sa continue dialogul Mantuitorului cu iudeii care "venisera la Dansul".
Iisus le-a zis: Dacă aţi fi fiii lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam. Dar voi acum căutaţi să Mă ucideţi pe Mine, Omul care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Avraam n-a făcut aceasta. Voi faceţi faptele tatălui vostru.(aluzie la Satana!)
Zis-au Lui: Noi nu ne-am născut din desfrânare. Un tată avem: pe Dumnezeu.
Discutia continua:
Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul:
Voi sunteți din tatăl vostru, diavolul, și vreți să faceți poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaș de oameni și nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăiește minciuna, grăiește dintru ale sale, căci este mincinos și tatăl minciunii. Dar pe Mine, fiindcă spun adevărul, nu Mă credeți. Cine dintre voi Mă vădește de păcat? Dacă spun adevărul, de ce voi nu Mă credeți? Cel care este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultați, pentru că nu sunteți de la Dumnezeu.
Capitolul 8 al Evangheliei dupa Ioan incepe cu vointa publica de a omora cu pietre o femeie invinuita de adulter, pe care Iisus insa o scapa de la moarte. Capitolul se incheie cu Iisus care se reveleaza pe Sine ca fiind „Dumnezeu”, iar publicul are aceeasi reactie: vrea sa-L omoare si pe El cu pietre!
Motivul este acela al faptului ca El se arata a fi un alt fel de Dumnezeu, unul diferit celui imaginat, presupus a fi!
In text cuvantul Tata apare in felurite contexte - Tatăl Avram, Tatăl Dumnezeu dar și tatăl satana (adica diavolul)… Totul depinde, dupa cum se vede, de cuvântul pe care il ascultăm. Putem spune deci ca tatal se defineste prin de „două adevăruri” , diferite intre care doar unul este adevărat, iar celălalt este fals (deși este crezi ca este adevărat).
Dupa cum am mai spus, problema esentiala este a adevărului! Dar despre care adevar e vorba?
Un singur adevăr ne face liberi si acesta este tine intelegerea faptului ca Tatăl este iubire, fapt care ne permite să fim si noi fii iubiți și, implicit, să-i iubim, la randul nostru, pe ceilalti.
Exista insa si un alt adevăr, diferit si opus, pe care noi îl trăim, care este însamantat in noi si care este „păcatul originar”, e o mare minciună caci el ne face robi, fiind imaginea noastră falsă despre Tatăl, despre Dumnezeu.
Iisus, Cel fara de pacat, le explica iudeilor ca Dumnezeu ii vrea pe fidelit Sai respectuosi fata de legile Lui, care legi nu sunt date pentru oameni perfecti ci pentru oamenii obisnuiti, ceea ce inseamna ca nu sunt stachete imposibil de trecut!
Dar, cum Diavolul vine sa propuna variante care tin de placerile caderii omenesti, legile lui Dumnezeu sfarsesc prin a nu mai fi respectate!
Asadar, nimic nou sub soare!
Diavolul continua sa ne iademeneasca si pe noi, cei de azi, ca si pe protoparintii nostri iar noi continuam, ca si ei, sa ocolim legile lui Dumnezeu!
Ma intreb insa de unde vine judecata pe care unii ultra-ortodocsi o fac pana azi celorlalti? Cu ce se deosebeste un ortodox care face cruci dar si pacate, de fariseii vremilor lui Iisus? Daca Dumnezeu ne ingaduie, noi de ce nu avem ingaduinta fata de ceilalti, inclusiv fata de evreii de azi?
Iarta-ne, Doamne, ca nu putem invata din Cuvantul Tau si ajuta-ne sa ni se destupe mintea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu