EU SI TATAL UNA SUNTEM

Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: 

Oile Mele ascultă de glasul Meu şi Eu le cunosc pe ele, şi ele vin după Mine. Şi Eu le dau viaţă veşnică şi nu vor pieri în veac, şi din mâna Mea nimeni nu le va răpi. Tatăl Meu, Care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi, şi nimeni nu poate să le răpească din mâna Tatălui Meu. Iar Eu şi Tatăl Meu una suntem. 

Iarăşi au luat pietre iudeii ca să arunce asupra Lui. Iisus le-a răspuns: 

Multe lucruri bune v-am arătat vouă de la Tatăl Meu. Pentru care din ele, aruncaţi cu pietre asupra Mea? 

I-au răspuns iudeii: Nu pentru lucru bun aruncăm cu pietre asupra Ta, ci pentru hulă şi pentru că Tu, om fiind, Te faci pe Tine Dumnezeu. Iisus le-a răspuns: 

Nu e scris în Legea voastră : «Eu am zis: dumnezei sunteţi?» Dacă i-a numit dumnezei pe aceia către care a fost cuvântul lui Dumnezeu - şi Scriptura nu poate să fie desfiinţată - despre Cel pe care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume, voi ziceţi: Tu huleşti, căci am spus: «Fiul lui Dumnezeu sunt»? Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu credeţi în Mine. Iar dacă le fac, chiar dacă nu credeţi în Mine, credeţi în aceste lucrări, ca să ştiţi şi să cunoaşteţi că Tatăl este în Mine şi Eu în Tatăl.”

Așadar, răspunzând întrebării iudeilor dacă El era Hristosul, Iisus îi starneste pe acestia spunându-le că El este mult mai mult decât Hristosul,  Unsul lui Dumnezeu -  „«Fiul lui Dumnezeu sunt»!” 

Cu aceste cuvinte, furia iudeilor devine maxima!

Trebuie sa nu uitam insa ca aceia care decid să-L omoare pe Iisus, aruncand in El cu pietre, oamenii aceia, nu sunt neaparat rai ci doar iudei credinciosi, urmasi ai celor care, in urma cu mii de ani, primisera revelatia lui Dumnezeu. cunoscatori ai Legii, care Îl aștepta pe Hristos, pe Mesia!

Numai ca Cel care le spune ca este Mesia... nu corespundea deloc ideii lor despre Unsul lui Dumnezeu, caci El, dupa mintea lor, nu poate fi un astfel de om, umil, sarac, lipsit de dorinta de a stapani !

Mantuitorul  ne pune si pe noi in dilema, nu doar pe iudei! 

Caci nici pentru noi puterea dumnezeiasca nu prea rimeaza cu saracia, nici cu umilinta, nici cu smerenia! Si in mintile noastre Dumnezeu are adesea chipul unui stapan sever, care te trage la raspundere si-ti intoarce viata pe dos dupa orice greseala, ca de aceea doar este considerat Tatal!

Dumnezeul intrupat este insa un Dumnezeu răstignit iar crucea pe care a fost tintuit marchează sfârșitul oricărei idei preconcepute despre Dumnezeu: caci crucea este revelația unui Dumnezeu care este iubire absolută care, tocmai astfel îl răscumpără pe om, jertfindu-Se pe Sine, care iarta pana si pe cei care-I iau viata!

Cat despre puterea Lui... sincer, cati dintre noi o vad ca pe o putere a iubirii si cati ca fiind puterea celui care domina, judeca, pedepseste! 

Noi oare am inteles mai multe decat iudeii de atunci, desi stim azi cine este Iisus!?

 

Puterea Hristosului – a acestui om umil și sărac, fara de pacat – este o alta putere, mai mare decât orice alta putere, puterea lui Dumnezeu Tatăl, puterea de a iubi fără măsură, fara partinire... iar mâna Sa,  pironita pe cruce, este mai tare decât oricare mana lumească… caci este mana Tatălui, avand in ea forta Lui!

Cand Iisus spune: „Eu şi Tatăl Meu una suntem, intelegem oare ce inseamna asta? Caci ne spune: „Nu sunt numai Hristosul, ci sunt chiar Fiul lui Dumnezeu!” iar "Ființa Mea este ființa de Fiu al lui Dumnezeu, adica sunt egal cu Tatăl si implinesc vointa Lui!"

Iisus le aminteste iudeilor un cuvant al lui Dumnezeu, cunoscut lor: 

 «Eu am zis: dumnezei sunteţi?»  caci asta vrea Dumnezeu: sa ajungem sa fim si noi ca El!

Păcatul lui Adam nu a fost acela de a fi vrut să devină ca Dumnezeu… căci Adam a fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu! 

Pacatul lui a fost acela de a nu fi ascultat, de a nu se fi increzut in cuvantul Domnului. Si, ca si cum nu ar fi fost destul, s-a ascuns de El si nu a fost capabil sa-si asume greseala!

Nu este pacat sa vrem să fim asemenea lui Dumnezeu, căci Dumnezeu ne-a creat anume pentru a deveni ca El, si prin Fiul ne-a si infiat!

Pacat este să-L judecam pe Dumnezeu dupa masura lumii - dominata de invidie, gelozie, dorinta de stapanire, judecare si umilirea semenului...

Iisus este Dumnezeu si pe Dumnezeu L-am rastignit! Intreaga omenire poarta acest pacat caci, grozavia aceasta are toate coordonatele caderii umane!

Conform statisticilor de azi, portretul unui ucigas, in afara unor clare cazuri de deviatii psihice, poate fi al oricarui om, caci, practic, oricine poate ucide!

Important este insa nu cine pedepseste ci cine iubeste! 

Ma trezesc adesea observand cat ii seman tatalui meu!

Sunt, ca si el , un autodidact, imi plac aceleasi lucruri, am dorinta vie de a sti, ca si el, caut mereu ceva, am aceeasi sensibilitate psihica - in fine, pana si gastrita care ma chinuie cred ca vine de la el.😀
Nu pot sa fac abstractie de originea mea, chiar daca as vrea!

Sunt oameni care, traind drame familiale, par detasati de parintele (de parintii) vinovat (vinovati) de umbrirea copilariei lor.
Nu putem insa scapa de prezenta parintilor nostri, inscrisa in noi.
Cand crezi ca ai clasat trecutul... intervine ceva care schimba totul! Genetica divina!
Asa cum in oasele noastre sunt incrise urmele parintilor, urma Tatalui nostru, al tuturor, creatorul nostru, poate face ca totul sa devina mai bun - salvarea noastra fiind Hristos!
Hristos, ca Fiu al lui Dumnezeu, pentru asta a venit: sa puna in practica Planul Tatalui de salvare a lumii.

Nu toti au inteles asta pentru ca nu toti au crezut in El.
Cei care au crezut, I-au primit mesajul si L-au primit si pe El inlauntrul lor!
Sfintele Taine, si, prin ele, Insusi Dumnezeu Tatal, aveau sa patrunda in cei care i s-au inchinat Mantuitorului!