sâmbătă, 21 mai 2022

A FI MULTUMITOR


Iisus vorbeste despre adevar si libertate dar despre care adevar si, mai ales, despre... ce libertate?

Iudeii au interpretat strict literal cuvantul "libertate" iar ideea de a fi eliberati prin "adevar", ei, care se stiau liberi, ii contrariaza.

In Evanghelia dupa Ioan, numita si evanghelia cuvantului,
cuvantul este atat de bine cantarit incat dincolo de el este teologia insasi!

"Oricine săvârșește păcatul este rob păcatului"le spune Iisus.

Cine iubeste adevarul este liber pur si simplu pentru ca, mintind, traiesti un stres continuu care subjuga! 
Aparent, traim cu senzatia ca minciuna ne salveaza, dar ea ne tine legati si nu ne putem debarasa de ea decat prin adevar!

Dar Mantuitorul merge dincolo se semantica nuda:  
-"Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi."  -  caci adevarul Lui este adevarul suprem care este iubirea

In discursul Mantuitorului, robia este una singura: pacatul!
Caci, cel care slujeste ca rob cuiva poate avea speranta eliberarii. Pacatul insa iti da doar iluzia ca esti liber, privandu-te pana si de gandul libertatii!

Cunoasterea de Dumnezeu este reusita unui demers prin care intri in taina Lui. Nu poti porni pe calea cunosterii acesteia decat daca esti liber. Liber de orice te tine legat, liber de dependenta pe care o da pacatul - caci orice pacat te tine captiv, orice placere te face dependent si atunci... nu mai esti liber caci... Oricine săvârşeşte păcatul este rob al păcatului. 

Suntem liberi sa-I aflam tainele lui Dumnezeu: creaţia, răscumpărarea prin Hristos şi Împărăţia ce ne asteapta. 
În faţa a darurilor pe care Dumnezeu le revarsă peste noi şi, mai ales, a jertfei mântuitoare a Fiului Sau, prin care ne-a deschis porţile raiului, nu putem fi decât mulţumitori. 

Sfântul Chiril al Ierusalimului spunea: „Suntem datori să mulţumim pentru că ne-a chemat la un har atât de mare deşi eram nevrednici, pentru că s-a împăcat cu noi deşi Îi eram vrăjmaşi, pentru că am fost învredniciţi de înfierea Duhului!

Sfântul Apostol Pavel spunea că omul cel nou care „se înnoieşte, spre deplină cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a zidit”, "este mulţumitor" . 

Faptul de a fi mulţumitor vine din preaplinul cunoaşterii lui Dumnezeu căci cel ce L-a cunoscut pe Dumnezeu nu poate fi decât mulţumitor. 
Mulţumirea faţă de Dumnezeu este starea fireasca a celor care au inteles ca prin Hristos pot intra in Împărăţia lui Dumnezeu. 

Prin mulţumirea nutrita faţă de Dumnezeu omul care crede percepe lumea, mecanismele ei, ca pe un dar al iubirii Lui, cautand si gasind in toate pe EL, intrand in comuniune cu El prin toate cele care-l inconjoara. 

Mulţumirea fiind împlinirea cunoaşterii este şi împlinirea libertăţii celei adevărate pe care ne-o dă aflarea adevărului: 
Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi 
(Ioan 8, 32). 
Cel care L-a cunoscut pe Dumnezeu acela îi mulţumeşte, iar cel care îi mulţumeşte lui Dumnezeu este liber. 
Mulţumirea este starea fireasca omului care prin Hristos a gasit pacea.


„Zis-a Domnul către iudeii care crezuseră într-Însul: 
Dacă veți rămâne în cuvântul Meu, sunteți cu adevărat ucenici ai Mei; și veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi. 
Ei însă I-au răspuns: Noi suntem seminția lui Avraam și nimănui niciodată n-am fost robi. Cum zici Tu că: Veți fi liberi? 
Iisus le-a răspuns: 
Adevărat, adevărat vă spun: Oricine săvârșește păcatul este rob păcatului. Iar robul nu rămâne în casă în veac; Fiul, însă, rămâne în veac. Deci, dacă Fiul vă va face liberi, liberi veți fi într-adevăr. Știu că sunteți seminția lui Avraam, dar căutați să Mă omorâți, întrucât cuvântul Meu nu încape în voi. Eu vorbesc ceea ce am văzut la Tatăl Meu, iar voi faceți ceea ce ați auzit de la tatăl vostru. 
Ei au răspuns și I-au zis: Tatăl nostru este Avraam. 
Iisus le-a zis: Dacă ați fi fiii lui Avraam, ați face faptele lui Avraam. Dar voi, acum, căutați să Mă ucideți pe Mine, Omul care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Avraam n-a făcut aceasta. Voi faceți faptele tatălui vostru. 
Zis-au Lui: Noi nu ne-am născut din desfrânare. Un tată avem: pe Dumnezeu. 
Le-a zis Iisus: Dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, M-ați iubi pe Mine, căci de la Dumnezeu am ieșit și am venit.” 
Ioan 8, 31-42

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu