Păstorul cel Bun

 „Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: 

Spre judecată am venit în lumea aceasta, ca cei care nu văd să vadă, iar cei care văd să fie orbi. Și au auzit acestea unii dintre fariseii care erau cu El și I-au zis: Oare și noi suntem orbi? Iisus le-a zis: 

Dacă ați fi orbi, n-ați avea păcat. Dar acum ziceți: Noi vedem. De aceea, păcatul rămâne asupra voastră. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce nu intră pe ușă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, acela este fur și tâlhar. Iar cel ce intră pe ușă este păstorul oilor. 

Portarul deschide acestuia și oile ascultă de glasul lui, iar păstorul cheamă oile sale pe nume și le mână afară. Și, când scoate oile, merge înaintea lor și oile merg după el, căci cunosc glasul lui. Iar după un străin ele nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor. 

Această pildă le-a spus-o Iisus, dar ei n-au înțeles ce înseamnă cuvintele Lui. Deci, iarăși a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt ușa oilor. Toți câți au venit mai înainte de Mine sunt furi și tâlhari, dar oile nu i-au ascultat. Eu sunt ușa. Dacă va intra cineva prin Mine, se va mântui; și va intra și va ieși și pășune va afla.”

Ioan 9: 39-41; 10: 1-9

Imaginea păstorului este una mitica în cultura ebraică: Avram, Iacob, David, toti au fost păstori, iar Moise a fost socotit si el păstorul poporului Său…

Miturile descriu păstorul ca pe cineva care are un raport particular si reciproc cu turma sa - oile fiind sursa existentei sale, in timp ce oile traiesc gratie atentiei, a grijii păstorului, care le conduce la pășune grasa, sa pasca, si la surse de apa dulce, pentru a se adapa, protejandu-le, indrumansu-le sa nu se rataceasca!

Figura Dumnezeului-păstor este si ea una tradițională!

In textul citit azi, Iisus specifica faptul că există două feluri de păstori: buni si rai - precum existau mai marii poporului, care subjuga poporul, si păstorul-Iisus, care vine să sa aduca libertate și  viața vesnica.

Oile intruchipeaza poporul, dar nu doar poporul lui Israel ci poporul lui Dumnezeu, in general…

Aceasta parabola trebuie interpretata in lumina profeţiei lui 

Iezechiel, cap. 34, unde "păstorii" lui Israel sunt condamnaţi ca fiind nişte păstori răi, incapabili sa aiba grijă de oi. 

Proorocia lui Iezechiel este, iata, acum evidenta, si chiar intarita, întrucât Iisus Hristos, identificat a fi Păstorul cel bun, nu doar că poartă grijă de oi, ci îşi dă chiar viaţa Sa pentru ele: „Eu sunt Păstorul cel Bun… şi viaţa Mea o pun pentru oile Mele” (10, 14-15).

În epoca profetului Ieremia, acesta constata cu durere că, pe lângă păstorii cei buni, s-au strecurat şi păstori nedemni, care pierd şi distrug oile turmei. "Vai de păstorii care pierd şi împrăştie oile turmei, de aceea aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel către păstorii care pasc pe poporul lui Israel: "aţi risipit oile turmei Mele, le-aţi împrăştiat şi nu le-aţi păzit; de aceea, vă voi pedepsi pentru faptele voastre cele rele"" (Ieremia 23, 1-2).

Păstorul cel bun, coborât în lume "nu strigă, nici nu porunceşte pentru că oile I se supun recunoscându-I vocea, El chemând pe fiecare după nume călăuzindu-L spre izvoarele apei vieţii veşnice" (Apoc. 7, 17). 

Oile ascultă şi urmează Păstorului cel bun, pentru că El cunoaşte tainele fiecărui suflet, zbuciumul şi neliniştea, dar şi dorinţa de viaţă şi nemurire. 

În această parabolă, Mântuitorul rezumă sugestiv procesul formării Bisericii.  Scoaterea oilor din staul are scopul găsirii hranei spre întreţinerea vieţii, dar aici, în mod simbolic, Iisus vorbeşte de momentul hotărâtor al ruperii de trecutul Legii şi pornirea spre momentul dinamic al peregrinării în corabie, care este Biserica, spre viaţa cea veşnică. 

Fiind orientati spre veşnicie, Păstorul cel bun cu turma Sa se vor afla mereu într-o stare de opoziţie, de conflict, cu reprezentanţii acestei lumi şi va dori să depăşească limitele impuse de spaţiu şi timp.

Iisus spune: „Eu sunt ușa”…
Ușa este o bresa... spre libertate, caci prin ea se poate intra și ieși. 

Iisus este deci acea spartura din zidul inchistarii noastre. EL ESTE CALEA care duce la Dumnezeu… 

Cuvantul grecesc folosit aici pt "Staul” mai inseamna si „ingradire, împrejmuire, curte”! 

Curte are si templul, curtea este si locul in care suntem izolati de lume, închisi ori separati de ceilalti!

Oile sunt nevoite să stea pe timpul nopții in staul, căci nu pot merge in intuneric! In cursul zilei, ele stau in tarc doar in cazuri speciale (daca sunt mulse, tunse, vândute sau tăiate!)

Adevarul este ca noi, toti, ne gandim la lege, la Dumnezeu, la religie ca la o constrangere! 

Si cred ca acesta este un obstacol esential in calea libertatii, pe care o putem trai prin DUMNEZEU! 

Dumnezeu indura toate din partea noastra tocmai pentru ca ne vrea liberi, iar noi nu intelegem in ce chip putem fi liberi!
Iisus, Fiul Sau, este "lumina lumii"! Cu El vine ziua cea neintunecata a libertatii! Aceasta este taina venirii Sale, rostul jertfei Sale!

Textul ne spune, de fapt, ca a sosit momentul să ieșim din "țarc", pentru a merge la acele pășuni datatoare de viata! 

Oaia nu poate trai in tarc pt ca in tarc nu are iarba sa se hraneasca! Pentru a trai, pentru a se hrani, trebuie sa iasa din staul are nevoie de pastor in care se increde!

 
Din nefericire noi, oamenii, avem conducatori interesati sa ramanem inchisi in tarcuri, si asta...  pt a ne putea "tunde", "a ne mulge", ori "a ne vinde"...

„Toți câți au venit mai înainte de Mine sunt furi și tâlhari” !

Afirmatia asta ne socheaza, poate, insa istoria este plina de personalitati dubioase, de hoti si de talhari! 

TOTI calcam legamantul! Si asta de la Adam pana azi! 

Noi toti cochetam, fie macar in gand, cu pacatul, si Iisus tine sa ne spuna ca asta nu e bine, ca ne jucam cu focul, ca trebuie sa ne schimbam caci jocul acesta ne face pe toți pierzatori!

Singurul nepatat ramane Iisus! Acesta, si doar Acesta este un model de urmat! 

Restul... pulbere si fum!

Iisus continuă: „Eu sunt ușa... De va intra cineva prin Mine, se va mântui; și va intra și va ieși și pășune va afla.”(v. 9) 

Asta nu înseamnă că Iisus vrea să ne facă să intrăm și să ieșim din „staul”, ci că  Omul care intră în taina Lui, va ieși în sfârșit din ingradiri, din staul”… si va avea viața și libertate, caci „pășune va afla”! 

Amin