duminică, 1 mai 2022

DUMINICA LUI TOMA

 


Asadar, la opt zile de la Inviere, pe cand ucenicii, ramasi inca in Ierusalim, erau iarasi impreuna, adunati in casa, Domnul a venit din nou la ei, a intrat inauntru, trecand din nou prin usile incuiate, si le-a spus: Pace voua
 
Intalnirea aceasta o gasim doar in Evanghelia dupa Ioan!

Evanghelistul ne spune ca de aceasta data, Toma era present.  
Iisus se apropie de el si ii zice: 
Adu degetul tau incoace si vezi mainile Mele si adu mana ta si o pune in coasta Mea si nu fii necredincios ci credincios (Ioan 20, 27).

Sf. Apostol Toma poarta de 2000 de ani un pseudonim oarecum nemeritat - acela de  Necredinciosul, desi "necredinta" de care sa nu a fost nicidecum necredinta in Hristos Dumnezeu! 
Toma a fost poate unul dintre dintre apostolii cei mai "nebuni" dupa Iisus ! El nu s-a indoit nici de faptul ca Hristos a inviat! 

Daca s-a indoit de ceva, s-a indoit de spusele apostolilor, care fusesera deja martorii venirii Mantuitorului,  intr-un fel anume, viu fiind si totusi altfel, cu un  trup spiritualizat. 
Caci, trupul lui Hristos, desi pipaibil si purtand semnele suferintelor, a tracut prin zid, prin usile inchise! 

Ceea ce s-a petrecut de fapt cu trupul inviat al Mantuitorului - dar nu si cu celelalte trupuri pe care El le-a readus la viata, prin minunile facute -  a fost o spiritualizare totalao transfigurare produsa gratie energiilor Duhului Sfant.

Daca e vorba aici de o "greseala" a lui Toma, aceasta rezida in nevoia lui de a vedea si el, cu ochii lui, aceasta calitate necunoscuta lui, indoindu-se, desigur,  dar nu de Inviere ci de cele vazute de ceilalti apostoli. 

Credinta nu sporeste atat prin minuni propriu-zise cat prin aflarea trairilor spirituale ale altor credinciosi! 
Ea, daca exista, nu se zdruncina ci, prin spusele altora, se intareste ! 
Credinta nu este neaparat o chestiune de perceptie prin toate cele 5 simturi. Adevarata credinta nu se bazeaza neaparat pe fapte concrete ci pe certitudini care-si au originea in trairea spirituala, harica
 "Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut!" 

In viata spirituala, aproape totdeauna minunea sau semnul nu preceda credinta ci ii urmeaza ei! Acesta a fost greseala lui Toma!
Convins de simturile sale, Toma s-a inchinat imediat Domnului. 
"A răspuns Toma și I-a zis: Domnul meu și Dumnezeul meu! "
Si aici simtim toata dragoste lui Toma invaluita in cainta sa pentru o clipa de indoiala!
Caci ceea ce ne ajută să înţelegem că Isus a înviat, este iubirea

Dacă iubeşti o persoană, o porti în inima ta, iar dacă o porţi înseamnă că este cu tine, prezenta. 
Dacă e prezentă, o iubeşti, şi dacă o iubeşti, o si vezi. 
Asa intelegem ca dacă Iisus cel Inviat se prezintă înaintea ta iar tu nu-L iubeşti, nu poti sa-L vezi, nu Il vei recunoaste, chiar dacă va sta în faţa ta, caci neiubind, pentru tine El nu e prezent. 
Iubirea este cea care ne va ajuta sa-L cunoaştem.

Cuvintele Mantuitorului: "Adu degetul tau incoace si vezi mainile Mele si adu mana ta si o pune coasta Mea si nu fii necredincios, ci credincios" (Ioan 24, 27), chiar daca nu par deloc magulitoare, ele au un rost. 
Nu atat pentru Toma cat mai ales pentru noi.

Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut!
Asadar, noi suntem mai fericiţi decât Toma, pentru că, fără să-L vedem pe Domnul, doar ascultând, crezând mărturiilor, noi înşine avem sansa de a ne intalni cu Hristos cel Înviat, experiind prezenta Sa. 
Şi aceasta e o fericire mai mare. E de fapt singura fericire traibila de catre cei care au venit „după” evenimentul tuturor timpurilor - care a fost INVIEREA!

In acel moment, Toma a trait o revelatie, simtind si cunoscand existenta celor doua firi ale lui Hristos. 
Natura umana, pe care Hristos Si-a asumat-o, iata, nu s-a pierdut prin indumnezeirea Sa. Ea a ramas aceeasi doar ca a fost...
transfigurata. 

Evanghelistul Ioan nu ne spune si daca Toma a indraznit pana la urma sa si pipaie coasta strapunsa a lui Hristos, dupa cum a zis catre ceilalti apostoli, insa pare evident ca nu a facut-o!

Indata  ce l-a invrednicit pe Toma sa-L priveasca sub indoitul Sau
chip, de om si de Dumnezeu, Iisus il mustra pentru nevoia sa de a crede vazand, subliniind inca o data ca adevarata credinta nu se intemeiaza pe probe si dovezi concrete
Pentru ca M-ai vazut ai crezut.  (Io.24, 29).

În mod inevitabil credinţa noastră sta pe mărturia celor care au fost atunci martori! Întreaga noastră cultură este fondată pe mărturia altora. In general tot ce stim am aflat de la altii. 
Dacă eu nu cred ceea ce ei au experimentat acei "altii", niciodată nu voi ajunge sa experimentez ceva!
Dacă însă mă încred, pot ajunge si eu sa aflu, sa constat că e adevărat. Prin Cuvânt traiesc experienţa celor care au făcut-o înaintea mea şi care mi-au transmis-o prin cuvântul lor.

Indoiala lui Toma nu a fost zadarnica, ci mantuitoare pentru multi, caci, dintre toate aratarile de dupa Inviere, nici una nu a atestat intr-un mod atat de clar faptul ca Hristos era cat se poate de real, prezent in mijlocul ucenicilor cu trupul Sau care patimise pe cruce si care, penetrat de energiile Duhului Sfant, se transfigurase! 
Nu venise ca o naluca dematerializata !

Despre Sf. Apostol Toma traditia spune ca era originar din Galileea. 
Numele de Toma este de fapt el insusi un preudonim, in aramaica te'oma  (Didymos, in greaca) inseamnand geaman

Sfantul Toma a propovaduit in niste zone speciale populate de oameni care nu cunosteau credinta monoteista. 
Se spune ca a mers 7.000 de kilometri pe jos, de la Ierusalim spre Bagdad, in părțile Iranului, ale Afganistanului, ale Pakistanului și ale Indiei...  

Manat de credința lui profundă, Toma a umblat mereu singur!
A umblat doar cu Dumnezeu, cu Hristos!
vorbit el despre Hristos unor oameni despre care nu stia nimic: 
nimic despre traiul, cultura, ori reperele religioase, ale acestora!

A cutreierat flămând prin nisipurile deșerturilor iraniene și afgane, a fost alungat, bătut, a indurat umilinte de tot felul...

Pentru că i-a convertit pe fiul și pe soția guvernatorului orașului indian Meliapur (Melipur), Sfântul Apostol Toma a fost întemnițat, torturat, și, în final, străpuns cu cinci sulițe,  s-a dus la Domnul. 

Moaște ale Sfântului Apostol Toma se gasesc în India, în Ungaria și la Muntele Athos.
In Evul Mediu, el a fost ales patronul arhitectilor, al zidarilor si al pietrarilor.

Dupa acest moment al aratarii Domnului Hristos lui Toma, apostolii au parasit Ierusalimul si s-au intors in Galileea - caci acolo le spusese Domnul ca II vor regasi: 
Dupa Invierea Mea voi merge mai inainte de voi in Galileea (Matei 26, 32). 
Mironositelor El le poruncise: Vestiti fratilor Mei ca sa mearga in Galileea si acolo Ma vor vedea (Matei 28, 10).


Și, după opt zile, ucenicii Lui erau iarăși înăuntru, și Toma era împreună cu ei. Și a venit Iisus, ușile fiind încuiate, și a stat în mijlocul lor și a zis: Pace vouă! Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace și vezi mâinile Mele, și adu mâna ta şi o pune în coasta Mea, și nu fi necredincios, ci credincios!
A răspuns Toma și I-a zis: Domnul meu și Dumnezeul meu!
Iisus i-a zis: Pentru că M-ai văzut, ai crezut. Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut!

Iisus a făcut înaintea ucenicilor Săi și alte minuni, care nu sunt scrise în cartea aceasta. Iar acestea s-au scris ca să credeți că Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, și, crezând, viață să aveți în numele Lui. 

Ioan 20, 19-31

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu