De cateva zile se citeste din Capitolul 6 al Evangheliei dupa Ioan.
Desi am mai incercat sa precizez, poate nu ar fi lipsit de interes sa ne reamintim contextul in care Mantuitorul vorbeste El insusi despre Sfanta euharistie!
Acest capitol are o intreaga teologie in el!
Inceputul capitolului relatează minunea înmulţirii celor cinci pâini şi a celor doi peşti, prin care au fost hrăniţi peste zece mii de oameni (ni se spune ca erau cinci mii de bărbaţi impreuna cu familiile lor!).
Ca urmare a acesei minunil, mulţimea isi dorea sa-L puna rege pe Hristos, dar El Se retrage la munte.
Cand revine, împreună cu ucenicii Săi, în Capernaum, mulţimea vine după El .
Iisus ii dojeneste cumva, spunandu-le că nu Il cautau pentru că ar fi crezut in El, ci pentru painea mancata -
„pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat“ (Ioan 6, 26).
Apoi, le mai spune : „Lucraţi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne spre viaţa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului, căci pe El L-a pecetluit Dumnezeu-Tatăl“ (Ioan 6, 27).
Devine tot mai clar ca Mântuitorul pomeneste aici despre Taina Euharistiei ca „mâncarea ce rămâne spre viaţa veşnică“, atragand atentia ca aceasta se deosebeşte de mancarea cea lumeasca, care se consuma oricând.
Taina Euharistiei devine astfel lucrarea lui Hristos.
Mulţimile însă sunt tot mai confuze si chiar nemulţumite!
Asteptasera o noapte intreaga pentru a-L intalni pe Iisus, sperand ca vor primi din nou pâine, fără să muncească, şi se simt dezamăgite, motiv pentru care, cu insolenta, pomenesc despre mana care cadea din cer, cu care s-a hranit poporul lui Israel timp de patruzeci de ani, cât a rătăcit în pustie, înainte de a intra în Tara Promisa.
Iisus insa le aminteşte imediat că nu Moise a fost Cel care le-a oferit mana cerească, ci Tatăl Său, Cel ce le va da şi acum paine, dar de data asta Pâinea cea adevărată.
Asadar Tatăl este Cel care ne dă Pâinea cea adevărată!
Mântuitorul le vorbeşte iudeilor despre nemurire ca promisiune pentru cel care se împărtăşeşte cu Trupul şi Sângele Său.
El spune ca cei care nu se împărtăşesc nu vor avea „viaţă“ în sufletul lor. Caci viaţa noastră nu se reduce la această existenţă, care constă în a respira , a manca sau a ne inmulti, ci înseamnă cu mult mai mult. De aceea, Iisus spune mulţimilor:
Desi am mai incercat sa precizez, poate nu ar fi lipsit de interes sa ne reamintim contextul in care Mantuitorul vorbeste El insusi despre Sfanta euharistie!
Acest capitol are o intreaga teologie in el!
Inceputul capitolului relatează minunea înmulţirii celor cinci pâini şi a celor doi peşti, prin care au fost hrăniţi peste zece mii de oameni (ni se spune ca erau cinci mii de bărbaţi impreuna cu familiile lor!).
Ca urmare a acesei minunil, mulţimea isi dorea sa-L puna rege pe Hristos, dar El Se retrage la munte.
Cand revine, împreună cu ucenicii Săi, în Capernaum, mulţimea vine după El .
Iisus ii dojeneste cumva, spunandu-le că nu Il cautau pentru că ar fi crezut in El, ci pentru painea mancata -
„pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat“ (Ioan 6, 26).
Apoi, le mai spune : „Lucraţi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne spre viaţa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului, căci pe El L-a pecetluit Dumnezeu-Tatăl“ (Ioan 6, 27).
Devine tot mai clar ca Mântuitorul pomeneste aici despre Taina Euharistiei ca „mâncarea ce rămâne spre viaţa veşnică“, atragand atentia ca aceasta se deosebeşte de mancarea cea lumeasca, care se consuma oricând.
Taina Euharistiei devine astfel lucrarea lui Hristos.
Mulţimile însă sunt tot mai confuze si chiar nemulţumite!
Asteptasera o noapte intreaga pentru a-L intalni pe Iisus, sperand ca vor primi din nou pâine, fără să muncească, şi se simt dezamăgite, motiv pentru care, cu insolenta, pomenesc despre mana care cadea din cer, cu care s-a hranit poporul lui Israel timp de patruzeci de ani, cât a rătăcit în pustie, înainte de a intra în Tara Promisa.
Iisus insa le aminteşte imediat că nu Moise a fost Cel care le-a oferit mana cerească, ci Tatăl Său, Cel ce le va da şi acum paine, dar de data asta Pâinea cea adevărată.
Asadar Tatăl este Cel care ne dă Pâinea cea adevărată!
Mântuitorul le vorbeşte iudeilor despre nemurire ca promisiune pentru cel care se împărtăşeşte cu Trupul şi Sângele Său.
El spune ca cei care nu se împărtăşesc nu vor avea „viaţă“ în sufletul lor. Caci viaţa noastră nu se reduce la această existenţă, care constă în a respira , a manca sau a ne inmulti, ci înseamnă cu mult mai mult. De aceea, Iisus spune mulţimilor:
„Părinţii voştri au mâncat mană în pustie şi au murit! Pâinea Care Se coboară din cer este aceea din Care, dacă mănâncă cineva, nu moare.
Eu sunt Pâinea cea vie Care S-a pogorât din cer.
Cine mănâncă din Pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar Pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este Trupul Meu“ (Ioan 6, 49-51).
Eu sunt Pâinea cea vie Care S-a pogorât din cer.
Cine mănâncă din Pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar Pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este Trupul Meu“ (Ioan 6, 49-51).
Cu
alte cuvinte, poporul iudeu a mâncat mană în pustie, dar acest fapt nu
l-a făcut să si intre în Împărăţia cerurilor, sa devina nemuritor, caci
aceea era hrana trupeasca, necesara existentei lor in lume, chiar daca le-a fost data de Tatal Ceresc!
Orice hrană trupească este pentru noi doar o amânare a morţii, nu este o naştere spre viaţa veşnică!
Euharistia - Sfanta Impartasanie -
este acea hrana spirituala care ne învie sufletul, ne pregăteşte
pentru veşnicia alături de Dumnezeu, aduce pace, har şi bucurie in
inimile noastre.
De aceea, cel ce mănâncă aşa cum se cuvine Trupul şi Sângele Domnului va fi veşnic viu!
Iudeii insa nu au înţeles mesajul Domnului şi s-au revoltat. Acum, noua ne este simplu poate sa intelegem dar atunci... cine nu s-ar fi smintit de o asa propunere?!
Simtindu-le nemultumirea, Mantuitorul a mai adaugat câteva cuvinte ca sa le explice ce însemna această împărtăşire cu Trupul şi Sângele Său, poate mai cutremaratoare:
Simtindu-le nemultumirea, Mantuitorul a mai adaugat câteva cuvinte ca sa le explice ce însemna această împărtăşire cu Trupul şi Sângele Său, poate mai cutremaratoare:
„Adevărat,
adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi
bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu şi
bea sângele Meu are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de
apoi. Căci trupul Meu este adevărată mâncare, iar sângele Meu,
adevărată băutură. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne
întru Mine şi Eu întru el. Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi
Eu viez pentru Tatăl şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine.
Aceasta este Pâinea Care S-a pogorât din cer, nu precum au mâncat
părinţii voştri mana şi au murit. Cel ce mănâncă această Pâine va trăi
în veac“ (Ioan 6, 53-58).
Azi
noi intelegem si stim ca impartasirea cu Trupul si Sangele
Mantuitorului, Taina Euharistiei, ne uneşte cu Hristos într-un mod
special, existenţial.
La vremea aceea insa, efectul imediat al acestor cuvinte a fost acela ca majoritatea iudeilor care Îl urmau de ceva vreme
s-au îndepărtat de El şi nu au mai dorit să Îl asculte.
Cuvintele Sale li se păreau ciudate, aberante, poate chiar de-a dreptul gretoase. "Deci iudeii se certau între ei, zicând: Cum poate Acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?"(6, 52)
Doar cei 12 Apostoli şi femeile fidele, care L-au insotit chiar şi la răstignirea Sa, I-au mai ramas alături.
Aşadar, deşi chemarea a fost adresată multora, cei ramasi au fost... puţini.
Vorba aceea : Multi chemati, putini alesi!
Vorba aceea : Multi chemati, putini alesi!
Petru şi ceilalti apostoli nu s-au dezisinsa de Hristos, chiar dacă nici ei nu au înţeles mare lucru din ce dorea El să spună. Aşteptau cu incredere doar clipa potrivită pentru a intelege. Nu
stiau ca momentul acela nu era departe caci, cu ocazia Pastelui
urmator, mielul iudaic avea să devină un simplu simbol, în timp ce Taina
Euharistiei avea sa fie săvârşită pentru prima dată de Însuşi Hristos!
Ioan 6, 48-54
„Zis-a Domnul către iudeii care crezuseră într-Însul: Eu sunt Pâinea vieții. Părinții voștri au mâncat mană în pustie și au murit. Pâinea care Se coboară din cer este aceasta din Care, dacă mănâncă cineva, nu moare. Eu sunt Pâinea cea vie, Care S-a pogorât din cer. Cine mănâncă din Pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar Pâinea pe care Eu o voi da pentru viața lumii este trupul Meu. Deci, iudeii se certau între ei, zicând: Cum poate Acesta să ne dea trupul Său ca să-l mâncăm? Și le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veți mânca Trupul Fiului Omului și nu veți bea Sângele Lui, nu veți avea viață în voi. Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu are viață veșnică și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu