INALTAREA LA CER

Momentul Inaltarii la Cer a Mantuitorului, incheie marele Praznic al Invierii, care dureaza 40 de zile! 

Bucuria Invierii este una deplina caci, parafrazandu-l pe apostolul Pavel, dacă Hristos n-ar fi înviat, zadarnică ne-ar fi credinţa noastră, zadarnica nadejdea mantuirii! 

Invierea lui Iisus nu a avut insa martori, motiv pentru care salutul crestinilor din perioada de dupa Inviere are ca raspuns o incredintare: "Adevarat a Inviat"! 

Inaltarea la cer a Mantuitorului s-a petrecut insa cu martori, apostolii fiind prezenti. Nimeni nu s-a intristat caci toti au inteles ca plecarea Domnului era si promisiunea revenirii Sale cu Slava in lume!

Momentul Inaltarii a fost o ca "revarsare de lumina" caci apostolii "s-au intors in Ierusalim cu bucurie mare"!

Moartea lui Iisus a avut ca scop transfigurarea firii omenesti. De aceea atat in Inviere cat si in Inaltarea Sa, Hristos nu este pasiv. Fiul lui Dumnezeu ne binecuvanteaza si nu ne abandoneaza. El Se inalta la Tatal Ceresc fara sa se desparta de lume, fiind continuu, pururea, cu noi!  

In fragmentul evanghelic de astazi, evanghelistul Luca ne spune ca Hristos i-a luat pe ucenicii Sai, i-a dus spre Betania si acolo Si-a ridicat mainile, i-a binecuvantat si, pe cand ii binecuvanta, S-a departat de ei si S-a inaltat la cer! 

(Luca 24,50-51). 

Acesta insa nu constituie nicidecum ultimul act al lui Hristos in lume, El nu se retrage ci ramane activ, continua sa fie prezent si lucrator prin Sfantul Duh, Cel care sfinteste lucrarea lui Dumnezeu!

BETANIA Capela ridicata pe locul Inaltarii
aflata azi in custodia musulmanilor!

Urma Pasului Domnului

„În vremea aceea, după ce a înviat din morți, Iisus a stat în mijlocul ucenicilor Săi și le-a zis: Pace vouă! Iar ei, înspăimântându-se și înfricoșându-se, credeau că văd un duh. Și Iisus le-a zis: De ce sunteți tulburați și pentru ce se ridică astfel de gânduri în inimile voastre? Vedeți mâinile Mele și picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiți-Mă și vedeți, că duhul nu are carne și oase precum Mă vedeți pe Mine că am. Și, zicând acestea, le-a arătat mâinile și picioarele Sale. Deci, încă necrezând ei de bucurie și minunându-se, El le-a zis: Aveți aici ceva de mâncare? Iar ei I-au dat o bucată de pește fript și dintr-un fagure de miere. Și, luând, a mâncat înaintea lor. Apoi le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către voi, fiind încă împreună cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în proroci și în psalmi.  
Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile. Și le-a spus: Așa este scris, și așa trebuia să pătimească Hristos și să învieze din morți a treia zi, și să se propovăduiască în numele Său pocăința spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim. Voi sunteți martorii acestora. Și, iată, Eu trimit peste voi făgăduința Tatălui Meu; însă voi să ședeți în cetatea Ierusalimului până ce vă veți îmbrăca cu putere de sus. 
Și i-a dus afară până spre Betania și, ridicându-Și mâinile, i-a binecuvântat. Și, pe când îi binecuvânta, S-a despărțit de ei și S-a înălțat la cer. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare. Și erau în toată vremea în templu, lăudând și binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.” Luca 24, 36-53