Duminica a 5-a după Paști (a Samarinencei)

Banuiesc ca toti cei ce au obiceiul sa mearga la Biserica, fie si sporadic, cunosc aceasta Evanghelie.

Ea reda un moment unic, acela in care Mantuitorul se desconspira pe Sine!

În vremea lui Iisus Hristos, cei mai disprețuiti oameni, în viziunea iudeilor, erau samarinenii. 
Istoria le dădea toate motivele să urască acest popor corcit, care le crease atât de multe necazuri,  care îmbrățișase un iudaism corupt, sincretist, atunci când acest lucru le-a convenit, dar îl abandonase de indata ce a fi iudeu devenise constrângător.

De ce a ales Mantuitorul sa-si afirme dumnezeirea si misiunea tocmai  in Samaria, in fata unei femei din acest tinut, pe deasupra si de moralitate indoielnica ?

Textul are in el toate indiciile.

Mantuitorul, astepta langa fantana, zisa a lui Iacob! 

Era miezul zilei si era singur. Pare o asteptare pentru o intalnire programata!
Si, iata, El ii cere apa unei femei samarinence care venise la fantana. Femeia, pe buna dreptate, se minuneaza de aceasta cerere. 

Evreii considerau spurcat si praful din Samaria, nici vorba de altceva!
Apoi, ca un evreu sa vorbeasca cu o femeie... nu se facea; sa vorbeasca cu o localnica,  si si sa bea apa din burduful ei?  Asta era ceva inposibil! 

La vremea aceea, femeile erau cele care aduceau apa de la fantana,  pentru intreaga zi si intreaga familie,  si acest ritual era matinal - cand soarele inca nu ardea si apa era rece! 
Faptul ca acea femeie venise la fantana la ora amiezii este un semn ca incerca sa evite pe cat posibil sa intalneasca pe cineva care ar fi putut-o batjocori! 

Prin prisma acestor lucruri intelegem surpriza femeii la cererea Mantuitorului! Dar faptul ca i s-a cerut tocmai ei apa, a facut-o indrazneata astfel incat a intrat in dialog cu Mantuitorul:
„Cum Tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samarineancă? Pentru că iudeii nu au amestec cu samarinenii” (Ioan 4, 9).
 
Mantuitorul ii raspunde:
 "Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăşi, dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu va mai înseta, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare, spre viaţă veşnică." 

Si femeia, care intelege altceva, ii cere sa ii dea si ei sa bea din acea apa vie.
Cu acest prilej, Mantuitorul o provoaca la o spovedanie, lasand sa se inteleaga ca, pentru a bea din apa vie - a credintei - e nevoie mai intai de o marturisire sincera si de lepadare de pacate!

Mergi şi cheamă pe bărbatul tău şi vino aici. Femeia a răspuns şi a zis: N-am bărbat. Iisus i-a zis: Bine ai zis că nu ai bărbat, căci cinci bărbaţi ai avut şi cel pe care îl ai acum nu-ţi este bărbat. Aceasta adevărat ai spus.

Aici m-as opri un pic.
Evanghelia dupa Ioan este evanghelia semnelor!

Dupa unii exegeti,  Fantana lui Iacob este simbolul Legii celei vechi (Iacob fiind cel care s-a luptat cu ingerul si... a iesit invingator, lupta dupa care devenit patriarhul Israel!) 
Apa acestei fantani este credinta de pana atunci, care nu mai poate astampara setea de Dumnezeu!

Apa vie, promisa de Mantuitorul, este cea primita prin Botez, apa care ne face membri activi ai Legii celei Noi! 

Cat despre cei 5 barbati ai femeii, sunt interpreti care sunt de parere ca numarul acesta reprezinta insusi Penthateuhul,  adica primele 5 carti ale Vechiului Testament! 
 
Samarineanca, in scurta ei discutie cu Mantuitorul, pe care Il intuieste a fi Insusi Mesia, chiar daca la inceput nu a inteles despre ce apa e vorba, lasa sa i se vada setea ei de Dumnezeu! 

Si aceasta merita o recompensa asa ca Iisus o rasplateste, dezvaluindu-i-Se ei! 

"Ştim că va veni Mesia, Care Se cheamă Hristos; când va veni, Acela ne va vesti nouă toate.
Si Iisus i-a zis: Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine."

Revenim totusi la nedumerirea initiala:
De ce oare a trebuit sa afle tocmai samarineanca, chiar mai inaintea apostolilor, cine era El ?
 
Poate pentru ca era vremea sa fie vestit lumii ca poporul ales era pe cale a-si pierde  exclusivitatea protectie lui Dumnezeu. 

Poate pentru ca alte neamuri aveau sa fie alese, cu conditia sa se inchine Tatalui in Duh si adevar!

 - "Dar vine ceasul, şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, că şi Tatăl astfel de închinători Îşi doreşte. Duh este Dumnezeu, şi cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh şi în adevăr." 

Dar sa citim evanghelia:

Duminica a 5-a după Paști (a Samarinencei)

În vremea aceea a venit Iisus la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul său. Şi era acolo fântâna lui Iacov. Iar Iisus, fiind ostenit de călătorie, S-a aşezat lângă fântână şi era ca la al şaselea ceas. Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: Dă-Mi să beau!, fiindcă ucenicii Lui se duseseră în cetate ca să cumpere de mâncare. Femeia samarineancă I-a zis: Cum Tu, care eşti iudeu, ceri să bei apă de la mine, care sunt femeie samarineancă? Pentru că iudeii nu au amestec cu samarinenii. Iisus a răspuns şi i-a zis: Dacă ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El şi ţi-ar fi dat apă vie. Femeia I-a zis: Doamne, nici găleată nu ai şi fântâna e adâncă; de unde, dar, ai apa cea vie? Nu cumva eşti Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat această fântână şi au băut din ea el însuşi şi fiii lui şi turmele lui? Iisus a răspuns şi i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăşi, dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu va mai înseta, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare, spre viaţă veşnică. Femeia a zis către El: Doamne, dă-mi această apă, ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot. Iisus i-a zis: Mergi şi cheamă pe bărbatul tău şi vino aici. Femeia a răspuns şi a zis: N-am bărbat. Iisus i-a zis: Bine ai zis că nu ai bărbat, căci cinci bărbaţi ai avut şi cel pe care îl ai acum nu-ţi este bărbat. Aceasta adevărat ai spus. Femeia I-a zis: Doamne, văd că Tu eşti Proroc. Părinţii noştri s-au închinat pe acest munte, iar voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să ne închinăm. Şi Iisus i-a zis: Femeie, crede-Mă că vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veţi închina Tatălui. Voi vă închinaţi căruia nu ştiţi; noi ne închinăm Căruia ştim, pentru că mântuirea din iudei este. Dar vine ceasul, şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, că şi Tatăl astfel de închinători Îşi doreşte. Duh este Dumnezeu, şi cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh şi în adevăr. I-a zis femeia: Ştim că va veni Mesia, Care Se cheamă Hristos; când va veni, Acela ne va vesti nouă toate. Iisus i-a zis: Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine. Dar atunci au sosit ucenicii Lui. Şi se mirau că vorbea cu o femeie. Însă nimeni n-a zis: Ce o întrebi? sau: Ce vorbeşti cu ea? Iar femeia şi-a lăsat găleata şi s-a dus în cetate şi a zis oamenilor: Veniţi să vedeţi un om care mi-a spus toate câte am făcut. Nu cumva acesta este Hristos? Şi au ieşit din cetate şi veneau către El. Între timp, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Învăţătorule, mănâncă. Iar El le-a zis: Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o ştiţi. Ziceau, deci, ucenicii între ei: Nu cumva I-a adus cineva să mănânce? Iisus le-a zis: Mâncarea Mea este să fac voia Celui Care M-a trimis pe Mine şi să săvârşesc lucrul Lui. Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni şi vine secerişul? Iată, zic vouă: Ridicaţi ochii voştri şi priviţi holdele, că sunt albe pentru seceriş. Iar cel ce seceră primeşte plată şi adună roade spre viaţă veşnică, pentru ca împreună să se bucure şi cel ce seamănă şi cel ce seceră. Căci în aceasta se adevereşte cuvântul: Că unul este semănătorul şi altul secerătorul. Eu v-am trimis să seceraţi ceea ce voi n-aţi muncit; alţii au muncit şi voi aţi intrat în munca lor. Şi mulţi samarineni din cetatea aceea au crezut în El, pentru cuvântul femeii care mărturisea: Mi-a spus toate câte am făcut. Deci, după ce au venit la El, samarinenii Îl rugau să rămână la ei. Şi a rămas acolo două zile. Şi mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul Lui. Iar femeii îi ziceau: Credem nu numai pentru cuvântul tău, căci noi înşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristos, Mântuitorul lumii. Ioan 4, 5-42