MIRONOSITELE

Cronologic, prima arătare a Mântuitorului a fost, desigur, dupa cum bine se stie, in fata femeilor mironosiţe. 
Ele au primit vestea, ele au dat de stire!

Din Ev.dupa Matei aflam ca, după ce îngerul le vesteşte femeilor Invierea Domnului şi le arată,  mormântul gol, le trimite să vestească ucenicilor cele intamplate si vazute de ele. 
Femeile au plecat în graba dar, inainte de a ieşi din grădină, Iisus li intampina zicandu-le  «Bucuraţi-vă». 
Femeile I s’au închinat căzându-I la picioare. 
Iisus le spune să le vestească ucenicilor Invierea Sa şi să le reamintească de întâlnirea din Galileea. 

Următoarea arătare a lui Iisus a fost - dupa Ev. Ioan - in fata Mariei Magdalena, femeia din care Iisus scosese 7 draci!

Aceasta venise cu femeile mironosiţe dar nu a si plecat odata cu ele, indoindu-se probabil de cele vazute. 
Ea s’a întors la mormânt si, cum era coplesita de o mare tristete, a inceput sa plângă. 

In acest timp a văzut doi îngeri înăuntrul mormantului, care au întrebat-o de ce plânge. 
Le-a răspuns: Pentru că au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus. (In. 20: 13). 
Inainte ca ingerii sa-i spuna ceva, femeia a întors capul (probabil la auzul unui zgomot) si L-a văzut pe Iisus, insa  nu L-a recunoscut. 

Mântuitorul Insusi a întrebat-o de ce plânge si pe cine caută. Maria, gandind că este grădinarul, L-a întrebat dacă el a luat cumva trupul lui Iisus si l-a rugat să-i spună unde L-a pus, ca ea să se ducă să-L ia. 
Atunci Iisus i-a spus pe nume: Marie! 
Si in clipa aceea ea L-a recunoscut si strigand Rabuni!  s’a aruncat la picioarele Lui! 
El insa a oprit-o:  
Nu te atinge de Mine căci încă nu M’am suit la Tatăl Meu; ci mergi la fraţii Mei şi spune-le: "Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru." (In. 20 : 17)! 
Un mesaj extrem de important: Tatal Lui e si Tatal nostru!

Această întâlnire nu este una oarecare. 
Cu puţine minute înainte, Iisus îngăduise femeilor mironosiţe să se arunce la picioarele Lui şi să-L atingă. De ce acum, nu-i permite Mariei să se atingă de El pe motiv ca inca nu S-a înălţat la cer? 

Peste alte câteva ore, se va duce la Apostolii Sai, care stăteau încuiaţi de frica fariseilor, şi-i va îndemna chiar: 
Pentru ce sunteţi tulburaţi şi de ce se ridică astfel de gânduri în inimile voastre. Vedeţi mâinile şi picioarele Mele, că Eu Insumi sunt. Pipăiţi-Mă şi vedeţi că duhul nu are carne şi oase aşa cum Mă vedeţi pe Mine având Lc. 24: 39). 

Si desi ucenicii L-au pipăit, totuşi au continuat să se îndoiască. Spre a-i convinge, Iisus i-a întrebat daca au ceva de mâncare. Ei I-au dat un fagure de miere şi peşte şi El a mâncat impreuna cu ei! 
Si astea fără sa Se fi înălţat mai întâi la cer, asa cum i-a spus Mariei Magdalena, care, in plus nu se indoieste!

"Mântuitorul a permis femeilor mironosiţe să-I sărute picioarele şi, mai mult, i-a îndemnat pe Apostoli sa-I pipăie mâinile şi picioarele pentru a-i încredinţa că nu era un duh, ci El Insuşi. 

De ce totusi a oprit-o Mantuitorul pe Maria Magdalena spunându-i să nu-L atingă,  că încă nu S’a suit la Tatăl Său?

Potrivit pr Gh Calciu, "aici trebuie să ne înălţăm duhul şi să ne gândim la o anumită simbolistică. 
Mântuitorul a folosit totdeauna simbolurile pentru a închipui o relaţie dintre oameni sau dintre oameni şi Dumnezeu. 
Când a fost însă vorba de adevăruri divine, care nu pot fi înţelese cu mintea noastră, ci doar acceptate prin credinţă, atunci nu a mai folosit simbolul, ci afirmaţia directă şi susţinută. 
Când a spus că El este Fiul lui Dumnezeu, a făcut afirmaţia clară, nedisimulată de simboluri şi a acceptat moartea fără să umbrească Adevărul în simbol.
Când a spus că trupul Lui este adevărata pâine şi sângele Lui adevăratul vin şi că cine nu mănâncă trupul Lui şi nu bea sângele Lui nu va intra în Impărăţia Cerurilor, nu a folosit nici un simbol, ci afirmaţia clară..".

"Simbolul Mariei Magdalena închipuia atunci neamurile, care vor veni la credinţă abia după ce Iisus se va fi înălţat la cer şi va fi trimis Duhul Sfânt ucenicilor care vor pleca în lume, la propovaduire!" 

Mai este un aspect tulburător în această întâlnire dintre Iisus şi Maria Magdalena:
"ea Il văzuse pe Domnul, ultima oară, Vineri seara, la punerea Lui în mormânt. 
Trăise mereu pe lângă El vreme de, probabil, doi ani sau mai mult, aproape zi de zi. Trupul Lui fusese neatins de stricăciune şi totuşi, chiar atunci când s’a uitat la El, lângă mormânt, femeia nu L-a recunoscut." 
De ce?
Presupunem că Iisus, ieşit proaspăt din mormânt prin Inviere, trecând prin piatra mormântului, fără a o sparge,
fara a o clinti (caci piatra a fost pravalita de cei doi Ingeri pt ca mironositele sa poata vedea mormantul gol!) avea cu siguranta o anumită descărcare materială, o străvezime, care Il facea imperceptibil oarecum pentru ochii omeneşti.

Si totuşi, când Iisus a strigat-o pe nume – Maria! – ea L-a recunoscut fulgerător şi s’a aruncat la picioarele Lui. 

Si Iisus ii spusese: Nimeni nu poate veni la Mine fără a fi mai întâi atras de Tatăl Meu.(Ioan 6 : 44) 

"De aceea nici nu venim la Dumnezeu dacă Iisus nu ne cheamă pe nume, pe fiecare. 
Odată chemaţi, reacţia noastră poate fi ca cea a Mariei – ne aruncăm la picioarele Lui -  sau ca cea a lui Iuda - ne ducem la pierzare. 
Chemată pe nume, Maria L-a recunoscut şi L-a numit Rabuni!
Chemat si el, Toma va răspunde: Domnul meu şi Dumnezeul meu! 

Fiecare suntem atraşi/chemaţi de Iisus, pe multe căi, până ce mintea ni se luminează, înţelegem chemarea şi ne aruncăm la picioarele Sale." Pr.Gh. Calciu

Femeile Mironosite - myrophore, adica cele purtatoare de mir,  I-au fost mereu alaturi Mantuitorului - si cand propovaduia, si cand suferea pe cruce, si in mormant! 
Curajoase, pline de credinta, consegvente, devotate!

Si poate ca pentru toate astea ele au si fost alese sa fie martore şi mărturisitoare ale Învierii lui Hristos! 
Asta a fost  imensa lor răsplată pentru credinţa, iubirea, perseverenţa si fidelitatea  cu care l-au urmat pe Hristos.

Misiunea lor, coplesitoare şi plină de responsabilitate, a fost o mare cinste!

A fi mărturisitor al Învierii lui Hristos înseamnă a da vietii dimensiunea pe care i-a dat-o El,  Cel care a biruit moartea, pacatul, iadul insusi, si care, prin sacrificiul Sau, ne-a oferit noua sansa mantuirii.

Nimic din ce s-a intamplat atunci, in vremea Mantuitorului, nu a fost fara sens! Si, evident, nici faptul ca tocmai femeilor li s-a spus ca Iisus a Inviat nu a fost o intamplare!

Daca ne gandim la caderea in pacat si rolul femeii in neascultarea omului, revelarea adevarului Invierii tocmai unor femei poate fi socotita - alaturi de multe gesturi ale Mantuitorului (cum ar fi absolvirea de pacate a pacatoasei, discutia revelatoare cu femeia samarineanca, etc ) - ca o absolvire, iertarea divina, inceputul unei noi ere in ce priveste consideratia lui Dumnezeu fata de cea care, din slabiciune, a dus la pierderea nemuririi omului!

Onoarea adusa Mironositelor este si o confirmare a mantuirii Evei, a femeii in general, un imens capital de incredere pe care noi, urmasele sale, nu avem dreptul sa-l pierdem!

Zicând purtătoarelor de miruri: bucuraţi-vă!

Plângerea strămoaşei Eva o ai potolit cu Învierea Ta, Hristoase, Dumnezeule;
iar Apostolilor Tăi a binevesti le-ai poruncit,

că Mântuitorul a înviat din mormânt“

(Condacul Duminicii Mironosiţelor).

Din relatările Sfintelor Pătimiri aflam că în fruntea grupului de femei era si Maica Domnului, însă ea nu mai apare menţionată între femeile venite în prima zi a săptămânii la Mormântul Domnului. 
Acest lucru ar putea stârni alte nedumeriri. Cum de chiar Maica Sa lipseşte în această zi? 
Explicaţia o găsim în tradiţia patristică. 
Astfel, Sfântul Maxim Mărturisitorul, consemnând o veche tradiţie, notează că Maica Domnului nu s-ar fi depărtat nici măcar o clipă de la mormântul Fiului ei şi că ea ar fi fost singura care a fost părtaşă la momentul Învierii, însă a păstrat toate acestea în „inima ei” (cf. Lc 2, 19). (prof pr M.Vild)

Probabil că tocmai din respect faţă de această discreţie evangheliştii să nu o pomenesc cu aceasta ocazie.  

Intre femei, faptura Maicii Domnului reprezinta, incontestabil, incheierea ciclului blestemului divin, vina caderii in pacat prin femeie fiind absolvita prin Femeia care ne-a nascut noua pe Hristos, mantuirea lumii!

Cinstirea Mironositelor, prin dezvaluirea tainei invierii, face din aceasta zi o adevarata sarbatoare inchinata femeilor crestine, ziua in care ne sunt aratate modele demne de urmat, spre a putea pasi cu cinste in Imparatia Domnului, descatusate de pacatul stramosesc! 

(Marcu 15, 43-47; 16, 1-8)

În vremea aceea a venit Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu, și, îndrăznind, a intrat la Pilat și a cerut trupul lui Iisus. Iar Pilat s-a mirat că Iisus a murit așa curând și, chemând pe sutaș, l-a întrebat dacă a murit de mult. Deci, aflând de la sutaș, a dăruit lui Iosif trupul. Atunci Iosif, cumpărând giulgiu și coborându-L de pe cruce, L-a înfășurat în giulgiu și L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă și a prăvălit o piatră la ușa mormântului. Iar Maria Magdalena și Maria, mama lui Iosif, priveau unde L-au pus. 

Și, după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, și Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. Și dis-de-dimineață, în ziua cea dintâi a săptămânii, pe când răsărea soarele, au venit la mormânt; și ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la ușa mormântului? Dar, ridicându-și ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare. Și, intrând în mormânt, au văzut un tânăr șezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veșmânt alb, și s-au spăimântat. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântați! Căutați pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Dar mergeți și spuneți ucenicilor Lui și lui Petru că va merge în Galileea mai înainte de voi; acolo Îl veți vedea, după cum v-a spus vouă. Și, ieșind, au fugit de la mormânt, căci erau cuprinse de frică și de uimire, și nimănui nimic n-au spus, căci se temeau.