CUVANTUL LUI DUMNEZEU

„Zis-a Domnul: Eu nu pot să fac de la Mine nimic; judec după cum aud, și judecata Mea este dreaptă; pentru că nu caut voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis. Dacă mărturisesc Eu despre Mine Însumi, mărturia Mea nu este adevărată. Altul este Cel ce mărturisește despre Mine; și știu că adevărată este mărturia pe care El o mărturisește despre Mine. 
Voi ați trimis la Ioan, și el a mărturisit adevărul. Dar Eu nu de la om iau mărturia, ci pe acestea vi le spun pentru ca voi să vă mântuiți. Ioan era făclia care arde și luminează, și voi ați vrut să vă veseliți o clipă întru lumina lui. Dar Eu am mărturie mai mare decât a lui Ioan; că lucrurile pe care Mi le-a dat Tatăl să le săvârșesc, lucrurile acestea pe care le fac, ele mărturisesc despre Mine, cum că Tatăl M-a trimis. Și Tatăl, Cel ce M-a trimis, El a mărturisit despre Mine. Nici glasul nu I l-ați auzit vreodată, nici fața nu I-ați văzut-o; și cuvântul Său nu sălășluiește întru voi, pentru că voi nu credeți în Cel pe Care El L-a trimis. 
Voi cercetați Scripturile, de vreme ce socotiți că în ele aveți viață veșnică; și ele sunt cele ce mărturisesc despre Mine; 
iar voi nu vreți să veniți la Mine pentru ca viață să aveți! 
Slavă de la oameni nu primesc; dar v-am cunoscut că n-aveți în voi iubirea lui Dumnezeu. 
Eu am venit în numele Tatălui Meu, dar voi nu Mă primiți; dacă va veni altul în numele său însuși, pe acela îl veți primi!... 
Cum ați putea voi să credeți, voi, cei ce primiți slavă unii de la alții, iar slava cea de la unicul Dumnezeu nu o căutați? 
Să nu socotiți că Eu vă voi învinui la Tatăl. Este cine să vă învinuiască: Moise, în care voi ați nădăjduit. Că dacă l-ați crede pe Moise, M-ați crede și pe Mine, fiindcă el despre Mine a scris. Iar dacă celor scrise de el nu le dați crezare, cum veți crede în cuvintele Mele? 
După acestea, Iisus S-a dus dincolo de Marea Galileii, adică a Tiberiadei. Și L-a urmat mulțime multă, pentru că vedeau minunile pe care le făcea cu cei bolnavi”.

Cuvintele Mantuitorului sunt cuvintele lui Dumnezeu. 

Fariseii nu pricepeau cum poate cineva neinvatat sa spuna toate cele pe care le spunea El. 
Dar El predica invatatura Celui care L-a trimis, rostind cuvinte dumnezeiesti!

Cine are experienta liturgica, adica, purtand in gand pe Dumnezeu, practica credinta mergand la biserica si  participand la Sfinta Liturghie mereu si constant, stie ca este posibil sa auzi o pericopa de o suta de ori si sa o intelegi abia a 101-a oara! 

Domnul a pus in Cuvantul Fiului Sau toata chintesenta salvarii umane! In rostirile Mantuitorului ne-a lasat harana si taina vietii vesnice.

Nu de putine ori mi s-a intamplat sa port in gand o nedumerire legata de Sfanta Scriptura si asta in drum spre locasul de cult pe care il fragventez. 
Prin ce minune, de ce si cum... nu stiu dar, la predica, preotul zice atunci un cuvant care se dovedeste a fi raspunsul exact dat nedumeriri mele! 
Asta gasesc ca este ceva nemaipomenit!

Pentru a-I intelege invatatura lui Hristos trebuie sa-L urmezi cu credinciosie si, chiar daca nu toate sunt clare, sa ai incredere ca ele ti se vor lamuri, caci Domnul nu ni se dezvaluie decat pe masura puterilor nostre de intelegere. Altfel ne-am sminti!  

Cu fiecare Liturghie patrundem mai adanc in mistagogia divina. 

Cuvantul lui Dumnezeu nu se demodeaza, nu este invechit, desi cartile sfinte il poarta de mii de ani, pentru ca nimic din ce transmite nu este strain de trairile omenesti, de framantarile, mai mult sau mai putin ascunse, ale omului!

Sf. Ioan Gura de Aur  spunea: "Cand Dumnezeu l-a facut pe om, a sadit in fiecare judecata nemincinoasa a binelui si a raului, adica regula constiintei".
De aceea, cat timp va exista om pe pamant va exista si constiinta si, cat timp va exista constiinta Dumnezeu va fi prezent... in prezentul nostru , deci actual, mereu  nou, niciodata demodat!