Lumea se apara de durerile produse de mustrarile constiintei prin uitare, prin ura ori prin auto-condamnare!
Uitarea functioneaza ca mijloc de aparare! Uitam ca sa putem merge mai departe .
Facem insa greseala de a considera ca, daca noi nu ne mai amintim cele rele pe care le-am facut... si ceilalti sufera de aceeasi amnezie!
Auto-condamnarea linisteste orgoliul si ne adoarme constiinta! Asta face sa ne simtim aparent mai bine! Se pare insa ca asta este distructiva daca nu stim sa ne iertam!
Indreptarea - atat de necesara spre linistirea reala unei constiinte incarcate - vine doar prin recunoasterea greselii, intelegerea motivelor, asumarea greselii, a neputintei de a fi facut altfel, si, nu in ultimul rand al propriei iertari!
Ura insa izbucneste chiar daca, aparent, ne-am pus bine cu propria constiinta, am uitat sau ane-am facut auto-condamnarea in ascuns...
Dezvaluirea pacatelor noastre in public declansaza invariab ura, orice pacat fiind imbracat din start in negare!
Vorbind pe fata despre cele rele ale societatii iudaice, spunand fara menajamente cum Legea lui Moise a devenit nefunctionala prin intelegerea formala a ei, Mantuitorul si-a atras ura lumii, deloc dispusa sa isi schimbe obiceiurile!
Pentru El, desigur, asta nu a fost o surpriza, caci nimic din cele care s-au petrecut atunci nu a fost ceva inedit, in afara specificului naturii umane cazute!
„În vremea aceea mergea Iisus prin Galileea, căci nu voia să meargă prin Iudeea, deoarece iudeii căutau să-L omoare.
Și era aproape sărbătoarea iudaică a corturilor. Au zis, deci, către El frații Lui: Pleacă de aici și du-Te în Iudeea, pentru ca și ucenicii Tăi să vadă lucrurile pe care Tu le faci. Căci nimeni nu lucrează ceva în ascuns, ci caută să ajungă cunoscut. Dacă faci acestea, arată-Te pe Tine lumii. Pentru că nici frații Lui nu credeau în El. Deci, le-a zis Iisus: Vremea Mea încă n-a sosit; dar vremea voastră totdeauna este gata. Pe voi lumea nu poate să vă urască, dar pe Mine Mă urăște pentru că Eu mărturisesc despre ea că lucrurile ei sunt rele. Voi duceți-vă la sărbătoare; Eu nu merg la sărbătoarea aceasta, căci vremea Mea nu s-a împlinit încă. Acestea spunându-le, a rămas în Galileea. Dar, după ce frații Săi s-au dus la sărbătoare, atunci S-a suit și El, dar nu pe față, ci pe ascuns. În timpul sărbătorii, iudeii Îl căutau și ziceau: Unde este Acela? Și mulțimea se certa mult în privința Lui; unii ziceau: Este bun; iar alții ziceau: Nu, ci amăgește mulțimea. Totuși, de frica iudeilor, nimeni nu vorbea despre El pe față.” Ioan 7, 1 - 13
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu