luni, 27 iunie 2022

DESPRE CEI 12

„În vremea aceea, văzând Iisus mulțimile, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite și rătăcite ca niște oi care n-au păstor. Atunci a zis ucenicilor Lui: Secerișul e mult, dar lucrătorii sunt puțini. Rugați, deci, pe Domnul secerișului ca să scoată lucrători la secerișul Său. 
Și, chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată și să tămăduiască orice boală și orice neputință. 
Iar numele celor doisprezece Apostoli sunt acestea: întâi Simon, cel numit Petru, și Andrei, fratele lui; Iacov al lui Zevedeu și Ioan, fratele lui; Filip și Bartolomeu, Toma și Matei vameșul, Iacov al lui Alfeu și Levi, ce se zice Tadeu; Simon Cananeul și Iuda Iscarioteanul, cel care L-a vândut. 
Pe aceștia doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-le și zicând: În calea păgânilor să nu mergeți și în vreo cetate de samarineni să nu intrați; ci, mai degrabă, mergeți către oile cele pierdute ale casei lui Israel. Și, mergând, propovăduiți, zicând: S-a apropiat Împărăția cerurilor! Tămăduiți pe cei bolnavi, curățiți pe cei leproși, înviați pe cei morți, pe diavoli scoateți-i; în dar ați luat, în dar să dați.” MATEI 9, 36-38; 10, 1-8

Domnul stie tot, cunoaste contextul vieții fiecăruia. Știe că răul din noi nu este numai din cauza noastră… ci și din cauze ce tin de lumea cazuta în care trăim. Fara ispitele diavolești, minciuna și toată lucrarea diavolească, oamenii ar reusi sa se fereasca de pacat. Domnul e mult milostiv și îndurător si nu se mânie "pana in sfarsit"! Uneori așteaptă ani de zile ca să ne schimbăm viața.

„Atunci a zis ucenicilor Lui: Secerişul e mult, dar lucrătorii sunt puţini.” (Matei 9, 37)

Evreii din vremea aceea nu aveau un adevarat conducator, un păstor! Căpeteniile lor nu numai că nu îi îndreptau, ci mai mult le făceau rău. Păstorul adevărat are milă de turm a sa.
„Rugaţi, deci, pe Domnul secerişului, ca să scoată lurcători la secerişul Său.” (Matei 9, 38)

Secerișul inseamna  mulțimea aceea care avea nevoie de vindecare, iar lucrătorii sunt cei care erau datori să învețe și care nu se aflau atunci în Israel!
Iar Domnul secerișului este chiar Iisus Hristos, Cel care este Domn al proorocilor și al apostolilor.

Daca recapitulam un pic, ar fi de observat faptul ca, la toate vindecările inscrise in capitolele 8 și 9, Iisus nu se roagă la Tatăl inainte de a-i vindeca pe oameni, ci o face de la Sine, direct, arătându-și astfel dumnezeirea.
În Vechiul Testament și apoi în Noul Testament toate vindecările făcute de oamenii sfinți, rânduiți de Domnul în lume, s-au făcut și se fac prin rugăciune, prin implorarea puterii lui Dumnezeu.

Capitolul  care urmeaza, contine un discurs extraordinar al Domnului, dedicat doar apostolilor Sai.

Chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată şi să tămăduiască orice boală şi orice neputinţă. (Matei 10, 1)

Apostolii sunt aleși de Domnului Hristos in numar de 12, după numărul celor 12 seminții ale lui Israel - adică după numărul celor 12 fii ai lui Iacob (caruia Dumnezeu, ulterior, ii va schimba numele in 
Israel). 
Practic, poporul lui Dumnezeu, Israelul, se trage din familia patriarhului Iacob (Israel), 12 bărbați si femeile lor, care s-au înmulțit și au ajuns câteva sute de mii de oameni! 
Poporul acesta este singurul popor din această lume format de Dumnezeu, prin acțiunea Lui directă!

Sa punem in oglinda cei 12 fii („patriarhi”) ai lui Israel și cei 12 apostoli ai Domnului!
Pe pământ, prin cei 12 fii ai lui Israel, Dumnezeu și-a format un popor. 
Prin cei 12 apostoli Iși crează un alt popor, destinat Imparatiei ceresti!. 
Prin cei 12 apostoli, Domnul cheamă la mântuire toate neamurile pământului, stabilind ca țintă a tuturor: Împărăția Cerurilor
Practic, cei 12 apostoli vor lucra la formarea Bisericii lui Hristos, a Bisericii Cerești!
Apostolii nu au fost trimiși imediat în misiune, ci abia după ce au căpătat experiență în apropierea Maestrului, a Domnului nostru Iisus Hristos.
După ce L-au văzut înviind morții, alungând diavolii, poruncind mării, vindecând paraliticul și leprosul, iertând păcatele; în sfârșit după ce i-a convins de atotputernicia Sa prin faptele Sale și prin cuvintele Sale (..)” abia atunci au plecat ei în misiune.
La început nu-i expune la pericole mari… ca să nu-i deznădăjduiască. Și nu era nimic în Palestina de care să se teamă… căci erau toți iudei, de un neam cu ei. Trebuia doar să se întărească împotriva injuriilor și a disprețului. Totuși Domnul le prezice necazuri mari pentru viitor și le vorbește fără întrerupere, ca ei să se pregătească de la bun început si sa fie curajoși in incercarile viitoare. (Sf Ioan Gura de Aur)

Numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: Întâi Simon, cel numit Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacov al lui Zevedeu şi Ioan fratele lui; Filip şi Vartolomeu, Toma şi Matei vameşul, Iacov al lui Alfeu şi Levi ce se zice Tadeu; Simon Cananeul şi Iuda Iscarioteanul, cel care L-a vândut.” (Matei 10, 2-4)

Între cele 12 nume pomenite de Ap Matei, observam cam aceleas nume...Simon Petru și Simon Cananeul, Iuda Iscarioteanul și Iuda fratele lui Iacob, Iacob, fiul lui Alfeu și Iacob fiul lui Zevedei.
In grupul celor 12 nu se află desigur nici Sfântul Apostol Pavel – chemat ulterior de Domnul Hristos la propovăduire, abia după Înălțarea Lui la cer, nici Sfântul Evanghelist Marcu (ucenic al Sf. Apostol Petru) si nici Sfântul Evanghelist Luca (ucenic al Sfântului Apostol Pavel)
În Bisericile Ortodoxe, pe catapeteasmă, exista icoanele celor 12 apostoli, chiar deasupra ușii altarului. Aceste icoane sunt de multe ori combinații ale celor 12 apostoli (primii chemați, fără Iuda, si cu Matia, ales apoi) ori cu Sf. Ev. Luca, Sf. Ev. Marcu si Sf. Ap. Pavel.

„Pe aceşti doisprezece i-a trimis Iisus, poruncindu-le lor şi zicând: În calea păgânilor să nu mergeţi, şi în vreo cetate de samarineni să nu intraţi; Ci mai degrabă mergeţi către oile cele pierdute ale casei lui Israel.” (Matei 10, 5-6)

Domnul Hristos le dă poruncă celor 12  să meargă in lume, să tămăduiasca și să propovăduiască împărăția cerurilor în Israel,  în teritoriul celor 12 semintii ale poporului lui Israel. 

Asta spre a arata că pe ei i-a chemat mai întâi la El! 

Evreii, asadar, au întâietate în a primi vestea cea bună, pentru ca în mijlocul lor S-a întrupat Dumnezeu!
Să nu-i judecam pe evreii de astăzi, să nu-i urâm si să nu-i consideram inamicii noștri sau ai Domnului Hristos! Domnul nu ne învață acest lucru. 
Primul dintre toți evreii care-și iubește neamul Său este Insusi Iisus Hristos, evreu și El . El Își iubește neamul și este dator față de familia lui - mama, Iosif, Ioachim și Ana, și toți moșii și strămoșii Lui. La fel, Maica Domnului, pe care o iubim cu toții, este si ea de neam evreica. chiar dacă ne este așa de apropiată si  o simțim ca fiind din neamul nostru!
Oricâte acuzații am aduce evreilor, simplul fapt că acest neam a dat omenirii pe Iisus Hristos și pe Fecioara Maria (Preasfânta Născătoarea de Dumnezeu) îi absolvă de orice preconcepție despre caracterul lor. Dealtfel in toate pildele date de Mantuitorul spre indreptarea lor, ne regasim propriile noastre neputinte!
Și se cuvine ca noi să-i cinstim și pe ei  si să le fim recunoscători că din neamul lor au venit în lume asemenea mari Daruri.

Abia după venirea Duhului Sfânt peste ei, Domnul va urma să-i trimită pe apostoli și la neamurile păgâne.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune că Domnul Iisus Hristos urma să facă din apostoli: ATLEȚI AI EVLAVIEI, PROPOVĂDUITORI AI EVANGHELIEI LA TOT UNIVERSUL.

Domnul le da apostolilor sarcina să meargă către oile cele pierdute ale casei lui Israel. Îi numește pe evrei oi pierdute… căci acestia nu mai  aveau păstor. 

Păstorul era de fapt în mijlocul lor - Domnul Savaot, Marele Dumnezeu, care a despicat marea prin toiagul lui Moise, care i-a trecut 40 de ani prin deșert, era acum între ei văzut. 
Dar ei nu L-au cunoscut. La vremea venirii Domnului pe pământ, Israelul ajunsese o turmă fără păstor, deși aveau templul, dadeau jertfe, aveau preoți si proorocii, Legea lui Moise și multe alte mărturii!
Ce paradox! Nimic nu este de ajuns spre mântuirea omului, dacă omul nu-și dă propria lui voință!

Un alt aspect, demn de remarcat, este că printre acești 12 apostoli era și Iuda. 

Iuda cel care L-a vandut pe Domnul, a primit si el putere de la Dumnezeu asupra duhurilor necurate, a primit si el darul de a vindeca boli grele și orice neputință trupească. Iuda făcea si el minuni mari în fața oamenilor! Prin Iuda, Dumnezeu își arăta puterea Lui Creatoare și nemărginită. 
Și totuși Iuda cade. El, care scotea demonii, a fost învins de demoni. Omul e dator să lupte vesnic cu demonii, cu duhurile rele din el și din lume, până la ultima suflare a vieții! Fara sa se mândrească si mereu să nădăjduiască în Dumnezeu, să aștepte puterea și rânduiala Lui în cele ale istoriei.

„Şi mergând, propovăduiţi, zicând: S-a apropiat împărăţia cerurilor.(Matei 10, 7)

Profeții din Vechiul Testament, promiteau oamenilor pământuri și bunuri pământești. Ei avertizau și arătau voia Domnului, anunțau și biruințele pe care Israelul avea să le aiba asupra altor popoare. Profeții anunțau sălășluirea în pământul făgăduinței. 

De această dată, apostolii sunt trimiși la evrei să le spună că s-a apropiat împărăția cerurilor. O shimbare radicală de paradigmă! 

Apostolii vin și propovăduiesc sfințenia, curăția, cinstea, căutarea Duhului Sfânt, toate daruri cerești pentru suflet.
Prin asta ei le sunt superiori profeților si aceasta schimbare sta si superioritatea Evangheliei lui Hristos față de Legea Veche, superioritatea Noului Testament față de Vechiul Testament. 
În Noul Testament, adevărata veste bună este aceea că  Hristos Domnul a venit ca să ne vindece de răutate și să ne împace unii cu alții.

Adevăratul pământ al făgăduinței este Hristos. 
Adevăratul pământ unde curge lapte și miere (cum li se promitea în Vechiul Testament evreilor) este Duhul Sfânt, comoara bunătăților și dătătorul de Viață.

Era prima dată în Israel când un grup de oameni propovăduiau oamenilor sfințenia. Invitatia la dialog se facea atunci prin minunile mari pe care apostolii le săvârșeau, prin vindecări, prin scoaterea demonilor. 
După astfel de minuni , oamenii se întrebau cine erau acești bărbați? Și cu ce putere facau ei acestea? 
Acestia începeau să le spuna despre Iisus Hristos, Cel  care le-a dat lor această putere, despre acel Mesia, pe care tot neamul lor îl aștepta.

„Tămăduiţi pe cei neputincioşi, înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe cei leproşi, pe demoni scoateţi-i; în dar aţi luat, în dar să daţi.’ (Matei 10, 8)

Sf: Ioan Gură de Aur explică cuvintele : „în dar ați luat, în dar să dați” zicând că Iisus Hristos îi ferește pe apostoli de două patimi mari: lăcomia și mândria. 

Îi ferește de lăcomia de bani, zicându-le că darurile pe care le-au primit de la El nu valoarează cât întreaga lume, sunt neprețuite, nu poate nimeni plăti un preț pe el… oricare ar fi acela. Iar ei primind aceste daruri sunt datori să le dea mai departe către toți cei care le vor.
Nu trebuie să ceară nimic în schimbul acestor daruri. Ba mai mult, ei sunt datori să le dea mai departe. Astfel îi ferește și de mândrie… ca să nu creadă că darurile sunt de la ei… ci de la Dumnezeu către oameni (prin ei). 

Arătându-le ca trebuie să se ferească de aceste două patimi, îi ajută si pe oameni - ca să nu-i bănuiască de lăcomie, să nu creadă  că ei au plecat la vindecat și propovăduit pentru bani sau slavă lumească, ci ca au fost trimiși din dragostea lui Dumnezeu pentru oameni.

Să nu aveţi nici aur, nici arginţi, nici bani în cingătorile voastre; Nici traistă pe drum, nici două haine, nici încălţăminte, nici toiag; că vrednic este lucrătorul de hrana sa.” (Matei 10, 9-10)

Domnul Hristos îi învață pe apostoli sărăcia desăvârșită. 

Asta nu ca să-i facă de râs, ci ca să-i elibereze pe ei de orice grijă. 
E ca și cum le-ar spune: Nu vă îngrijiți de unde veți dormi, ce veți mânca și cu ce vă veți îmbrăca, voi avea Eu grijă de toate acestea, voi mergeți și faceți-vă misiunea pentru care v-am trimis în lume.

Apoi, sărăcia va întări și mai mult sinceritatea mesajului lor. Neagonisirea apostolilor, va arăta lumii într-adevăr că ei tânjesc după o împărăția ne-pământeană, mai presus de cele materiale,   o împărăție cerească, pe care o și propovăduiesc.

În al treilea rând, plecând fără nimic la ei, apostolii vor trăi pe propria lor piele grija și lucrarea lui Dumnezeu prin oameni. Și asta avea sa le sporeasca  credința și nădejdea în Creatorul și Purtătorul nostru de grijă.
Așa cum ei își fac datoria și vindecă, și propovăduiesc, așa și oamenii care vor primi aceste daruri, se vor nevoi să-i ajute, să le dea cele trebuincioase. Dar nu spre desfătare, spune Sf. Ioan Gură de Aur, ci spre împlinirea nevoilor stricte. Ca să nu fie numiți apostolii lacomi și bețivi, ci înfrânați și cu bună cuviință, asemenea Domnului lor!



SERILE BIBLICE

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu