A JUDECA PE CELALALT - UN PACAT IMPOTRIVA LUI HRISTOS

„Zis-a Domnul: Nu judecați, ca să nu fiți judecați; căci cu judecata cu care judecați veți fi judecați, și cu măsura cu care măsurați vi se va măsura. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, iar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? Sau cum vei zice fratelui tău: Lasă să scot paiul din ochiul tău și, iată, bârna este în ochiul tău? Fățarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău și atunci vei vedea să scoți paiul din ochiul fratelui tău. Nu dați cele sfinte câinilor, nici nu puneți mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare și, întorcându-se, să vă sfâșie pe voi. Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află și celui care bate i se va deschide.”

Pericopa evanghelica, propusa noua astazi spre meditatie, este foarte interesanta. Pe de o parte, ne cam arata obrazul, iar pe de alta parte ne pune in fata anumite aparente contradictii!

"Nu judecați, ca să nu fiți judecați; căci cu judecata cu care judecați veți fi judecați, și cu măsura cu care măsurați vi se va măsura." zice Mantuitorul in Cuvantarea Sa!

La prima vedere, lucrurile par clare. 

Ne punem insa intrebarea: oare noi chiar nu trebuie să-i mustrăm pe frații noștri atunci când păcătuiesc?

Daca suntem atenti la citirile din Noul Testament, observam ca, despre judecarea si mustrarea aproapelui, unele afirmatii par sa se bata cap in cap .

• „Cine eşti tu, ca să judeci pe sluga altuia? Pentru stăpânul său stă sau cade. Dar va sta, căci Domnul are putere ca să-l facă să stea.” (Ro,14, 4) ;
• „De aceea, nu judecaţi ceva înainte de vreme, până ce nu va veni Domnul, Care va lumina cele ascunse ale întunericului şi va vădi sfaturile inimilor. Şi atunci fiecare va avea de la Dumnezeu lauda.” (1 Co. 4, 5)
• „Propovăduieşte cuvântul, stăruieşte cu timp şi fără de timp, mustră, ceartă, îndeamnă, cu toată îndelunga-răbdare şi învăţătura.” (2Tim, 4)

Pentru ca sa ne punem definitiv pe ganduri, iata si un pasaj, chiar din Evanghelia după Matei, în care Mântuitorul Insusi are următorul discurs:
„De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai câştigat pe fratele tău. Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul. Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş.” (Matei 18, 15-17) ! 

Domnul ne recomandă, iata, să-l mustrăm totusi pe cel ce ne greșește, dar... în taina, fără să știe nimeni! Ba chiar să aducem și alți oameni, pentru a-l convinge de răul făcut!

„Dacă este adevărat că nu trebuie să judeci, cum a statornicit Iisus Hristos atâtea persoane, nu numai pentru a mustra, ci chiar pentru a-i pedepsi pe cei ce păcătuiesc?” se intreaba insusi Sf. Ioan Gură de Aur.

Inainte ca noi sa devenim judecatori, Domnul Iisus Hristos ne dă câteva repere ale judecății / mustrării aproapelui, pe care trebuie să le avem în vedere:

• Cu judecata cu care judeci, vei fi judecat.
• Cu măsura cu care măsori, vei fi măsurat.
• Ai făcut milă, vei fi miluit, spune Scriptura.
• Ai iertat, vei fi iertat.
• Ai trecut cu vederea greșeala mare a aproapelui tău, atunci îți va veni și ție rândul să greșești, și Domnul, prin oamenii de lângă tine, să-ți treacă cu vederea greșeala ta. 
• Ai văzut mai degrabă binele din aproapele tău, și i-ai ascuns răutățile față de ceilalți oameni, așa ți se va întâmpla și ție 
• Ai fost intransigent, perfecționist și l-ai mustrat pe cel de lângă tine pentru cea mai mică abatere? Așa îți va rândui Dumnezeu să ți se întâmple și ție…. 

Iata cum noi insine sunte proprii nostri judecători!
Trebuie sa recunoastem, cu onestitate, ca nu o data ne-am confruntat fiecare cu aceasta lectie dumnezeiasca!

Ni se intampla, nu o data, ca, judecand pe cineva pentru un anume lucru, sa ne gasim noi insine exact in situatia celui pe care l-am judecat!

Când vrei să mustri, să mustri spre îndreptarea aproapelui tău. 

Când vrei să îndrepți, să îndrepți cu iubire. Nu te ridica cu obrăznicie asupra fratelui tău, ne indeamna Sf Ioan Gura de Aur!
„Da, mustră-l - dar nu ca un dușman care caută să se răzbune, ci ca un medic care vrea să vindece un bolnav.”

Cand il judecăm pe aproapele nostru ar trebui, mai intai, sa ne gândim la propriile noastre greseli, sa fim îngăduitori, ca și Domnul să fie îngăduitor cu noi. Căci așa ni s-a zis că, de vom ierta aproapelui nostru greșelile lui, și El ne va ierta greselile noastre!
Daca este sa ne manifestam, ar trebui asadar sa fie doar spre indreptarea omului si nu spre răzbunare. 

De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, iar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? 

Dupa cum talcuieste Sf. Ioan Gură de Aur,  Domnul Iisus Hristos ne sfătuiește sa nu te ne grabim in a mustra greșelile mici ale aproapelui de vreme ce noi insine avem păcatele noastre, inca si mai mari! 

Iată ce zice Sf. Ioan: 

„Cel ce s-a întunecat de vicii să nu se facă judecător al fraților săi, mai ales atunci când greșealele lor nu sunt așa de mari.”
„El nu oprește în general de a-i corecta pe frații noștri, ci vrea ca noi să nu neglijăm propriile noastre greșeale, atunci când ne ridicăm cu îndrăzneală împotriva celor ale fratelui nostru.”

Nimeni nu trebuie asadar să condamne pe fratele său atunci când el însuși se face vinovat de aceeasi greseala!

 ”FĂȚARNICE, scoate întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău”, zice Domnul cu asprime!

Sf. Ioan Gură de Aur talcuieste că Domnul, aici, ii admonesteaza dur pe evreii care erau foarte serveri judecători ai celor mai mici greșeli, in vreme ce ei trăiau în păcate strigătoare la cer. 

Si gasim confirmarea acestei pareri in Evanghelia dupa Matei, 23: 

“ Cărturarii şi fariseii au şezut în scaunul lui Moise; Deci toate câte vă vor zice vouă, faceţi-le şi păziţi-le; dar după faptele lor nu faceţi, că ei zic, dar nu fac. Că leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nici cu degetul nu voiesc să le mişte.” (Matei 23, 1-3)

In concluzie:
Să judecăm și să mustrăm spre îndreptare, cu iubire și răbdare, gândindu-ne că și noi suntem păcătoși și avem destule greșeli, poate păcate mai mari, că putem oricând cădea în păcatele pe care le judecăm!