IN ASTEPTAREA POGORARII DUHULUI SFANT - DIN CUVANTAREA DE DESPARTIRE

Saptamana aceasta suntem si noi, dupa 2000 de ani, la fel de nerabdatori de Coborarea Duhului Sfant, precum erau si Apostolii, care erau departe de a-si imagina cele ce aveau sa urmeze, care avea sa fie puterea Duhului Adevarului ce avea sa coboare peste ei!

Biserica a randuit in aceste zile ca citirile sa se faca din Cuvantarea de despartire a Mantuitorului, din Evanghelia dupa Ioan, ultimile sale sfaturi si cuvinte de intelepciune catre apostoli, pe care ii numeste prietenii Sai!

Astazi, periplul evanghelic ajunge la capitolul 16 , capitol care contine informarea apostolilor cu privire la venirea Duhului Sfant, activitatea şi misiunea Duhului Sfânt în lume. 

Duhul Sfânt este prezentat ca fiind:

a. Învăţător al Apostolilor şi martor al Evangheliei (14, 26)
b. Duhul Sfânt va fi cel care va judeca lumea (16, 8)
c. Călăuzitor al Apostolilor spre adevărul Evangheliei (16, 13)

Pogorarea Duhului Sfant s-a petrecut la 10 zile dupa Inaltarea la cer a Mantuitorului. Dumnezeu Omul avea sa se aseze in intimitatea Sfintei Treimi!
De acolo, in deplina cunostinta a umanului, avea sa reverse asupra noastra sfintirea, prin puterea Duhul Sfant, Cea de-a treia Persoana a Divinitatii intreit sfinte.

Daca Fiul nu s-ar fi intrupat, distanta de necuprins dintre omenire si Dumnezeu ar fi ramas aceeasi si intre Duhul Sfant si ea.

Prin intrupare insa Dumnezeu s-a apropiat cu desavarsire de noi, dar puterea dumnezeiasca nu ne putea fi transmisa decat daca natura Sa umana se aseza in sanul dumnezeirii.
Dupa intrupare - cata vreme Fiul lui Dumnezeu, ca om, nu s-a inaltat in locul Dumnezeirii - nu a existat acea sursa perfecta si sfanta a transmiterii Duhului catre oameni.

Inaltandu-se, El a realizat aceasta mistica lucrare! 

Dar sa ne oprim o clipa!
Mantuitorul spune: " Va este de folos sa Ma duc Eu. Caci daca nu Ma voi duce, Mangaietorul nu va veni la voi, iar daca Ma voi duce, iI voi trimite la voi” (Ioan 16, 7).

Desi pare special, si in viata noastra de zi cu zi exista trairi in duh, asemenea momentului mistagogic al Pogorarii! E nevoie de atentie.

Filosoful francez Louis Lavelle remarca ca prezenta fizica a unei persoane in viata noastra ne face adesea sa ignoram particularitatile sale spirituale, calitatile sale, chiar genialitatea sa. Toate se estompeaza pana la disparitie prin convietuirea in intimitate, persoana aceea absolut deosebita devenind perfect comuna pentru noi. Caci trairea prea apropiata, trupeasca, inabuse trasaturile spirituale ale fiintelor din preajma nostra, ajungand sa le vedem si sa le judecam doar dupa trup.
Se pare ca doar atunci cand nu mai vedem trupul reusim sa contemplam ceea ce este dincolo de fizic, adica duhul. Caci noi, oamenii, nu simtim decat rar profunzimea tainei, a darului facut de Dumnezeu noua prin intalniri, dar care exista in fiecare persoana cu care viata noastra se intersecteaza!

Este necesara asadar o distantare cu trupul ca sa depasim obisnuinta care ne diminueaza capacitatea de a ne bucura si de a contempla infinita minune a creatiei in oameni!
...

"De cate ori nu ni se umple inima de duiosie dupa ce ni s-a departat o persoana trupeste, intelegand abia acum toata dragostea ei fata de noi si regretand toata neintelegerea noastra fata de ea!
Aceasta inseamna ca acea persoana, departandu-ni-se trupeste, ne devine mai aproape, mai deschisa cu duhul ei, patrunzand de-abia acum inlauntrul nostru. Fuziunea sufleteasca se face deplin abia prin distantarea trupeasca. Iubirea are nevoie de o distantare trupeasca din cand in cand pentru intensificarea ei. Dar simtirea acestei apropieri sporite a celui plecat, cu marea amplificare de putere spirituala pe care o produce, nu este numai rodul amintirii sau in general al vreunui proces pur subiectiv, ci al comuniunii reale, dar netrupesti, cu cel plecat. Acela este acum cu duhul sau aproape, cu tot duhul sau, cum nu putea fi pana era aproape cu trupul.
Astfel, Duhul Sfant coborat peste apostoli, la zece zile dupa inaltarea Domnului la cer, este Duhul Lui, Duhul dumnezeiesc, in toata actualizarea puterilor Lui, prin El fiind cu mult mai aproape, in mod real mai aproape, ca in timpul vietii Sale pamantesti, insusi Iisus Hristos. Puterea Duhului Sfant, care este nedespartita de prezenta lui Iisus Hristos, a inflacarat si inflacareaza in toate timpurile curajul slujitorului Domnului, de a-L propovadui.

Iata de ce, tocmai in preajma inaltarii Sale, Iisus le spune ucenicilor: "Drept aceea, mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh [...]. si iata, Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului.” (Matei 28, 19-20)."  Parintele Dumitru Staniloae

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Vine ceasul când oricine vă va ucide va crede că aduce închinare lui Dumnezeu. Și acestea le vor face pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine. Iar acestea vi le-am spus ca să vă aduceți aminte de ele, când va veni ceasul lor, că Eu vi le-am spus. Și acestea nu vi le-am spus de la început, fiindcă eram cu voi. Dar acum Mă duc la Cel ce M-a trimis și nimeni dintre voi nu Mă întreabă: Unde Te duci? Ci, fiindcă v-am spus acestea, întristarea a umplut inima voastră. Dar Eu vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc Eu; căci, dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi; iar dacă Mă voi duce, Îl voi trimite la voi. Și El, venind, va vădi lumea de păcat și de dreptate și de judecată. De păcat, pentru că ei nu cred în Mine; de dreptate, pentru că Mă duc la Tatăl Meu și nu Mă veți mai vedea; și de judecată, pentru că stăpânitorul acestei lumi a fost judecat. Încă multe am a vă spune, dar acum nu puteți să le purtați. Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul.” IOAN 16, 2-13