“Aţi auzit ce s-a zis celor de demult: „Să nu juri strâmb, ci să ţii înaintea Domnului jurămintele tale”. Eu însă vă spun vouă: Să nu vă juraţi nicidecum nici pe cer, fiindcă este tronul lui Dumnezeu” (Matei 5, 33-34).
In chip neasteptat, Domnul NU spune "sa nu furi" ci vorbeste despre jurământul strâmb, trecând peste porunca referitoare la furt!
Asta pentru ca, cel care fură, acela se şi jură... ca nu fura!
„Căci nimic nu liniștește pe oameni ca și răbdarea celuia pe care l-a jignit. Nu numai că această blândețe oprește cursul violenței, ci ea produce remușcarea pentru injuria ce a făcut-o. La vederea ei cei mai rău intenționați se retrag loviți de admirație și adesea devin prieteni sinceri și dezbrăcați de dușmănia pe care o aveau.”
“Celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa.” (Matei 5, 40)
Pe cât posibil să nu aveți judecăți unii cu alții, ne zice Sf. Ap. Pavel. Aceasta este un mare minus pentru noi creștinii: "De ce nu mai bine suportăm nedreptatea decât să ajungem în fața judecătorului. Eu nu vă pot învăța din experiență, dar cred în porunca Domnului, și vă recomand să nu vă chemați în judecată unii cu alții. Mai degrabă să vă înțelegeți cu cel care v-ați certat."
Și aici e o mare pedagogie… Căci și prin această poruncă Domnul vrea să oprească patima lăcomiei din celălalt, dar și din noi.
„Zis-a Domnul: Ați auzit că s-a zis celor de demult:
Iar cel care nu ştie nici să se jure, nici să mintă, cu atât mai puţin va comite un furt. Prin urmare oprind jurământul, a oprit şi celălalt păcat, furtul; iar prin furt, minciuna.
„Să dai Domnului jurămintele tale”? - zice Mantuitorul - adica sa spui adevarul cand juri!
“Dar Eu vă spun vouă: Sâ nu te juri deloc”.
Apoi mai departe, pentru a-i face să nu se jure pe Dumnezeu, spune:
„Nici pe cer, că este tronul lui Dumnezeu; nici pe pământ, că este aşternut picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, că este cetatea marelui împărat”. (Matei 5, 35)
Folosind cuvintele profeţilor, Hristos arată că nu e împotriva celor de demult. Evreii aveau obiceiul să se jure aşa; şi evanghelistul vorbeşte, la sfîrşitul Evangheliei, de acest obicei. Uită-te, te rog, la pricina pentru care Domnul preţuieşte atît de mult aceste stihii: cerul, pămîntul; nu din pricina firii lor, ci din pricina raportului lor cu Dumnezeu, exprimat pe măsura înţelegerii noastre.
Pentru că era mare tirania închinării la idoli, Hristos, ca să nu pară a spune că stihiile acestea sunt de preţ prin ele însele, a arătat pricina preţuirii lor, care duce tot la slăvirea lui Dumnezeu.
Hristos n-a spus: „Să nu vă juraţi pe cer, pentru că e mare şi frumos”; nici n-a spus: „Să nu vă juraţi pe pămînt, pentru că este folositor”, ci: “Pentru că cerul este tronul lui Dumnezeu, iar pămîntul este aşternut picioarelor Lui”.
Totdeauna Hristos îndreaptă pe ascultătorii Săi spre Stăpînul lor.
„Nici pe capul tău, că nu poţi să faci un fir de păr alb sau negru”. (Matei 5, 36)
Si aici, nu pentru că il admiră pe om opreşte jurământul făcut pe capul omului – că atunci ar trebui adorat şi omul - ci spre slava lui Dumnezeu .
Arătîndu-ţi că nu eşti stăpîn pe tine însuţi, intelegi si ca nu eşti stăpîn nici pe jurămintele făcute pe capul tău.
Dacă un tată nu-şi poate da altuia copilul lui, cu atît mai mult Dumnezeu nu va da pe mîna ta opera Lui, care esti tu!
Chiar dacă capul e al tău, tu eşti atît de puţin stăpîn pe el incat nu poţi face nici cel mai neînsemnat lucru.
Hristos n-a spus: „Nu poţi face un fir de păr”, ci: „Nu poţi nici culoarea să i-o schimbi”! Desigur nu e vorba de vopsitul parului... Tu esti in intregime un bun al lui Dumnezeu!
Frica de Dumnezeu trebuie să fie mai puternică decît orice constrangere omeneasca care te-ar putea impinge sa juri stramb!
Dacă invoci constrangerea... nu vei păzi nici o poruncă, caci toate au in ele constrangeri!
Şi aşa vei călca toate poruncile Domnului.
Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este. (Matei 5, 37)
Exista insa ceva mai important de Da si NU.
Este vorba de juramant! Dar nu de jurămîntul strîmb.
Căci "jurămîntul strâmb este de la diavol şi nu e numai de prisos, ci şi potrivnic.”
În legea cea nouă adusă de Hristos, viața în Adevăr primează. Sinceritatea și sufletul curat, nu are nevoie de jurăminte pentru a mărturisi Adevărul. Oamenii inteleg imediat că spui adevărul, asa ca... nu e nevoie să te juri.
Mai departe Mantuitorul chiar abordeaza Legea talionului,
“Dar Eu vă spun vouă: Sâ nu te juri deloc”.
Apoi mai departe, pentru a-i face să nu se jure pe Dumnezeu, spune:
„Nici pe cer, că este tronul lui Dumnezeu; nici pe pământ, că este aşternut picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, că este cetatea marelui împărat”. (Matei 5, 35)
Folosind cuvintele profeţilor, Hristos arată că nu e împotriva celor de demult. Evreii aveau obiceiul să se jure aşa; şi evanghelistul vorbeşte, la sfîrşitul Evangheliei, de acest obicei. Uită-te, te rog, la pricina pentru care Domnul preţuieşte atît de mult aceste stihii: cerul, pămîntul; nu din pricina firii lor, ci din pricina raportului lor cu Dumnezeu, exprimat pe măsura înţelegerii noastre.
Pentru că era mare tirania închinării la idoli, Hristos, ca să nu pară a spune că stihiile acestea sunt de preţ prin ele însele, a arătat pricina preţuirii lor, care duce tot la slăvirea lui Dumnezeu.
Hristos n-a spus: „Să nu vă juraţi pe cer, pentru că e mare şi frumos”; nici n-a spus: „Să nu vă juraţi pe pămînt, pentru că este folositor”, ci: “Pentru că cerul este tronul lui Dumnezeu, iar pămîntul este aşternut picioarelor Lui”.
Totdeauna Hristos îndreaptă pe ascultătorii Săi spre Stăpînul lor.
„Nici pe capul tău, că nu poţi să faci un fir de păr alb sau negru”. (Matei 5, 36)
Si aici, nu pentru că il admiră pe om opreşte jurământul făcut pe capul omului – că atunci ar trebui adorat şi omul - ci spre slava lui Dumnezeu .
Arătîndu-ţi că nu eşti stăpîn pe tine însuţi, intelegi si ca nu eşti stăpîn nici pe jurămintele făcute pe capul tău.
Dacă un tată nu-şi poate da altuia copilul lui, cu atît mai mult Dumnezeu nu va da pe mîna ta opera Lui, care esti tu!
Chiar dacă capul e al tău, tu eşti atît de puţin stăpîn pe el incat nu poţi face nici cel mai neînsemnat lucru.
Hristos n-a spus: „Nu poţi face un fir de păr”, ci: „Nu poţi nici culoarea să i-o schimbi”! Desigur nu e vorba de vopsitul parului... Tu esti in intregime un bun al lui Dumnezeu!
Frica de Dumnezeu trebuie să fie mai puternică decît orice constrangere omeneasca care te-ar putea impinge sa juri stramb!
Dacă invoci constrangerea... nu vei păzi nici o poruncă, caci toate au in ele constrangeri!
Şi aşa vei călca toate poruncile Domnului.
Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este. (Matei 5, 37)
Exista insa ceva mai important de Da si NU.
Este vorba de juramant! Dar nu de jurămîntul strîmb.
Căci "jurămîntul strâmb este de la diavol şi nu e numai de prisos, ci şi potrivnic.”
În legea cea nouă adusă de Hristos, viața în Adevăr primează. Sinceritatea și sufletul curat, nu are nevoie de jurăminte pentru a mărturisi Adevărul. Oamenii inteleg imediat că spui adevărul, asa ca... nu e nevoie să te juri.
Mai departe Mantuitorul chiar abordeaza Legea talionului,
Aceasta Lege, cunoscută chiar sub aceasta denumire „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”, ne este cunoscută din legea justiției mozaice, descrisă în Vechiul Testament, unde apare de trei ori și este considerată ca o lege a reciprocității și a corespondenței[6]. Prima dată apare în Cartea Exodului (Ex. 21:23-25), când Moise le-a poruncit israeliților: „Iar de va fi și altă vătămare, atunci să plătească suflet pentru suflet, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior, arsură pentru arsură, rană pentru rană, vânatăie pentru vânătaie”. A doua oară, apare în Levitic (Lev. 24:19-21), unde se mai adaugă regula: "Cel ce va ucide un dobitoc să dea altul; iar cel ce va ucide un om să fie omorât". Apoi, mai apare în Deuteronom 19:16, 18, 19 și 21: „De se va ridica asupra cuiva martor nedrept, învinuindu-l de nelegiuire... și, dacă martorul acela va fi martor mincinos... să-i faceți ceea ce voise să facă el fratelui său. Și așa să stârpești răul... Să nu-l cruțe ochiul tău, ci să ceri suflet pentru suflet, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior. Cu răul pe care îl va face cineva aproapelui său, cu acela trebuie să i se plătească”. (wikipedia)
Dacă ar fi dat Domnul legea Evangheliei atunci, omul n-ar fi putut s-o împlinească și ar fi lepădat-o.
“Aţi auzit că s-a zis: „Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte”. (Matei 5, 38)
Legea lui Moise punea limită omului să nu se răzbune mai mult decât răul pe care l-a primit. A primit un pumn, mai mult de un pumn nu avea voie să dea. Pare la prima vedere că n-ar fi o poruncă Dumnezeiască, încurajând violența, dar dacă cercetam Scriptura vedem câtă violență era în acele vremuri și această poruncă limita puternic răutatea oamenilor.Dacă ar fi dat Domnul legea Evangheliei atunci, omul n-ar fi putut s-o împlinească și ar fi lepădat-o.
Sf. Ioan Gură de Aur zicea că n-ar fi putut-o împlini nici măcar pe aceasta cu „ochi pentru ochi și dinte pentru dinte”, dacă legea iubirii de vrăjmași s-ar fi dat din vremea lui Moise!
“Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviţi celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.” (Matei 5, 39)
Domnul vine deci și aduce poruncă nouă pe pământ, și dă din belșug Harul Său pentru a da putere celor ce vor să împlinească poruncile Lui.
“Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviţi celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.” (Matei 5, 39)
Domnul vine deci și aduce poruncă nouă pe pământ, și dă din belșug Harul Său pentru a da putere celor ce vor să împlinească poruncile Lui.
În primul spune: nu vă împotriviți CELUI RĂU. Nu răului. Nu celui ce vă face rău. Ci CELUI RĂU, adică diavolului, cum tâlcuiește Sf. Ioan Gură de Aur.
Când omul de lângă noi ne face rău, să avem conștiința că a fost înșelat de diavol ca să se comporte așa! Că duhurile cele rele îl instigă să facă răul… duhuri rele pe care el, ca om, le-a primit în inimă.
Domnul iubește deopotrivă pe victimă și pe agresor și dorește binele ambilor. Când omul de lângă tine îți face rău, Domnul ne încurajează să nu ne împotrivim. De ce?
Când omul de lângă noi ne face rău, să avem conștiința că a fost înșelat de diavol ca să se comporte așa! Că duhurile cele rele îl instigă să facă răul… duhuri rele pe care el, ca om, le-a primit în inimă.
Domnul iubește deopotrivă pe victimă și pe agresor și dorește binele ambilor. Când omul de lângă tine îți face rău, Domnul ne încurajează să nu ne împotrivim. De ce?
Ne încurajează să suferim tot răul pe care cel din fața noastră vrea să ni-l facă.
Când celălalt te lovește și tu nu reacționezi - ba dimpotrivă, te arăți disponibil la a mai primi încă o lovitură - ceva se întâmplă în agresor, surprins deși era pregătit să lovească și a doua oară cu sete se va opri…În primul rând el se așteaptă să reacționezi la fel de violent, și într-un fel se pregătește de următoarea lovitură.
Când celălalt te lovește și tu nu reacționezi - ba dimpotrivă, te arăți disponibil la a mai primi încă o lovitură - ceva se întâmplă în agresor, surprins deși era pregătit să lovească și a doua oară cu sete se va opri…În primul rând el se așteaptă să reacționezi la fel de violent, și într-un fel se pregătește de următoarea lovitură.
Pentru că eu nu lovesc, face, într-un fel, ca răul din el sa-si piarda forta. Agresorul va fi foarte surprins de lipsa mea de reactie…
„Căci nimic nu liniștește pe oameni ca și răbdarea celuia pe care l-a jignit. Nu numai că această blândețe oprește cursul violenței, ci ea produce remușcarea pentru injuria ce a făcut-o. La vederea ei cei mai rău intenționați se retrag loviți de admirație și adesea devin prieteni sinceri și dezbrăcați de dușmănia pe care o aveau.”
(Sf. Ioan Gură de Aur)
Dar când omul se răzbună, se întâmplă tocmai contrariul - se aprind de mânie unul pe altul.
Dar când omul se răzbună, se întâmplă tocmai contrariul - se aprind de mânie unul pe altul.
Porunca Domnului pune deci stop răului dintre noi, spre binele ambilor.
Desi pare ciudat, cel mai bun mod de a sta împotriva răului este să-i răspunzi cu binele.
Desi pare ciudat, cel mai bun mod de a sta împotriva răului este să-i răspunzi cu binele.
Sf. Ioan Gură de Aur numește asta legea răbdării.
A nu răspunde cu violență la violență înseamnă a nu face jocul diavolului, care-și dorește distrugerea sufletească și trupească, și a agresorului și a victimei.
“Celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa.” (Matei 5, 40)
Pe cât posibil să nu aveți judecăți unii cu alții, ne zice Sf. Ap. Pavel. Aceasta este un mare minus pentru noi creștinii: "De ce nu mai bine suportăm nedreptatea decât să ajungem în fața judecătorului. Eu nu vă pot învăța din experiență, dar cred în porunca Domnului, și vă recomand să nu vă chemați în judecată unii cu alții. Mai degrabă să vă înțelegeți cu cel care v-ați certat."
Și aici e o mare pedagogie… Căci și prin această poruncă Domnul vrea să oprească patima lăcomiei din celălalt, dar și din noi.
Când celălalt vede că renunțăm liniștiți la ce ne-a cerut, și-i mai dăm și-n plus, atunci ceva în inima lui se va schimba.
„Dacă adăugați fratelui vostru ceea ce nu vă cere, voi îl veți converti pe fratele vostru și-l veți face mai bun. Lucrați cu el ca și cum nu v-ar fi făcut niciun rău, arătați-i că nu v-a rănit deloc. Astfel el va admira virtutea voastră și i se va părea că mai mult i-ați dat decât v-a răpit. Faceți din păcatul lui cinstea generozității voastre. Și dacă credeți că este prea mult ceea ce vă cere Domnul, ascultați în continuare…” zice Sf. Ioan Gură de Aur.
“Iar de te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu el două.” (Matei 5, 41)
Același agresor care te-a lovit peste obraz, care ți-a luat cămașa, dacă te silește să mergi cu el o milă, mergi cu el două. Adică dacă te mai pune la un efort fizic, tu arată-te disponibil a face și mai mult.
Domnul vrea ca totul să fie în COMUN între noi. Chiar și trupul nostru. Ce minune ! Ce gând extraordinar!
„Dacă adăugați fratelui vostru ceea ce nu vă cere, voi îl veți converti pe fratele vostru și-l veți face mai bun. Lucrați cu el ca și cum nu v-ar fi făcut niciun rău, arătați-i că nu v-a rănit deloc. Astfel el va admira virtutea voastră și i se va părea că mai mult i-ați dat decât v-a răpit. Faceți din păcatul lui cinstea generozității voastre. Și dacă credeți că este prea mult ceea ce vă cere Domnul, ascultați în continuare…” zice Sf. Ioan Gură de Aur.
“Iar de te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu el două.” (Matei 5, 41)
Același agresor care te-a lovit peste obraz, care ți-a luat cămașa, dacă te silește să mergi cu el o milă, mergi cu el două. Adică dacă te mai pune la un efort fizic, tu arată-te disponibil a face și mai mult.
Domnul vrea ca totul să fie în COMUN între noi. Chiar și trupul nostru. Ce minune ! Ce gând extraordinar!
Ce ai tu să nu fie de la Dumnezeu? Atunci dacă toate sunt de la Dumnezeu, sunt pentru toți laolaltă. Și dacă sunt pentru toți înseamnă că putem să le împărțim frățește. De aceea să nu ne supărăm când suntem forțați să le împărțim. Ba mai mult, să nu ne supărăm când vor să se folosească de trupul nostru. Interesant, cum Domnul vrea să arătăm și prin suferința noastră fizică iubire aproapelui. Să facem orice să-l câștigăm cu răbdarea și curajul nostru.
Pe cât posibil, când cineva ne cere ceva, sa-i dam! Fără întrebări, discuții, argumente, calcule, etc. Și vom vedea cum a doua oară vom da și mai ușor. A 3-a oară și mai ușor. Și dând des, ne vom da seama că ceea ce avem nu e al vostru ci a lui Dumnezeu!
Aceasta este Noua Lege!
Serile Biblice
Serile Biblice
„Zis-a Domnul: Ați auzit că s-a zis celor de demult:
«Să nu juri strâmb, ci să ții înaintea Domnului jurămintele tale». Eu însă vă spun vouă: Să nu vă jurați nicidecum, nici pe cer, fiindcă este tronul lui Dumnezeu, nici pe pământ, fiindcă este așternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindcă este cetate a marelui Împărat, nici pe capul tău să nu te juri, fiindcă nu poți să faci un fir de păr alb sau negru. Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; și ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, este de la cel viclean. Ați auzit că s-a zis:
«Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte». Eu însă vă spun: Nu vă împotriviți celui rău; iar cui te lovește peste obrazul drept, întoarce-i-l și pe celălalt. Celui ce voiește să se judece cu tine și să-ți ia haina, lasă-i și cămașa. Iar dacă te va sili cineva să mergi o mie de pași, mergi cu el două mii.” Matei 5, 33-41
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu