Să nu aveți nici aur, nici argint, nici bani în cingătorile voastre; nici traistă pe drum, nici două haine, nici încălțăminte, nici toiag; că vrednic este lucrătorul de hrana sa.
În orice cetate sau sat veți intra, cercetați cine este în el vrednic și acolo rămâneți până ce veți ieși. Și, intrând în casă, urați-i, zicând: «Pace acestei case!» Și, dacă este casa aceea vrednică, să vină pacea voastră peste ea. Iar de nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi.
Traista o putem considera rucsacul, despre care vorbeam, în care, pentru a putea urca muntele, punem doar cele strict necesare supravietuirii. Deci, daca ținta noastra este induhovnicirea, gasirea Imparatiei, valorile lumii nu ne sunt necesare, ba dimpotriva, si, evident, trebuie sa renuntam la ele !
Cele două haine tin de aspectul exterior.
Nu au nevoie nici de toiag, care folosește ca sprijin, pentru că sprijinul lor este lemnul crucii!
„Vrednic este lucratorul de hrana sa” !
O zi minunata, in care sa putem fi oaspeti si gazde bune!
Și dacă nu vă va primi pe voi, nici nu va asculta cuvintele voastre, ieșind din casa sau din cetatea aceea, scuturați praful de pe picioarele voastre. Adevărat grăiesc vouă: Mai ușor va fi pământului Sodomei și Gomorei, în ziua judecății, decât acelei cetăți.” MATEI 10, 9 -15
Biserica ortodoxa, cel putin cea romana, nu are cultura misionarismului. Pustnicii rusi, care au evanghelizat Alaska, de ex, au pacticat misiune exclusiv prin exemplul personal - adica s-au purtat in asa fel incat localnicii au sfarsit prin a-i cauta si a le imbratisa credinta.
Cultura ortodoxa este pregnant focalizata pe salvarea personala, lepadarea individuala de pacate, iar comunismul, cu propagarea terorii, a tradarii si a dezbinarii, a fost si el un factor important in dezvoltarea acestui fel de lupta solitara pentru mantuire.
Dar Hristos si-a trimis discipolii la propovaduire si i-a pregatit pentru misionarism exclusiv si nu pentru salvarea lor personala!
Biserica ortodoxa, cel putin cea romana, nu are cultura misionarismului. Pustnicii rusi, care au evanghelizat Alaska, de ex, au pacticat misiune exclusiv prin exemplul personal - adica s-au purtat in asa fel incat localnicii au sfarsit prin a-i cauta si a le imbratisa credinta.
Cultura ortodoxa este pregnant focalizata pe salvarea personala, lepadarea individuala de pacate, iar comunismul, cu propagarea terorii, a tradarii si a dezbinarii, a fost si el un factor important in dezvoltarea acestui fel de lupta solitara pentru mantuire.
Dar Hristos si-a trimis discipolii la propovaduire si i-a pregatit pentru misionarism exclusiv si nu pentru salvarea lor personala!
Rolul lor era acela de a da vestea cea buna!
Pericopa de azi, expune regulile misionarismului apostolic, notand ce are de facut un bun vestitor al lui Hristos!
Să nu aveți nici aur, nici argint, nici bani în cingătorile voastre; nici traistă pe drum, nici două haine, nici încălțăminte, nici toiag; că vrednic este lucrătorul de hrana sa.
Cand pleci pe munte, iei cu tine doar strictul necesar caci, dacă ai prea multe lucruri în rucsac, risti să nu poti urca muntele.
Să nu aveți nici aur, nici argint, nici bani în cingătorile voastre; nici traistă pe drum, nici două haine, nici încălțăminte, nici toiag; că vrednic este lucrătorul de hrana sa.
Cand pleci pe munte, iei cu tine doar strictul necesar caci, dacă ai prea multe lucruri în rucsac, risti să nu poti urca muntele.
David, in infruntarea cu Goliat, când i s-au dat toate armele pentru luptă, nici măcar nu a reușit să se miște. Dar, după ce s-a elibereat de întreaga armură, el a biruit inarmat doar... cu o prastie pentru că, spune el, „Eu mă încred în numele Domnului”!
Iisus le spune apostolilor - si implicit noua - care sunt acele lucruri care nu sunt necesare si pe care nu trebuie sa le poarte apostolii Lui cu ei, pentru ca intelegerea si trairea evangheliei, pe care o aveau de propovaduit, să fie cu folos.
Mai întâi „aurul si argintul”!
Aceste metale, care sunt valori materiale, odata ce le ai si nu poti sa te debarasezi de ele, certifica alipirea inimii tale de lume, de lucrurile si mijloacele care distrag atentia, care te fac să pierzi din vedere scopul principal al calatoriei!
Daca ei ar fi avut bani, misiunea lor ar fi fost compromisa. Tot ce aveau de facut era sa transmita mesajul, vestea implinirii fagaduintei!
Iisus le expune discipolilor – precum și nouă – tocmai ceea ce El a făcut, felul in care El a trait in lume.
In lume Iisus, desi Dumnezeu, nu a considerat că trebuie să-și apere poziția, ci S-a golit pe Sine, S-a făcut mic, pentru a fi cu noi, ca si noi.
In lume Iisus, desi Dumnezeu, nu a considerat că trebuie să-și apere poziția, ci S-a golit pe Sine, S-a făcut mic, pentru a fi cu noi, ca si noi.
Trimițându-ne si pe noi in lume, ne arata ca doar acest stil de viata este cel demn de urmat. Nu suntem invitati sa imitam ci sa ne insusim un mod de viata nou, diferit, al Sau!
Cand spune „Nici aur, nici argint”, Iisus ne sugereaza ca felul în care ne comportam si trăim este chiar mai important decât ceea ce spunem, deoarece exemplul nostru personal este mai grăitor decât o predică !
Cand spune „Nici aur, nici argint”, Iisus ne sugereaza ca felul în care ne comportam si trăim este chiar mai important decât ceea ce spunem, deoarece exemplul nostru personal este mai grăitor decât o predică !
Traista o putem considera rucsacul, despre care vorbeam, în care, pentru a putea urca muntele, punem doar cele strict necesare supravietuirii. Deci, daca ținta noastra este induhovnicirea, gasirea Imparatiei, valorile lumii nu ne sunt necesare, ba dimpotriva, si, evident, trebuie sa renuntam la ele !
Cele două haine tin de aspectul exterior.
Dar de ce ar trebui sa traim fara cea de a doua haină?
După cum spune și Sf. Ioan Botezătorul, a doua haină nu este a ta, ci e a fratelui tau!
După cum spune și Sf. Ioan Botezătorul, a doua haină nu este a ta, ci e a fratelui tau!
Dacă vrei, asadar, să mergi în misiune, mai întâi trebuie să-i dai fratelui tau una din haine!
Nici incaltaminte nu le trebuie! Asta pentru ca, omul liber, la vremea aceea, purta sandale, spre deosebire de sclav, care era descult.
Nici incaltaminte nu le trebuie! Asta pentru ca, omul liber, la vremea aceea, purta sandale, spre deosebire de sclav, care era descult.
Asta inseamna ca propovăduitorul va trebui sa fie mereu in slujba fratelui, servitor al fratelui sau!
Nu au nevoie nici de toiag, care folosește ca sprijin, pentru că sprijinul lor este lemnul crucii!
„Vrednic este lucratorul de hrana sa” !
Cel care aduce vestea cea buna are dreptul la rasplată! Rasplata lui ... in ceruri!
În orice cetate sau sat veți intra, cercetați cine este în el vrednic și acolo rămâneți până ce veți ieși. Și, intrând în casă, urați-i, zicând: «Pace acestei case!» Și, dacă este casa aceea vrednică, să vină pacea voastră peste ea. Iar de nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi.
Salom, salutul evreiesc, inseamna pace.
Cu alte cuvinte, dacă gazdele primesc oaspeti, vor primi si pacea, dacă nu, pacea se va reîntoarce la oaspete!
Salom, salutul evreiesc, inseamna pace.
Cu alte cuvinte, dacă gazdele primesc oaspeti, vor primi si pacea, dacă nu, pacea se va reîntoarce la oaspete!
Apostolul, mesager al vestii celei bune, se prezintă și devine oaspete, într-o casă sau intr-un spațiu public, si, fiind oaspete, are o anume atitudine - este modest, politicos și firesc - iar gazda simte si ea ceva din atitudinea lui și manifesta si ea o anume bunăvoință, atat față de el cat și față de mesajul lui.
Și dacă nu vă va primi pe voi, nici nu va asculta cuvintele voastre, ieșind din casa sau din cetatea aceea, scuturați praful de pe picioarele voastre. Adevărat grăiesc vouă: Mai ușor va fi pământului Sodomei și Gomorei, în ziua judecății, decât acelei cetăți.”
Comparația cu Sodoma și Gomora tine de "pedagogia” Mantuitorului… Oamenii din aceste orașe au murit datorită perversiunii cu care i-au tratat pe frații lor și pentru că L-au refuzat pe Dunmezeu, si orice iudeu stie asta!
„A scutura praful de pe picioare" era un gest tipic!
Comparația cu Sodoma și Gomora tine de "pedagogia” Mantuitorului… Oamenii din aceste orașe au murit datorită perversiunii cu care i-au tratat pe frații lor și pentru că L-au refuzat pe Dunmezeu, si orice iudeu stie asta!
„A scutura praful de pe picioare" era un gest tipic!
Evreii, cand se reintorceau acasa, în Pământul Făgăduinței, pe pamantul dat lor de Dumnezeu, se scuturau de tot praful, caci pana si praful din tara paganilor trebuia indepartat caci ar fi putut sa-i intineze !
Gestul apostolilor nu trebuia sa fie unul ostil, de condamnare a celor care nu-i primeau sau nu le ascultatu mesajul, ci era un gest de iubire, care il invita pe celalalt la o reflexie mai profundă, spre salvarea sa.
Era ca un fel de atentionare menita sa-l faca pe cel neospitalier să constientizeze împietrirea inimii sale, inflexibilitatea minții sale, refuzul de a intelege!
O zi minunata, in care sa putem fi oaspeti si gazde bune!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu