Sfantul evanghelist Matei ne prezinta, in acest capitol, cele 10 porunci in versiunea revizuita a Mântuitorului Iisus Hristos!
La început a fost vorba despre porunca „Să nu ucizi”, iar, in continuare, ne vorbește despre adulter si ... divort .
„Aţi auzit că s-a zis celor de demult: „Să nu săvârşeşti adulter” (Matei 5, 27)
Sf. Ioan Gură de Aur detaliaza problema desfrânării, a adulterului, ridicată de Mântuitorul Iisus Hristos.
„Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui.” (Matei 5, 28)
Mai întâi de toate e important să observăm că Domnul precizează: „cine se uită la femeie, POFTIND-O”, deci cele ce urmează au sens doar pentru acei bărbați care se uită la orice femeie dorind-o
cu gândul de a păcătui trupește.
Zice Sf. Ioan Gură de Aur: vrei să poftești frumusețea femeii? Foarte bine. Privește-ți femeia ta și iubește-o! Nu există lege care să te oprească în a-ți privi femeia ta (soția) cu poftă.
Si as zice ca problema nu-i priveste doar pe barbati! Azi lucrurile cunosc o mare schimbare... asa ca, cele spuse de Mantuitorul nostru, le priveste si pe femei. Nu e vorba doar despre bărbatul care poftește o femeie ci și despre femeia care poftește un bărbat, în aceeași măsură. Deci această poruncă a Domnului surprinde ambele situații!
“S-a zis iarăşi: „Cine va lăsa pe femeia sa, să-i dea carte de despărţire”. Eu însă vă spun vouă: Că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, o face să săvârşească adulter, şi cine va lua pe cea lăsată săvârşeşte adulter.”
Potrivit acestuia, partea mânioasă a omului (despre care am amintit ieri) este strict legată de partea... poftitoare.
Ambele sunt instincte puse in om spre binele sau.
Mânia e bună doar atunci când ne folosim de ea pentru a îndepărta răul de la noi. Ne ajuta sa luptam contra pacatelor. De maniat nu trebuie sa ne maniem decat pe noi insine!
Pofta e bună si ea atunci căci, din această poftă traim si tot din ea apare viața, apare un prunc pe pământ. Pofta e bună, căci dacă omului nu i-ar fi foame și nu ar pofti ar muri.
„Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter cu ea în inima lui.” (Matei 5, 28)
Mai întâi de toate e important să observăm că Domnul precizează: „cine se uită la femeie, POFTIND-O”, deci cele ce urmează au sens doar pentru acei bărbați care se uită la orice femeie dorind-o
cu gândul de a păcătui trupește.
Zice Sf. Ioan Gură de Aur: vrei să poftești frumusețea femeii? Foarte bine. Privește-ți femeia ta și iubește-o! Nu există lege care să te oprească în a-ți privi femeia ta (soția) cu poftă.
Si as zice ca problema nu-i priveste doar pe barbati! Azi lucrurile cunosc o mare schimbare... asa ca, cele spuse de Mantuitorul nostru, le priveste si pe femei. Nu e vorba doar despre bărbatul care poftește o femeie ci și despre femeia care poftește un bărbat, în aceeași măsură. Deci această poruncă a Domnului surprinde ambele situații!
Versetele urmatoare par insa ceva mai complicate, mai greu de asimilat.
Iar dacă ochiul tău cel drept te smintește pe tine, scoate-l și aruncă-l de la tine, căci mai de folos îți este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă. Și dacă mâna ta cea dreaptă te smintește, taie-o și o aruncă de la tine, căci mai de folos îți este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă.
Sfântul Ioan Gură de Aur interpretează aceste cuvinte ale Domnului astfel:
„Hristos nu vorbeşte aici de mădularele trupului !
„Hristos nu vorbeşte aici de mădularele trupului !
– Doamne fereşte! – că nicăieri n-a spus că trupul este de vină pentru săvârşirea păcatelor, ci necontenit a spus că de vină este gîndul nostru cel rău. Nu este de vină ochiul, care vede, ci mintea şi cugetul care inchipuie.
Dacă Hristos ar fi vorbit de mădularele trupului nostru, n-ar fi vorbit numai de un singur ochi şi nici numai de ochiul drept, ci de amîndoi. Căci cine se sminteşte din pricina ochiului drept, apoi, fără îndoială, se va sminti şi din pricina ochiului stâng.
Dacă Hristos ar fi vorbit de mădularele trupului nostru, n-ar fi vorbit numai de un singur ochi şi nici numai de ochiul drept, ci de amîndoi. Căci cine se sminteşte din pricina ochiului drept, apoi, fără îndoială, se va sminti şi din pricina ochiului stâng.
Pentru ce, deci, Hristos a vorbit de ochiul drept şi a mai adăugat şi mâna? Ca să afli că nu e vorba de mădularele trupului, ci de cei care sunt în strânsă legătură cu noi, cu prietenii noştri.
Hristos îţi spune: „Dacă iubeşti pe cineva atât cât îţi iubeşti ochiul cel drept sau socoteşti că-ţi este tot atât de folositor cât de folositoare ți-i mâna, tai-o, dacă-ţi vatămâ sufletul!”.
Hristos îţi spune: „Dacă iubeşti pe cineva atât cât îţi iubeşti ochiul cel drept sau socoteşti că-ţi este tot atât de folositor cât de folositoare ți-i mâna, tai-o, dacă-ţi vatămâ sufletul!”.
Uită-te la tăria cuvintelor Lui. N-a spus: „Îndepărtează-l!”, ci vrea o despărţire totală. De aceea spune: „Scoate-l şi-l aruncă de la tine!”. Apoi, pentru că porunca Sa este neîndurătoare, arată folosul pentru amândouă părţile: Şi pentru cei buni şi pentru cei răi.”
Tema urmatoare este una la fel de dificila... Era si atunci cum este si acum, chiar daca din motive usor diferite.
Fiind un ajutor nepretuit, il citam din nou pe Sf Ioan Gură de Aur:
“Hristos nu dă altă lege pînă ce mai întâi nu curăţă deplin pe cele dinainte.
Am citit si recitit si nu pot sa nu observ o foarte mare schimbare de situatie!
Femeia nu mai este o biata fiinta care are nevoie de protectie, de un acoperis, de un barbat prin care sa poata fi socotita o persoana demna!
Fiind puternica, a si imprumutat din apucaturile masculine si face si ea greseli... uneori mai condamnabile!
Barbatii sunt ori slabi ori agresivi ori... celibatari convinsi. - greu de intemeiat o familie cu ei!
Divorturile se inmultesc, asa ca ne punem intrebari:
“Hristos nu dă altă lege pînă ce mai întâi nu curăţă deplin pe cele dinainte.
Era o lege veche, care nu oprea pe bărbatul care-şi ura femeia să o alunge pentru orice pricină şi să ia alta în locul ei.
Si Legea porunceşte ca bărbatul să facă ceva mai mult: să-i dea femeii şi carte de despărţenie, ca să nu mai poată să se întoarcă la bărbatul ei. Dacă legea n-ar fi dat această poruncă, ci ar fi îngăduit bărbatului să-şi lepede femeia şi să ia alta, şi apoi să o aducă în casă iarăşi pe cea dintîi, s-ar fi făcut mare amestec în căsnicii: bărbaţii ar fi luat atunci mereu femeile altora şi asta ar fi fost curată desfrânare.
Din pricina asta cartea de despărţenie dădea un mare ajutor căsniciilor. în afară de asta, cartea de despărţenie înlătura un alt rău cu mult mai mare. Dacă legea ar fi silit pe bărbat să ţină în casă pe femeia pe care o urăşte, bărbatul ar fi ucis-o.
Din pricina asta cartea de despărţenie dădea un mare ajutor căsniciilor. în afară de asta, cartea de despărţenie înlătura un alt rău cu mult mai mare. Dacă legea ar fi silit pe bărbat să ţină în casă pe femeia pe care o urăşte, bărbatul ar fi ucis-o.
Aşa de cruzi erau iudeii! Cum aveau, să-şi cruţe femeile lor, când nu-şi cruţau proprii lor copii, când omorau pe profeţi, cînd vărsau sîngele ca apa?
De aceea legea veche a îngăduit un păcat mai mic, dar a stârpit unul mai mare.
La început de tot nu era legea cărţii de despărţenie. Ascultă că însuşi Hristos o spune: Moise a scris acestea din pricina învîrtoşeniei inimii voastre… a scris să-i daţi drumul femeii, ca să n-o omorâţi de-o ţineţi în casă!
La început de tot nu era legea cărţii de despărţenie. Ascultă că însuşi Hristos o spune: Moise a scris acestea din pricina învîrtoşeniei inimii voastre… a scris să-i daţi drumul femeii, ca să n-o omorâţi de-o ţineţi în casă!
Pentru că Hristos interzisese nu numai omorul, ci şi simpla mânie, îi este uşor să dea această lege.
De aceea, înainte de a o da, aminteşte totdeauna de porunca dată celor de demult, ca să arate că legea Sa nu-i potrivnică aceleia, ci in acord cu ea; o întăreşte, nu o dărâmă; o îndreaptă, nu o strică.
Iată că şi acum Hristos se adresează tot bărbatului: „Cel care-şi lasă pe femeia lui, spune Hristos, o face să săvârşeascâ adulter, iar cel care ia pe cea lăsată face adulter”.
Bărbatul care-şi lasă femeia se face pe sine însuşi vinovat de păcat, chiar dacă nu ia altă femeie, tocmai pentru că a făcut-o să săvârşească adulter; iar cel care-şi ia altă femeie săvârşeşte şi el adulter. Să nu-mi spui că a lăsat-o acela! Chiar dacă a lăsat-o, rămâne totuşi femeia celui care a lăsat-o.
Apoi, ca să nu facă pe femeie mai obraznică, pentru că toată vina a fost aruncată pe bărbatul care a lăsat-o, Hristos îi închide şi ei uşa unei noi căsătorii, spunând: „Iar cel care ia pe cea lăsată face adulter”. Prin aceste cuvinte Hristos duce pe femeie pe drumul cel bun, chiar fără voia ei: o opreşte de a se mai căsători şi nu-i îngăduie să aibă vreun prilej de micime sufletească.
Într-adevăr, dacă femeia ştie că vrând-nevrând trebuie sau să trăiască cu bărbatul pe care l-a avut de la început, sau, dacă pleacă din casa bărbatului ei, să nu mai aibă nicăieri nici o scăpare, atunci va fi nevoită, chiar fără voia ei, să-şi iubească soţul.
Să nu te miri, dar, că Hristos nu Se adresează femeii când dă aceste porunci. Femeia este mai slabă. De aceea o şi lasă la o parte, dar o pune pe calea cea bună, ameninţând pe bărbat. Dacă ţi se pare grea porunca aceasta, atunci adu-ţi aminte de poruncile date de El mai înainte, în care a fericit pe ascultătorii Săi, şi vei vedea că şi această poruncă este cu putinţă de îndeplinit, fiind uşoară.
Da, cum să-ţi alungi femeia din casă când eşti blînd, făcător de pace, smerit, milostiv? Cum să te cerţi cu soţia ta când tu împaci pe alţii? Hristos lasă bărbatului numai un singur caz când îşi poate lăsa femeia, că altfel s-ar fi ajuns iarăşi la acelaşi lucru. Dacă i-ar fi poruncit bărbatului să o ţină în casă, deşi femeia lui a trăit cu mulţi bărbaţi, atunci fapta bărbatului ar duce iarăşi tot la adulter. Vezi ce acord este între porunca aceasta şi cele spuse mai sus?
Bărbatul care nu se uită cu ochi desfrânaţi la o femeie nu săvîrşeşte adulter; iar dacă nu săvârşeşte adulter nu dă prilej unui alt bărbat să-şi lase femeia lui. Pentru aceea, deci, Hristos îl strânge pe bărbat cu toată tăria, îl îngrădeşte cu frică, ridică asupra lui mare primejdie dacă îşi lasă soţia; căci pe bărbat îl face răspunzător dacă femeia săvîrşeşte adulter.”
De aceea, înainte de a o da, aminteşte totdeauna de porunca dată celor de demult, ca să arate că legea Sa nu-i potrivnică aceleia, ci in acord cu ea; o întăreşte, nu o dărâmă; o îndreaptă, nu o strică.
Iată că şi acum Hristos se adresează tot bărbatului: „Cel care-şi lasă pe femeia lui, spune Hristos, o face să săvârşeascâ adulter, iar cel care ia pe cea lăsată face adulter”.
Bărbatul care-şi lasă femeia se face pe sine însuşi vinovat de păcat, chiar dacă nu ia altă femeie, tocmai pentru că a făcut-o să săvârşească adulter; iar cel care-şi ia altă femeie săvârşeşte şi el adulter. Să nu-mi spui că a lăsat-o acela! Chiar dacă a lăsat-o, rămâne totuşi femeia celui care a lăsat-o.
Apoi, ca să nu facă pe femeie mai obraznică, pentru că toată vina a fost aruncată pe bărbatul care a lăsat-o, Hristos îi închide şi ei uşa unei noi căsătorii, spunând: „Iar cel care ia pe cea lăsată face adulter”. Prin aceste cuvinte Hristos duce pe femeie pe drumul cel bun, chiar fără voia ei: o opreşte de a se mai căsători şi nu-i îngăduie să aibă vreun prilej de micime sufletească.
Într-adevăr, dacă femeia ştie că vrând-nevrând trebuie sau să trăiască cu bărbatul pe care l-a avut de la început, sau, dacă pleacă din casa bărbatului ei, să nu mai aibă nicăieri nici o scăpare, atunci va fi nevoită, chiar fără voia ei, să-şi iubească soţul.
Să nu te miri, dar, că Hristos nu Se adresează femeii când dă aceste porunci. Femeia este mai slabă. De aceea o şi lasă la o parte, dar o pune pe calea cea bună, ameninţând pe bărbat. Dacă ţi se pare grea porunca aceasta, atunci adu-ţi aminte de poruncile date de El mai înainte, în care a fericit pe ascultătorii Săi, şi vei vedea că şi această poruncă este cu putinţă de îndeplinit, fiind uşoară.
Da, cum să-ţi alungi femeia din casă când eşti blînd, făcător de pace, smerit, milostiv? Cum să te cerţi cu soţia ta când tu împaci pe alţii? Hristos lasă bărbatului numai un singur caz când îşi poate lăsa femeia, că altfel s-ar fi ajuns iarăşi la acelaşi lucru. Dacă i-ar fi poruncit bărbatului să o ţină în casă, deşi femeia lui a trăit cu mulţi bărbaţi, atunci fapta bărbatului ar duce iarăşi tot la adulter. Vezi ce acord este între porunca aceasta şi cele spuse mai sus?
Bărbatul care nu se uită cu ochi desfrânaţi la o femeie nu săvîrşeşte adulter; iar dacă nu săvârşeşte adulter nu dă prilej unui alt bărbat să-şi lase femeia lui. Pentru aceea, deci, Hristos îl strânge pe bărbat cu toată tăria, îl îngrădeşte cu frică, ridică asupra lui mare primejdie dacă îşi lasă soţia; căci pe bărbat îl face răspunzător dacă femeia săvîrşeşte adulter.”
Dar sa citim pericopa in intregimea ei:
„Zis-a Domnul: Ați auzit că s-a zis celor de demult:
«Să nu săvârșești adulter».
Eu însă vă spun: Oricine se uită la femeie, poftind-o, a și săvârșit adulter cu ea în inima lui.
Iar dacă ochiul tău cel drept te smintește pe tine, scoate-l și aruncă-l de la tine, căci mai de folos îți este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă. Și dacă mâna ta cea dreaptă te smintește, taie-o și o aruncă de la tine, căci mai de folos îți este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă. S-a zis iarăși:
«Cine va lăsa pe femeia sa, să-i dea carte de despărțire».
Eu însă vă spun vouă: Oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, o face să săvârșească adulter, iar cine va lua pe cea lăsată, adulter săvârșește.” Matei 5: 27-33
PS
PS
Am citit si recitit si nu pot sa nu observ o foarte mare schimbare de situatie!
Femeia nu mai este o biata fiinta care are nevoie de protectie, de un acoperis, de un barbat prin care sa poata fi socotita o persoana demna!
Fiind puternica, a si imprumutat din apucaturile masculine si face si ea greseli... uneori mai condamnabile!
Barbatii sunt ori slabi ori agresivi ori... celibatari convinsi. - greu de intemeiat o familie cu ei!
Divorturile se inmultesc, asa ca ne punem intrebari:
Este un pacat sa-ti doresti sa fii fericit in cuplu?
Casnicia trebuie sa fie o inchisoare cu orice pret?
Este crestinesc sa devii calaul partenerului?
Este normal sa induri presiuni psihologice si sa ajungi o umbra a celei/celui care ai fost pentru ca divortul nu este ingaduit?
Pana unde se poate rabda?
Este normal sa induri presiuni psihologice si sa ajungi o umbra a celei/celui care ai fost pentru ca divortul nu este ingaduit?
Pana unde se poate rabda?
Cand este corect sa te departezi de un partener toxic?
Intrebarile sunt multe... foarte actuale.
Pentru a intelege cum mangaie Domnul pe pacatos, va invit sa cititi Vechiul Testament!
Imi vin in minte pacatele regelui David care, comitand adulter, iubindu-se cu femeia supusului sau, pentru ca aceasta era insarcinata, a ajuns la crima.
Cainta lui insa, constientizarea pacatului, i-a adus binecuvantare!
Femeia cu care a comis adulterul i-a devenit sotie si, dupa moartea copilului nascut din pacat, l-a adus pe lume pe Inteleptul Solomon!
Eu cred ca Domnul stie si, daca inima omului este sincera in durerea ei, El acorda celui nefericit si o a doua sansa!
Intrebarile sunt multe... foarte actuale.
Pentru a intelege cum mangaie Domnul pe pacatos, va invit sa cititi Vechiul Testament!
Imi vin in minte pacatele regelui David care, comitand adulter, iubindu-se cu femeia supusului sau, pentru ca aceasta era insarcinata, a ajuns la crima.
Cainta lui insa, constientizarea pacatului, i-a adus binecuvantare!
Femeia cu care a comis adulterul i-a devenit sotie si, dupa moartea copilului nascut din pacat, l-a adus pe lume pe Inteleptul Solomon!
Eu cred ca Domnul stie si, daca inima omului este sincera in durerea ei, El acorda celui nefericit si o a doua sansa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu