Pericopa de astazi incepe cu avertismentul "Feriti-va"!
“Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori.” (Matei 7, 15)
Dar cine sunt proorocii mincinoși, ce este haina de oaie, cine si ce vor lupii răpitori?
De ce ar trebui sa ne ferim?
Prooroci mincinoși pot fi identificati cu ereticii, dar nu numai.
Ei pot fi, desigur, toti cei care distorsioneaza cuvântul Evangheliei, chiar profesori ori teologi, scriitori, care se apuca sa raspandeasca idei, adesea necenzurate si neconforme, precum si cei care trăiesc în păcate grele.
Ereticii pot fi chiar episcopi și preoți, teologi și profesori, ctitori de locasuri sfinte care, deși au un discurs absolut corect, mint cu viața si trairile lor.
Ei pot fi, desigur, toti cei care distorsioneaza cuvântul Evangheliei, chiar profesori ori teologi, scriitori, care se apuca sa raspandeasca idei, adesea necenzurate si neconforme, precum si cei care trăiesc în păcate grele.
Ereticii pot fi chiar episcopi și preoți, teologi și profesori, ctitori de locasuri sfinte care, deși au un discurs absolut corect, mint cu viața si trairile lor.
Acestia, neacordand Cuvantul Sfant cu viata lor, ajung sa arate oamenilor o cale strâmbă. Chiar dacă ei nu-și doresc neaparat să ii abata pe oameni de la credință, prinși de patimi vor face acest lucru!
Păcatul este o lentila nepotrivita care te face sa vezi distorsionat
lumea, viata, Creația intreaga si pe Dumnezeu.
Patima altereaza vointa, adevarul, slăbește credința iar puterea Cuvântului scade. Evanghelia nu se mai propovăduiește cu aceeasi forta prin gura unor pacatosi căci Harul lui Dumnezeu nu ii mai dă puterea Sa celui ce minte cu viața proprie!
Pentru că ereticii sunt vicleni și amăgitorii. Sunt vicleni pentru că se imbracă în piele de oaie. Iar haina aceasta este un soi de blândețe pe care o arată, prefăcându-se, ca să măgulească și să înșele, ca sa destabilizeze!
Dar nu se pot preface la nesfârșit caci, la un moment dat, își vor arăta intentia, roadele, adică faptele. După faptele lor îi vom cunoaște.
Dar nu se pot preface la nesfârșit caci, la un moment dat, își vor arăta intentia, roadele, adică faptele. După faptele lor îi vom cunoaște.
După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?” (Matei 7, 16)
Pe pastorii cei buni ii cunoastem după roade. Nu doar la slujbe, nu doar în biserică, ci în viața de zi cu zi, la fel cu orice om din lumea aceasta.
„Aşa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele. Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune.” (Matei 7, 17-18)
Acesta este un exemplu simplu, solutia de a vedea realitatea, caci nu ce spune omul il recomanda celorlalti ci faptele sale.
Toate faptele sale, vazute sau ascunse, comportamentul sau, intregul ansamblu al vietii sale este cel care il recomanda.
Cuvintele mint de multe ori - intenționat sau nu!
Fapta nu minte. Faptele sunt adevărata fața a omului! Dar si aici sunt nuante!
Și continuă Mântuitorul Hristos:
„Iar orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc.” (Matei 7, 19)
Pomii care au boli si sunt putrezi vor fi taiati iar lemnul lor va fi aruncat în foc de către grădinari!
La fel vor ajunge, în iadul propriului suflet, oamenii fără roade dumnezeiești.
„De aceea, după roadele lor îi veţi cunoaşte.” (Matei 7, 20)
Viața omului, in totalitatea ei, este, în mare parte, rodul alegerilor personale. Și cu bune și cu rele.
Dar, cei care vor aduce roade bune înainte Domnului, vor fi ele bineplăcute Lui? Vor avea ei răsplată în veșnicie?
Dacă sunt făcute cu Dumnezeu, prin Dumnezeu, DA!
„De aceea, după roadele lor îi veţi cunoaşte.” (Matei 7, 20)
Viața omului, in totalitatea ei, este, în mare parte, rodul alegerilor personale. Și cu bune și cu rele.
Dar, cei care vor aduce roade bune înainte Domnului, vor fi ele bineplăcute Lui? Vor avea ei răsplată în veșnicie?
Dacă sunt făcute cu Dumnezeu, prin Dumnezeu, DA!
Dacă sunt făcute cu alte scopuri, evident, NU!
Adevăratele fapte bune se zidesc pe temelia care este Hristos, pe poruncile lui Dumnezeu.
Adevăratele fapte bune se zidesc pe temelia care este Hristos, pe poruncile lui Dumnezeu.
Sfântul Apostol Pavel spune :
„După harul lui Dumnezeu, cel dat mie, eu, ca un înţelept meşter, am pus temelia; iar altul zideşte. Dar fiecare să ia seama cum zideşte; Căci nimeni nu poate pune altă temelie, decât cea pusă, care este Iisus Hristos. Iar de zideşte cineva pe această temelie: aur, argint, sau pietre scumpe, lemne, fân, trestie. Lucrul fiecăruia se va face cunoscut; îl va vădi ziua (Domnului). Pentru că în foc se descoperă, şi focul însuşi va lămuri ce fel este lucrul fiecăruia. Dacă lucrul cuiva, pe care l-a zidit, va rămâne, va lua plată. Dacă lucrul cuiva se va arde, el va fi păgubit; el însă se va mântui, dar aşa ca prin foc. (1 Co. 3, 10-15)
Sa ne intrebam, deci, daca noi zidim pe temelia Botezului primit de la Dumnezeu?
„După harul lui Dumnezeu, cel dat mie, eu, ca un înţelept meşter, am pus temelia; iar altul zideşte. Dar fiecare să ia seama cum zideşte; Căci nimeni nu poate pune altă temelie, decât cea pusă, care este Iisus Hristos. Iar de zideşte cineva pe această temelie: aur, argint, sau pietre scumpe, lemne, fân, trestie. Lucrul fiecăruia se va face cunoscut; îl va vădi ziua (Domnului). Pentru că în foc se descoperă, şi focul însuşi va lămuri ce fel este lucrul fiecăruia. Dacă lucrul cuiva, pe care l-a zidit, va rămâne, va lua plată. Dacă lucrul cuiva se va arde, el va fi păgubit; el însă se va mântui, dar aşa ca prin foc. (1 Co. 3, 10-15)
Sa ne intrebam, deci, daca noi zidim pe temelia Botezului primit de la Dumnezeu?
Sunt oare faptele noastre ca aurul, ca argintul, sau ca pietrele scumpe? Atunci ele vor rămâne în veac.
Sunt ca lemnele? Se vor arde repede caci au răsplată puțină!
Sunt ca fânul? Vor dispărea imediat, ca un foc de paie!
Ne-am luat răsplata pe pământ pentru faptele noastre.
„Nu ştiţi, oare, că voi sunteţi templu al lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?” (1 Co. 3, 16)
Deci, dacă faptele noastre bune nu ne îmbogățesc în Dumnezeu, degeaba le-am făcut. Dacă faptele noastre bune nu atrag Harul lui Dumnezeu în inima noastră, degeaba le facem. Daca facem fapte bune spre lauda, spre glorie, pretinzand in schimb multumirile lumii... e degeaba!
Se intampla sa identificam presenta lui Dumnezeu de multe ori, in diferite momente, in timpul Liturghiei ori în rugăciunile personale… nu doar in rezolvarea problemelor nostre ci si prin pacea si caldura care ni se aseaza in inima!
Sunt ca lemnele? Se vor arde repede caci au răsplată puțină!
Sunt ca fânul? Vor dispărea imediat, ca un foc de paie!
Ne-am luat răsplata pe pământ pentru faptele noastre.
„Nu ştiţi, oare, că voi sunteţi templu al lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?” (1 Co. 3, 16)
Deci, dacă faptele noastre bune nu ne îmbogățesc în Dumnezeu, degeaba le-am făcut. Dacă faptele noastre bune nu atrag Harul lui Dumnezeu în inima noastră, degeaba le facem. Daca facem fapte bune spre lauda, spre glorie, pretinzand in schimb multumirile lumii... e degeaba!
Se intampla sa identificam presenta lui Dumnezeu de multe ori, in diferite momente, in timpul Liturghiei ori în rugăciunile personale… nu doar in rezolvarea problemelor nostre ci si prin pacea si caldura care ni se aseaza in inima!
In acele momente binecuvantate, cand ajungem sa simtim adierea Harului lui Dumnezeu, cand suntem incredintati de faptul ca rugaciunea ne este primita, e semn că si viața voastră e bineplăcută Domnului, ca faptele noastre au ajuns sa atraga Duhul Sfânt, care vine cu bucurie să se sălășluiască în noi.
Toate roadele vieții noastre, toate faptele noastre trebuie să ne ducă spre Hristos!
Toate roadele vieții noastre, toate faptele noastre trebuie să ne ducă spre Hristos!
Adică să ne îmbogățească din ce în ce mai mult cu Harul Domnului, să ne facă să însetăm și mai mult după El, să ne dorim sa-L căutăm. Viața noastră toată trebuie să fie o cursă spre îndumnezeire, o permanentă lupta pentru lepădarea de patimi, o viata de pocăință, de smerenie, de rugăciune către Domnul și de tânjire după Harul lui Dumnezeu.
Omul detasat de păcat se înnoiește și are Viață în El, iar Viața rodește!
„Dobândește tu Harul lui Dumnezeu și mii de oameni se vor mântui în jurul tău” zice Sf. Serafim de Sarov.
„Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri.” (Matei 7, 21)
Cu alte cuvinte: degeaba citim Scriptura, degeaba mergem la slujbe, degeaba ne rugăm, degeaba toate ale vieții duhovnicești… dacă nu ni se văd ROADELE, adica dragostea!
„Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege. Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele. Dacă trăim în Duhul, în Duhul să şi umblăm. Să nu fim iubitori de mărire deşartă, supărându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii.” (Ga 5, 22-26)
Nu este de ajuns să mărturisim, din gura, ca Il avem pe Domnul, ci sa o si dovedim! Prin acele fapte mici, dar constante, aparent derizorii, care ne vor schimba treptat, ne vor întări!
Omul detasat de păcat se înnoiește și are Viață în El, iar Viața rodește!
„Dobândește tu Harul lui Dumnezeu și mii de oameni se vor mântui în jurul tău” zice Sf. Serafim de Sarov.
„Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri.” (Matei 7, 21)
Cu alte cuvinte: degeaba citim Scriptura, degeaba mergem la slujbe, degeaba ne rugăm, degeaba toate ale vieții duhovnicești… dacă nu ni se văd ROADELE, adica dragostea!
„Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege. Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele. Dacă trăim în Duhul, în Duhul să şi umblăm. Să nu fim iubitori de mărire deşartă, supărându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii.” (Ga 5, 22-26)
Nu este de ajuns să mărturisim, din gura, ca Il avem pe Domnul, ci sa o si dovedim! Prin acele fapte mici, dar constante, aparent derizorii, care ne vor schimba treptat, ne vor întări!
Dar mereu cu Dumnezeu… căci fără El nu putem nimic.
Schimbarea noastra nu va fi una bruscă. Viața duhovnicească nu este spectaculoasă!
Schimbarea vieții, adica trecerea de la omul cel vechi la omul cel nou, este un proces indelungat si adesea, cand crezi ca ai izbutit, constati ca trebuie sa o iei de la capat!
Sfințirea vieții noastre cere un efort constant și multă răbdare.
Fiind permanent cu Hristos, în Hristos, prin Hristos, permanent
Fiind permanent cu Hristos, în Hristos, prin Hristos, permanent
inarmati, pregatiti sa luptam cu diavolii din noi, cu ispitele lumii și ale trupului putem trai induhovnicirea!
Traind o viață cu si în Dumnezeu, prin împlinirea constantă, zi de zi, a poruncilor Lui, schimbarea este cu putinta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu