DOMNUL PE TOATE LE STIE !

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: 

Când vă vor prigoni în cetatea aceasta, fugiți în cealaltă; adevărat grăiesc vouă: Nu veți sfârși cetățile lui Israel, până ce va veni Fiul Omului. Nu este ucenic mai presus de învățătorul său, nici slugă mai presus de stăpânul său. Destul este ucenicului să fie ca învățătorul și slugii ca stăpânul. Dacă pe stăpânul casei l-au numit Beelzebul, cu cât mai mult pe casnicii lui? Deci nu vă temeți de ei, căci nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală și nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut. Ceea ce vă grăiesc la întuneric, spuneți la lumină; și ceea ce auziți la ureche, propovăduiți de pe case. Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeți-vă mai curând de Acela care poate și sufletul, și trupul să le piardă în gheena. Oare nu se vând două vrăbii pe un ban? Și nici una din ele nu va cădea pe pământ fără știrea Tatălui vostru. La voi însă și perii capului toți sunt numărați. Așadar, nu vă temeți; voi sunteți cu mult mai de preț decât păsările.” Matei 10:23-31

Discursul pedagogic al Domnului Hristos adresat apostolilor e plin de sfaturi si indemnuri - necesare pentru propovaduirea in cele mai bune conditii a Evangheliei, a vestirii Noii Legi,  ca si pentru intelegerea răstignirii Domnului si a celor ce aveau să se întâmple după Înălțarea Sa.

„Când vă urmăresc pe voi în cetatea aceasta, fugiţi în cealaltă; adevărat grăiesc vouă: nu veţi sfârşi cetăţile lui Israel, până ce va veni Fiul Omului.” (Matei 10, 23)

„Domnul le poruncește să fugă când vor fi prigoniți, (din unele cetati) căci a ne arunca singuri în primejdie, făcându-ne pricină de osândire pentru ucigași și păgubindu-i pe cei care s-ar folosi prin propovăduire, diavolesc lucru este!” (Sf. Teofilact al Bulgariei).

Sfântul Maxim Mărturisitorul da acestor cetăți un sens alegoric. 

Astfel, cetatea, în sens figurat, este nevoința, ca de pildă înfrânarea de la vin, reținerea de la mâncări, care sunt spre pază și siguranță. 

Deci, in viziunea Sf Maxim Marturisitorul, când ne izgonesc dracii din una din aceste infranari, strecurând în noi înfumurarea și slava deșartă, in fata unei astfel de provocari, e bine să dăm inapoi ca să nu cădem în mândrie și să fugim prospectand altă virtute, debarasati de slava deșartă, până atunci cand ne vom recapata puterea nepătimirii.

Cand înaintăm într-una din virtuți și credem că suntem buni,  atunci,  e bine să dăm înapoi o perioadă și să concentram efortul nostru spre o altă virtute.

A da înapoi nu înseamnă să faci păcatul. Ci să lucrezi înțelept și sa-ti dozezi efortul spre o altă virtute, cel puțin până ți se liniștesc gândurile ca esti bun si nemaipomenit.

Tot Sf. Maxim asemuieste aceste cetăți cu sufletele oamenilor. 

Apostolii sunt trimiși in cetăți, adica spre suflete de oameni, si, daca vor fi alungați, sunt indemnati să se ducă la alți oameni, mai vrednici, la cei care sunt capabili să primească învățătura lor, vestea cea noua!

„Nu este ucenic mai presus de învăţătorul său, nici slugă mai presus de stăpânul său. Destul este ucenicului să fie ca învăţătorul şi slugii ca stăpânul. Dacă pe stăpânul casei l-au numit Beelzebul, cu cât mai mult pe casnicii lui?” (Matei 10, 24-25)

Aici Domnul ne învață să suferim ocările, si zice Sf. Teofilact.

„Ca și cum ar zice: „Dacă Eu, Învățătorul și Stăpânul am suferit, cu atat mult mai vârtos voi, ucenicii și slugile Mele”. Dar, poate vă veți întreba de ce spune că „nu este ucenic mai presus de învățător” când vedem mulți uceinici mai presus de dascălii lor. Atâta timp cât sunt ucenici, sunt mai prejos decât învățătorul lor. Iar dacă se vor face mai presus, de aici înainte nu mai sunt ucenici!” (Sf. Teofilac al Bulgariei)
Ori își iau alt model / alt învățător, de la care pot învăța și căpăta o alta experiență, ori devin ei înșiși învățători pentru alții.
Adica, „Dacă pe Domnul Hristos, Dumnezeu-Creatorul, L-au numit domn al dracilor, ce este de mirare dacă și pe voi, casnicii Mei, vă vor cleveti. Vedeți că Domnul îi numește pe apostoli casnicii lui, nu slugile Lui. Ca să arate apropierea Lui față de ei.” (Sf. Teofilac al Bulgariei)

„Deci nu vă temeţi de ei, căci nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală şi nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut.” (Matei 10, 26)

Asadar „îndrăzniți, căci adevărul nu se va ascunde și vremea va descoperi și fapta cea bună a voastră și răutatea celor care clevetesc. Că nu este lucru ascuns care nu se va cunoaște. Și măcar că vă clevetesc ei, însă mai pe urmă vă vor cunoaște pe voi.”

Toate tainele lumii se vor da pe față. Toate marile secrete… Toate planurile rele…. Toate gândurile se vor dezvalui la judecata universală. Când va veni Domnul Iisus Hristos întru slava Sa, Adevărul va trona deplin și veșnic în lume. Minciuna, gândurile și intențiile ascunse ale oamenilor nu vor mai exista. Totul va fi dat pe față. Duhul lui Dumnezeu va fi totul în toate, și ne va uni pe toți. Și vom fi așa de uniți încât vom ști, vom simți, si ce gândește si ce simte celălalt.

Cum în împărăția cerurilor nu va mai exista nimic necurat, nici urmă de răutate sau minciună, toți cei care vor fi împreună în rai, vor trăi în Dumnezeu.
Atunci numai Adevărul și Iubirea ne vor însufleți.

Este necesar deci sa invatam inca de pe acum, de pe pământ, să spunem adevărul și să lucram numai în adevăr. Învățați-vă să fiți sinceri și să iubiți, căci așa va fi în împărăția cerurilor!

Cine nu trăiește în Adevăr acum, cum va putea trăi altfel în rai, când el este învățat să falsifice mereu realitatea, folosind minciuna?

Cine nu respectă și nu iubește pe aproapele său acum, cum își va iubi aproapele în rai, caci iubirea se intelege, se asuma în acest timp al lumii! 

Iubirea este o nevointa caci cine iubește se straduieste sa fie in voia si sa fac voia celuilalt!

Dacă am facut fapte de care ne este rușine, să le scoatem la iveală;  acele fapte sunt întuneric și lucrul diavolului. Acelea sunt patimile, lucrarea celui rău în noi, pe acelea trebuie să le vindecăm. Omul curat, sincer și smerit, nu se teme de nimic! Pe toate și le arată, pe toate le scoate la iveală, nu are nimic de ascuns!

„Ceea ce vă grăiesc la întuneric, spuneţi la lumină şi ceea ce auziţi la ureche, propovăduiţi de pe case.” (Matei 10, 27) 
Adica cele ce vi le-am spus în taină vouă, ca unor prieteni ai Mei, să le spuneți tare tuturor, zice Domnul. 

Dumnezeu nu are nimic de ascuns. Toată lucrarea Lui este numai LUMINĂ si ADEVAR. Căci nu este întuneric în voia Lui, în faptele Lui, în gândurile Lui, în atitudinea Lui față de noi!

Dumnezeu tot ceea ce face este iubire. Iubire și lumină. Dar este vorba de o iubire necreată, neinventată, o iubire desavarsita, trăită din veșnicie între Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, o iubire experiată din veci între Persoanele Sfintei Treimi. 

Oricat de ciudat ni se pare, iubirea nu este creată, nu poate fi căci „Dumnezeu iubire este” zice Sf. Ioan Evanghelistul, adica iubirea este din veșnicie! 

Ne amintim cum Dumnezeu se prezintă lui Moise zicând: „Eu sunt Cel ce sunt”, fără a Se raporta la ceva dinaintea Lui sau de după. Greu de inteles pentru omul care e constrans de coordonatelele timpului si ale spatiului!
Iubirea este deci din veșnicie, relațiea intimă perfecta si frumoasă între Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, între toate cele trei Persoane deodată si fiecare cu fiecare!

„Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena.” (Matei 10, 28)
Adica, dacă veți spune aceste adevăruri, pe care le-ați auzit în taină de la Mine, veți fi prigoniți, zice Domnul. Căci lumea nu suportă adevărul, lumea nu suportă să i se spună că lucrurile pe care le face  sunt rele. Dar voi să nu vă temeți de moarte, că mai înfricoșător este chinul cel din iad.

Cei care ucid trupul fac rău numai trupului dar fac bine sufletului, căci, prin suferință, sunt ispășite păcatele noastre și Domnul ne asteapta cu drag în împărăția Sa.
Dar, dacă facem pact cu diavolul, ne vindem sufletul și ne lasam păcatului, atunci relatia noastra cu Dumnezeu se raceste și sufletul nostru moare încet, încet. Atunci nu numai trupul va suferi ci și sufletul care va ajunge în iad.

„Au nu se vând două vrăbii pe un ban? Şi nici una din ele nu va cădea pe pământ fără ştirea Tatălui vostru. La voi însă şi perii capului, toţi sunt număraţi. Aşadar nu vă temeţi; voi sunteţi cu mult mai de preţ decât păsările.” (Matei 10, 29-31)
Dacă nici o pasăre nu este prinsă fără voia lui Dumnezeu, cum oare vă voi părăsi Eu pe voi? zice Domnul.

Când spune că ne sunt numărați și perii capului, adică și firele de păr din cap, de fapt Domnul ne informeaza că El e Atotștiutor și Atotînțelept.

Câte fire de păr are omul ?
Ne naștem cu 100.000 de foliculi de păr.
Un adult are în jur de 5 milioane de fire de păr, distribuite pe tot corpul, fire de păr care cad și care cresc, numărul lor fiind în continuă schimbare.
Dar Dumnezeuștie  mereu cate fire de par avem, stie TOT, fără sa calculeze. 

Dumnezeu știe tot ce se întâmplă, știe, simte, vede, aude si... calculează! Are toate statisticile actualizate în timp real ! Ne stie toate gândurile, toate intențiile! Știe tot ce am facut si chiar ce vom face, tot, de la început la sfârșit! De la Adam, la judecata finala! Dumnezeu știe. 

Cum sa nu te inflacarezi si cum sa nu te cutremuri cand intelegi acestea? Cum sa nu te minunezi cand pricepi ce Dumnezeu minunat este Dumnezeul tau?! 

Toate la El sunt perfecte! De ce? Pentru că El știe deja efectul tuturor poruncilor Sale și al acțiunii cumulare a tuturor celor create! 

De aceea, sfaturile, îndemnurile date de Dumnezeu, poruncile Lui, sunt sentințe finale, sunt profeții, sunt cuvinte experiate deja, sunt fapte deja trăite  într-un oarecare fel.
De aceea ne putem bizui pe poruncile Lui fără niciun dubiu. 

Dumnezeu a zis si așa va fi!

Amin