“Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară. (Matei. 11:28-30)
Cuvintele acestea s-ar traduce cam asa: Voi, iudeilor, atat de osteniti de păzirea rânduielilor Legii și de lucrarea poruncilor ei, veniți la Mine să vă odihnesc Eu! Voi păgânilor, atat de împovărați de păcate, veniți la Mine să vă odihnesc!
„Luați jugul Meu” zice Domnul. Nu promite numai bucurie și nici desfătări duhovnicești, dar nici numai supărări, jertfe și necazuri, ci ne arată Calea Lui, care este calea de mijloc… In sine, mersul pe Calea Lui este un jug!
Orice ar face omul, trebuie sa poarte un jug - fie ca se inhama la pacat, fie ca accepta nevointa duhovniceasca, acel jug ușor de purtat, ușor de dus, caci nu il duci singur ci cu Hristos!
Injugarea asta este un mecanism care duce voința celui "înjugat" pe calea aleasă de Vizitiu. Căci omul singur, fără vizitiu, se duce în râpă și moare. Viața în Hristos este o sforțare, o jertfă, o silire a sinelui…toate astea spre bine. Jugul lui Hristos presupune suferință… dar nu este suferinta păcatului.
Jugul păcatului e mult mai greu de dus, e mult mai împovărător, e mai plin de necazuri decat am crede, mai plin de suferință, de griji; este plin de cazne, de pedepse, de lupte, de panici, de răutate... este o tulburare identificata ca fiind lucrarea diavolului! Jugul păcatului e jugul fără de Dumnezeu, la care omul trage crezând că ajunge la libertate. De fapt, păcatul se arată nu ca fiind un jug, ci dimpotrivă, ca fiind un vizitiu care mână căruța vieții unde ai vrea tu. Adevărul e că la cârma păcatului e diavolul, și cei înjugați la păcat sunt oamenii si vizitiul asta te duce la pieire.
La jugul lui Hristos trage, ca un al doilea injugat, Domnul Hristos, împreună cu noi ;Tatăl este vizitiul! Cu cât tragem mai mult cu Hristos la acest jug, cu atât jugul dispare… și găsim libertatea!
Să ne învățăm să tragem la acest jug, precum Hristos, Cel blând și smerit cu inima. Ca sa ne mantuim, trebuie sa conlucram si noi cu Dumnezeu. Omul și Hristos trebuie sa traga la același jug impreuna.
Omul și Dumnezeu încearcă permanent să se pună de acord pe direcția de mers a căruței, având ca vizitiu pe Tatăl. Omul e un animal îndărătnic, tulburat, care trage caruta unde vrea el si vrea mereu in directii bizare… Dar în timp, partenerul sau cel bun îl va liniștii pe cel nărăvaș… și asa se educă amândoi, apucand calea de mijloc, calea bunului simt!
Sf. Ioan Evanghelistul zice: „Căci dragostea de Dumnezeu aceasta este: Să păzim poruncile Lui; şi poruncile Lui nu sunt grele.” (1 In. 5:3)
Serile biblice
"Zis-a Domnul către ucenicii Săi:
Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu și nimeni nu cunoaște pe Fiul, decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaște nimeni, decât numai Fiul și cel căruia va voi Fiul să-i descopere. Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun și povara Mea este ușoară.” MATEI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu