„Zis-a Domnul pilda aceasta: Împărăția cerurilor este asemenea grăuntelui de muștar, pe care, luându-l, omul l-a semănat în țarina sa, și care este mai mic decât toate semințele, dar, când a crescut, este mai mare decât toate legumele și se face pom, încât vin păsările cerului și se sălășluiesc în ramurile lui.
Altă pildă le-a spus lor: Asemenea este Împărăția cerurilor aluatului pe care, luându-l, o femeie l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit toată.
Toate acestea le-a vorbit Iisus mulțimilor în pilde, iar fără pildă nu le grăia nimic, ca să se împlinească ce s-a spus prin prorocul care zice: «Deschide-voi în pilde gura Mea, spune-voi cele ascunse de la întemeierea lumii».
După aceea, lăsând mulțimile, Iisus a intrat în casă.”
Continuam, asadar, incursiunea in cap 13 al Evangheliei dupa Matei.
Cum spuneam ieri, Mantuitorul avea intentia de a le da celor prezenti sa guste din dulceata Imparatiei de sus, fiind ei inca in lume! Imparatia nu este ceva complet diferit de realitatea prezenta.
De aceea Domnul foloseste exemple din viata lor pentru ca ei sa poata asocia Imparatia lui Dumnezeu, dinamica, regulile si farmecul ei, iar apoi sa purceada la pregatirea regasirii ei.
Exemplul grauntelui de mustar, care devine un copac mare - asa cum aluatul devine o masa uriasa de framantatura - apare in toate evangheliile sinoptice.
Mantuitorul compara Imparatia lui Dumnezeu cu grauntele de muștar, care este mai mic decât toate semințele, semanat de om si care , când a crescut, este mai mare decât toate legumele și se face pom, încât vin păsările cerului și se sălășluiesc în ramurile lui.
Mai intai, nu este cazul sa ne contrariem, considerand discutabila referirea la dimensiunea semintei de mustar si a arbustului care se dezvolta din ea!
Sa tinem cont de faptul ca Iisus nu isi propusese aici sa tina o lectie de botanica si ca, pe atunci, nu se cultivau semintele de astazi!
Intentia Sa era sa arate ca, desi samanta este mica, ajunge sa devina un arbust mare cat un copac - cu alte cuvinte ea are in sine o putere neinchipuit de mare!
Interpretarile parabolei.... au fost si sunt inca prilej de contradictii.
Unii au vazut in aceasta pilda dezvoltarea bisericii, altii a credintei, altii, precum Sf Teofilact al Bulgariei, rezultatul propovaduirii apostolilor, puterea de crestere duhovniceasca a predicarii Evangheliei.
Grăuntele de muștar este propovăduirea și Apostolii că, puțin părând a fi, au cuprins lumea toată. Încât „păsările cerului”, adică cei cu mintea despovărată de patimi și zburătoare la cele de Sus, se odihnesc într-înșii.
Grăuntele este și un simbol al căutarii sensului vieții. Este setea după Dumnezeu. Este dorința de a fi împlinit și mulțumit cu toate cele ale vieții.
Toate insa au ca sursă pe dătătorul binelui, pe Dumnezeu.
Cine începe să-L caute pe Dumnezeu, începe să simtă o lumina în inima lui si, luminându-se, vrea să se imbrace cu și mai multă lumină. Inima lui se „răneaste” de Harul lui Dumnezeu, gustand dulceața împărăției.
Apoi simte că dulceața duhovnicească nu este compatibilă cu nimic din cele ale lumii în care se află; intelege la ce anume trebuie să renunțe si se avântă spre Dumnezeu!
Astfel, ceea ce la început părea o simplă căutare a bucuriei inimii, începe sa ii transforme viața, si pe sine, fundamental.
Căutarea lui Dumnezeu începe să il modeleze.
Grăuntele de muștar germineaza, începe să crească atât de mult, încât omul se regaseaste pe sine, și pe Dumnezeu în același timp, în interiorul sau. Omul care traieste duhovniceste vede altfel lumea, caci o vede prin ochii lui Hristos.
Cine L-a cunoscut pe Dumnezeu nu mai poate fi ca la început!
Un mic grăunte…poate da, iata, un rod atât de mare!
Grăuntele de muștar simbolizeaza căutarea împărăției cerurilor, adica permanenta căutare a lui Dumnezeu.
Suntem creați ca să căutăm ceva mai presus de noi, să știm, să cercetăm si să ne minunăm de ce am aflat! Să ne bucurăm de alții și să împărtășim și cu ei ce am aflat.
Asemenea este Impărăţia cerurilor aluatului pe care, luându-l, o femeie l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit toată.
Si termenii acestei comparatii poat parea puțin ambigui.
Asta dacă nu știm cum se face pâinea.
Pâinea are nevoie de ferment, drojdie (sau maia), ca să crească, ca să dospească. Dacă luăm doar câteva grame din acest ferment și-l punem într-un castron cu făină, atunci el va îngloba în sine toată făina și aluatul va crește. Practic se vor uni toate părticelele de făină, care inainte erau cumva despărțite, fiind doar pulbere.
Aluatul Impărăției cerurilor nu este un premiu pentru cei merituosi ci un liant intre membri familiei lui Hristos.
Când Hristos "pescuiește" un om, ii schimbă viața, dar nu-l pregătește numai pentru ca el singur să primească toate bunătățile cerești, ci-l face și pe el pescar de oameni. Prin viața lui curată și faptele lui bune atrage și pe alții la Dumnezeu.
Orice om care este adus la Hristos este un alt far al credinței care luminează lumea. Este o porta voce a adevărului, un alt liant al familiei celor aleși.
Aluat este identificat cu propovăduirea Impărăției cerurilor.
Cele 3 măsuri sunt cele 3 puteri ale sufletului: cuvântarea (cugetarea), mânia și pofta.
„Femeia” care framanta este sufletul care pune propovăduirea întru toate puterile sale, care s-a amestecat și a sporit și s-a sfințit cu totul de această propovăduire.
Se cuvine în întregime să dospim și să ne preschimbăm spre cele dumnezeiești, căci zice: „până ce s-a dospit toată.”
Toate acestea le-a vorbit Iisus mulţimilor în pilde, şi fără pildă nu le grăia nimic,
Ca să se împlinească ce s-a spus prin proorocul care zice: „Deschide-voi în pilde gura Mea, spune-voi cele ascunse de la întemeierea lumii”.
Mai intai, nu este cazul sa ne contrariem, considerand discutabila referirea la dimensiunea semintei de mustar si a arbustului care se dezvolta din ea!
Sa tinem cont de faptul ca Iisus nu isi propusese aici sa tina o lectie de botanica si ca, pe atunci, nu se cultivau semintele de astazi!
Intentia Sa era sa arate ca, desi samanta este mica, ajunge sa devina un arbust mare cat un copac - cu alte cuvinte ea are in sine o putere neinchipuit de mare!
Interpretarile parabolei.... au fost si sunt inca prilej de contradictii.
Unii au vazut in aceasta pilda dezvoltarea bisericii, altii a credintei, altii, precum Sf Teofilact al Bulgariei, rezultatul propovaduirii apostolilor, puterea de crestere duhovniceasca a predicarii Evangheliei.
Grăuntele de muștar este propovăduirea și Apostolii că, puțin părând a fi, au cuprins lumea toată. Încât „păsările cerului”, adică cei cu mintea despovărată de patimi și zburătoare la cele de Sus, se odihnesc într-înșii.
Grăuntele este și un simbol al căutarii sensului vieții. Este setea după Dumnezeu. Este dorința de a fi împlinit și mulțumit cu toate cele ale vieții.
Toate insa au ca sursă pe dătătorul binelui, pe Dumnezeu.
Cine începe să-L caute pe Dumnezeu, începe să simtă o lumina în inima lui si, luminându-se, vrea să se imbrace cu și mai multă lumină. Inima lui se „răneaste” de Harul lui Dumnezeu, gustand dulceața împărăției.
Apoi simte că dulceața duhovnicească nu este compatibilă cu nimic din cele ale lumii în care se află; intelege la ce anume trebuie să renunțe si se avântă spre Dumnezeu!
Astfel, ceea ce la început părea o simplă căutare a bucuriei inimii, începe sa ii transforme viața, si pe sine, fundamental.
Căutarea lui Dumnezeu începe să il modeleze.
Grăuntele de muștar germineaza, începe să crească atât de mult, încât omul se regaseaste pe sine, și pe Dumnezeu în același timp, în interiorul sau. Omul care traieste duhovniceste vede altfel lumea, caci o vede prin ochii lui Hristos.
Cine L-a cunoscut pe Dumnezeu nu mai poate fi ca la început!
Un mic grăunte…poate da, iata, un rod atât de mare!
Grăuntele de muștar simbolizeaza căutarea împărăției cerurilor, adica permanenta căutare a lui Dumnezeu.
Suntem creați ca să căutăm ceva mai presus de noi, să știm, să cercetăm si să ne minunăm de ce am aflat! Să ne bucurăm de alții și să împărtășim și cu ei ce am aflat.
Asemenea este Impărăţia cerurilor aluatului pe care, luându-l, o femeie l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit toată.
Si termenii acestei comparatii poat parea puțin ambigui.
Asta dacă nu știm cum se face pâinea.
Pâinea are nevoie de ferment, drojdie (sau maia), ca să crească, ca să dospească. Dacă luăm doar câteva grame din acest ferment și-l punem într-un castron cu făină, atunci el va îngloba în sine toată făina și aluatul va crește. Practic se vor uni toate părticelele de făină, care inainte erau cumva despărțite, fiind doar pulbere.
Aluatul Impărăției cerurilor nu este un premiu pentru cei merituosi ci un liant intre membri familiei lui Hristos.
Când Hristos "pescuiește" un om, ii schimbă viața, dar nu-l pregătește numai pentru ca el singur să primească toate bunătățile cerești, ci-l face și pe el pescar de oameni. Prin viața lui curată și faptele lui bune atrage și pe alții la Dumnezeu.
Orice om care este adus la Hristos este un alt far al credinței care luminează lumea. Este o porta voce a adevărului, un alt liant al familiei celor aleși.
Aluat este identificat cu propovăduirea Impărăției cerurilor.
Cele 3 măsuri sunt cele 3 puteri ale sufletului: cuvântarea (cugetarea), mânia și pofta.
„Femeia” care framanta este sufletul care pune propovăduirea întru toate puterile sale, care s-a amestecat și a sporit și s-a sfințit cu totul de această propovăduire.
Se cuvine în întregime să dospim și să ne preschimbăm spre cele dumnezeiești, căci zice: „până ce s-a dospit toată.”
Toate acestea le-a vorbit Iisus mulţimilor în pilde, şi fără pildă nu le grăia nimic,
Ca să se împlinească ce s-a spus prin proorocul care zice: „Deschide-voi în pilde gura Mea, spune-voi cele ascunse de la întemeierea lumii”.
"Astfel, Imparatia lui Dumnezeu trebuie sa urmeze cu certitudinea cu care secerisul urmeaza semanatului. Asemenea unui om care crede in seceris, fara sa fie capabil sa explice cum dintr-o samanta se inalta iarba si sute de boabe se formeaza, ci asteapta timpul lor, deoarece au fost semanate, cu aceeasi necesitate se poate crede in Imparatia lui Dumnezeu. Si faptul initial? Iisus se putea referi doar la un singur lucru: miscarea de pocainta, evocata de Botezatorul si acum intensificata prin predica Sa." A. Schweitzer
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu