CHEMAREA LUI MATEI

Astazi ne intoarcem, pentru un popas meditativ, la Capitolul 9 al Evangheliei dupa Matei. 
Acest capitol cuprinde: vindecarea paraliticului din Capernaum, chemarea lui Matei , intrebarea despre post, invierea fiicei lui Iair , vindecarea femeii cu scurgere de sange,  vindecarea a doi orbi si a unui mut, precum si  despre secerisul mult cu seceratori putini.

„Şi plecând Iisus de acolo, a văzut un om care şedea la vamă, cu numele Matei, şi i-a zis acestuia: Vino după Mine. Şi sculându-se, a mers după El.” (Matei 9, 9)

Observam că pe Matei nu l-a chemat Domnul odată cu Ioan și cu Petru, ci numai atunci când a știut că acesta va asculta - asa cum și pe Pavel l-a chemat mai pe urma, dupa Sfanta Sa Inviere, când a fost vremea potrivita. 

Evanghelistul Matei, practic,  ne povestește aici despre convertirea sa.

Ne putem imagina, desigur, ca ce gandeau cei care L-au văzut pe Domnul cum își ia alături drept ucenic un vameș! Vameșii erau considerati oamenii stăpânirii romane, căci ei strangeau impozitele destinate guvernarii romane; acestia nu aveau un salariu. Idea era sa dea romanilor o anume suma , ei putand incarca "nota" pana unde credeau ei de cuviinta! Astfel sumele erau ajustate din incarcarea Taxelor. De aceea vamesii erau socotiti niste abuzatori; era cunoscut ca ei cereau mereu mai mult pentru a-si rotunji veniturile personale, batjocorind si prigonindu-i pe concetateni… 
Oamenii îi priveau pe vameși ca pe niște „suflete vândute” cezarului, care și-au vândut neamul și credința pentru bani.

Și totuși Domnul il cheamă la el pe acest vameș, pentru că ii cunostea adancul inimii lui.

Multe întâmplări din evanghelii, multe spuse ale Domnului par la rima vedere contrariante pentru noi.
Dar Dumnezeu știe inimile oamenilor, cunoaste evolutia, viitorul… Știe toate intențiile noastre, si  că noi obisnuim sa spunem una si sa gandim alta. 
Domnul Hristos răspunde de fiecare data gândurilor în sine, intențiilor  ascunse ale  oamenilor si nu vorbelor rostite!

„Şi pe când şedea El la masă, în casă, iată mulţi vameşi şi păcătoşi au venit şi au şezut la masă împreună cu Iisus şi cu ucenicii Lui.” (Matei 9, 10)

Domnul Hristos a intrat deci în casa lui Matei, e care l-a cinstit prin venirea Sa. Gestul acesta poate l-a încântat, dar mai presus i-a schimbat inima și l-a deschis față de Domnul Hristos, acceptând mai ușor să-i devină ucenic.

Pentru că cine se aseamănă se adună, prietenii lui Matei,  și ei vameși, păcătoși, care au venit și ei la ospățul dat de acesta în cinstea venirii lui Iisus în casa lui. Un tablou contrariant, nu-i asa: Domnul Hristos și apostolii în mijlocul unui grup de oameni căzuți moral! 
Bineînțeles că acest gest  i-a smintit pe multi.

„Şi văzând fariseii, au zis ucenicilor: Pentru ce mănâncă Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?” (Matei 9, 11)

A ramas valabil pana astazi ca intalnim mai multă credință în oamenii simpli, in cei aflati in păcate grele, decât în oamenii asa-zis „echilibrați”, inteligenți dar atei, care desconsidera Biserica, pe preoți și pe Dumnezeu. 
Domnul le răspunde frumos…

„Şi auzind El, a zis: Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi.” (Matei 9, 12)

Raspunsul este desigur surprinzator, neasteptat pentru farisei!
Ei ii dispretuiau pe vameși, îi considerau niște păcătoși care nu se ridicau la nivelul lor de moralitate. Nu s-ar fi gândit niciodată la vreo posibilitate sau intentie de salvare a vameșilor.
„Acum n-am venit ca Judecător, ci ca Doctor, de aceea și împuțiciunea (necurăția) o sufăr” zice Sf. Teofilact al Bulgariei, parafrazându-L pe Domnul.
Caci Domnul iubește pe tot omul și face tot posibilul să-l ridice.

Părintele Arsenie Boca spunea că dragostea lui Dumnezeu față de cel mai mare păcătos de pe acest pământ este mai mare decât dragostea celui mai mare sfânt față de Dumnezeu.

Așa este..
Cei bolnavi au nevoie de doctor.
Dar cine nu este bolnav? Cine se crede sănătos sufletește? Cine se crede fără de păcat?

Fariseii se credeau drepți înaintea Domnului.

„Dar mergând, învăţaţi ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă; că n-am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă.” (Matei 9, 13)

Dumnezeu le spune  celor învățați, mergeți și învățați-vă! Adica, invățați că Dumnezeu prețuiește mai mult mila către păcătoși decât jertfele.
Acest cuvânt al Domnul este din Vechiul Testament; el a fost spus inainte de profetul Osea:

„Că milă voiesc, iar nu jertfă, şi cunoaşterea lui Dumnezeu mai mult decât arderile de tot. ” (Osea 6, 6)

Domnul le aminteste astfel cele scrise in cartile lor, ironizandu-i pe cei care se îndreptățeau pe ei înșiși, de vreme ce nimeni dintre oameni nu este drept. 
Așa ar trebui să cugetăm și noi despre noi insine.
Suntem nedrepți și păcătoși… și orice gând de mărire e periculos… căci din el se vor naște alte păcate și vor aduce suferință noua și întregii lumi

Seri Biblice

„În vremea aceea, trecând, Iisus a văzut pe un om care ședea la vamă, cu numele Matei, și i-a zis acestuia: Vino după Mine. Și, ridicându-se, a mers după El. Și pe când ședea Iisus la masă, în casă, iată mulți vameși și păcătoși au venit și au șezut la masă împreună cu Iisus și cu ucenicii Lui. Și, văzând fariseii, au zis ucenicilor: Pentru ce mănâncă Învățătorul vostru cu vameșii și cu păcătoșii? Iar Iisus, auzind, a zis: Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Duceți-vă, așadar, și învățați ce înseamnă: «Milă voiesc, iar nu jertfă»; că n-am venit să chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși la pocăință.”