DIALOGURI

Pericopa de azi - MATEI 8, 14 - 23 - ne prezinta doua dialoguri purtate intre Mantuitorul HRISTOS si doi discipoli.

PRIMUL DIALOG

Un iudeu, cucerit de Iisus, Ii spune: Te voi însoți oriunde Te vei duce!
Fiul lui Dumnezeu, îl avertizează insa că alegerea lui nu este deloc una usoara caci, zice El, "Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului nu are unde să-Și plece capul."

Intr-adevar, misiunea la care isi chema Iisus apostolii insemna oboseala, lipsa de mancare, de adăpost, sete, frig ori căldură sufocanta, inospitalitate, ispite, chinuri şi, până la urmă, chiar moartea. Nici vorba de marire si huzur!
Iubitorul de oameni intelege intreaga fire umana, participa la neputinţele omeneşti, priveşte si experiaza suferinta omeneasca din interior, acolo unde sunt boli, suferinta si moarte, unde El vindeca si daruieste inviere, pogorându-Se pana în adâncurile iadului, scotand la lumină pe cei care trebuiau sa fie eliberati.

La o prima citire a acestui pasaj, cuvintele Mântuitorului ne par doar o expunere a diferenţei firesti dintre noi, oamenii - preocupaţi de cele ale lumii, de un adăpost, de o casă - şi El, Dumnezeu, Cel a carui casa este intreaga lume!

Raspunsul Fiului lui Dumnezeu este insa cu adevarat tulburator abia dupa ce analizam diferenta de sens intre cuvintele vizuină
şi cuib.

Prin vizuina intelegem un loc sumbru, aflat undeva sub pamant, in intunericul caruia sunt si lucruri ascunse, unde intuiesti parca suspiciunea, viclenia, capcana si panda ! 

Cuibul insa sugereaza casa, lumina, deschidere, perspectiva, cer,  zbor, urcus, curaj in fata ploii, a vantului, al oprelistilor, si, nu in ultimul rand, ridicare! 

Ar trebui, in lumina acestor cuvinte, sa ne intrebam ce fel de oameni suntem, care ne este natura - este una care iubeste vizuina sau cuibul? 
Exista oameni care pandesc, care ascund si se ascund, dupa cum exista oameni care trag la lumina , care indraznesc pe fata, care au curaj si isi doresc sa urce! 

AL DOILEA DIALOG
De aceasta data Mantuitorul "a zis către altul: Urmează-Mi!" 
Acesta raspunde invitatiei Sale dar  cere un ragaz: Doamne, dă-mi voie întâi să merg să îngrop pe tatăl meu".

Raspunsul lui Iisus este unul care ar putea sa-i destabilizeze pe cei neavizati:"Lasă morții să-și îngroape morții lor, zice El,  iar tu mergi de vestește Împărăția lui Dumnezeu."!
Cu alte cuvinte ii cere sa se detaseze de familia sa! 
Asta sa fie drumul, solutia, pentru a afla Imparatia lui Dumnezeu?

Inainte de a ne tulbura...  ar fi bine sa aruncam o privire asupra Vechiului Testament - Cartea Facerea - si sa recitim povestea lui Avram si a lui Lot! (cap 12, 13)

Cand Dumnezeu l-a ales pe Avram pentru planul Sau, i-a facut promisiuni si i-a cerut ceva special, si anume sa se lepede de neamul si de familia sa. "Ieşi din pământul tău, din neamul tău şi din casa tatălui tău şi vino în pământul pe care ţi-l voi arăta Eu. Şi Eu voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuvânta, voi mări numele tău şi vei fi izvor de binecuvântare. Binecuvânta-voi pe cei ce te vor binecuvânta, iar pe cei ce te vor blestema îi voi blestema; şi se vor binecuvânta întru tine toate neamurile pământului".(Fa.12, 1-3)

Pare un pic contrariant insa parcursul Patriarhului Avraam ne va ajuta sa intelegem ca la Dumnezeu nimic nu este fara de rost!
Avram a ascultat aceasta porunca dar nu in intregime. 

A plecat din pamantul si din casa tatalui sau dar nu s-a putut desprinde complet de familie - " a plecat Avram, cum îi zisese Domnul, dar s-a dus şi Lot cu el."Fa.12, 4

Lot era nepotul sau, fiu al fratelui său, pe atunci deja mort! 

Aceasta neascultare i-a adus lui Avraam o oarecare departare de Dumnezeu, o racire a comuniunii care exista deja intre el si Stapanul lumii, o intarziere in parcursul sau personal. 

Relatia cu Lot, bazata pe legatura de sange, i-a adus prejudicii, desi Avaam era deja alesul lui Dumnezeu iar Lot era un "om drept"! 

Cu toate calitatile sale, după cum ne spune Scriptura, tot ceea ce facea Lot nu era rodul credinţei sale personale în Dumnezeu ci doar o consecinta a influentei pe care o avea Avraam asupra lui. 

Credinta lui era o copie!

Daca calea credinţei nu reprezintă o atracţie fireasca, nu este reala, sincera, din inima, in ceasul încercării te vei dovedi incapabil să rămâi neclintit. Ceea ce alegerile si intreg parcursul vietii lui Lot avea sa arate!

Intregul drum al lui Avraam a fost deci intarziat de dorinta de avere si bunastare a lui Lot si a familiei sale. Alegerile lui Lot vor fi mereu viciate.
Intelegem ca Dumnezeu nu ii ceruse degeaba ruperea de familie!

De multe ori constatam si noi frane cauzate de legaturi de rudenie...

Povestea lui Lot si a lui Avraam este una din acelea care ne ajuta sa invatam multe despre ce inseamna credinta, credinciosie si ascultare si cat sunt de importante acestea in relatia noastra cu Dumnezeu.

„În vremea aceea, venind Iisus în casa lui Petru, a văzut pe soacra acestuia zăcând, cuprinsă de friguri. Și S-a atins de mâna ei și au lăsat-o frigurile, iar ea s-a ridicat și Îi slujea Lui. 

Și, făcându-se seară, au adus la El mulți demonizați și a scos duhurile cu cuvântul și pe toți cei bolnavi i-a vindecat, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin Isaia prorocul, care zice: «Acesta neputințele noastre a luat și bolile noastre le-a purtat». 

Și văzând Iisus mulțime împrejurul Lui, a poruncit ucenicilor să treacă de cealaltă parte a mării. Și, apropiindu-se un cărturar, I-a zis: Învățătorule, Te voi urma oriunde vei merge. Dar Iisus i-a răspuns: Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; Fiul Omului, însă, nu are unde să-Și plece capul. 

Un altul dintre ucenici I-a zis: Doamne, dă-mi voie întâi să mă duc și să îngrop pe tatăl meu. Iar Iisus i-a zis: Vino după Mine și lasă morții să-și îngroape morții lor. Și, intrând El în corabie, ucenicii Lui L-au urmat.” MATEI 8, 14 -23