duminică, 26 iulie 2020

FIECARUIA... DUPA CREDINTA SI DORUL SAU!

EVANGHELIA DE DUMINICA

În vremea aceea, pe când trecea Iisus, doi orbi se țineau după El, strigând şi zicând: Miluiește-ne pe noi, Fiule al lui David! 
Iar după ce a intrat în casă, au venit la El orbii şi Iisus i-a întrebat: Credeți că pot să fac Eu aceasta? Zis-au Lui: Da, Doamne! Atunci S-a atins de ochii lor, zicând: După credința voastră fie vouă! Şi s-au deschis ochii lor. Iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicând: Vedeți, nimeni să nu știe. Dar ei, ieșind, L-au vestit în tot ținutul acela. Şi, plecând ei, iată au adus la El un om mut, având demon. Şi, fiind scos demonul, mutul a grăit. Iar mulțimile se minunau, zicând: Niciodată nu s-a văzut așa ceva în Israel. Dar fariseii ziceau: Cu domnul demonilor scoate pe demoni. Şi Iisus străbătea toate cetățile şi satele, învățând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia Împărăției şi vindecând toată boala şi toată neputința în popor. MATEI 9, 27-35


In aceasta duminica meditam asupra textului evanghelic extras din cap 9 al Evangheliei dupa Matei (27 - 35). 
Este vorba despre alte doua vindecari facute de Mantuitorul nostru care au urmat celei a invierii fiicei lui Nair.
Este vorba de redarea vederii a doi orbi si vindecarea unui demonizat. 

Ni se spune ca Iisus "a intrat in casa" - un amanunt important despre care ne vorbeste si Sf. Ioan Gură de Aur. 
Caci Domnul nu-i vindecă pe acești doi orbi în mijlocul mulțimii, ci intra în casă . Este felul Domnului de a ne arata ca trebuie sa  fugim de slava deșartă.

Strigătul acestor orbi făcea multă zarvă în jur. Atrăgea atenția tuturor. Ei strigau cu credință fierbinte către Domnul. Auziseră de Iisus și de minunile Lui, de multele vindecări… și sufletul lor tânjea ca și ei sa fie într-o bună zi să fie binecuvântați de un asemenea dar! Percepusera marea forfotă din jur si intelesesera că urma sa vina; strigau cu putere pentru ca aceea era singura lor 
șansă. 

Sf. Ioan Gură de Aur remarca că toata harmalaia care se făcea în jurul lui Iisus a lucrat temeinic, sporindu-le oamenilor credința.

Orbii Il numesc pe Iisus Fiul lui David
Când evreii voiau să laude un rege, îi spuneau că e fiu al lui David. Un fel de a-l socoti deosebit, descendent al lui David, un om bineplăcut lui Dumnezeu! Acesta era considerat fără prihană, cu inimă curată, fără răutate, unul care a făcut în totdeauna voia Domnului! Un pacatos, ca noi toti, dar unul care pentru pacatul sau - adulterul și crima - s-a pocăit mult si pe care, pentru inima lui smerita, pentru cainta sa profunda, Domnul l-a iertat!

Orbii numindu-L pe Iisus Fiul lui David încearcă oarecum 
să-I atragă atenția spre ei, laudandu-L!  Ca asta face omul: lauda il încântă, e mai atent cu omul care il vorbește de bine!
Dar la Dumnezeu nu e așa, căci Domnul știe toate ale omului.

„După ce a intrat în casă, au venit la El orbii şi Iisus i-a întrebat: Credeţi că pot să fac Eu aceasta? Zis-au Lui: Da, Doamne!: (Matei 9, 28)

Ajunși în casă, iata, Domnul nu-i vindecă imediat si, mai intai îi întreabă: „Credeți că pot să fac Eu aceasta?”

Domnul Iisus nu vindecă niciodată pe oameni din propria Sa inițiativă, ci așteaptă din partea lor semnul credintei, dorinta lor de a fi vindecați, de a se debarasa de robia bolii, a pacatului!

Asta se intampla pana azi, in viața de zi cu zi.

Unii primesc mai mult de la Dumnezeu și alții mai puțin. „Căci mila pe care o arată Dumnezeu pentru oameni are fără îndoială un raport cu credința celor pe care-i mântuiește El” zice Sf. Ioan Gură de Aur.
Diferența  intre darurile primite 
de la Dumnezeu are a face cu credința și deschiderea fiecăruia către El.

Revenind la cei doi orbi: Domnul îi vindeca. 
Știa inimile lor, le cunostea credința, dar totusi ii intreaba daca cred. Si asta are un rost caci El da ajutor in baza credinței noastre, aceasta fiind motivatia secretă a vindecărilor!

„Atunci S-a atins de ochii lor, zicând: După credinţa voastră, fie vouă! (Matei 9, 29)

Cine crede mult, mult primește. Cine nădăjduiește tare în Dumnezeu, Domnul devine acoperământul Lui și nu va cădea în veci!
Cine are credință slabă, va cădea ușor, va deznădăjdui repede, va huli la vreme de necaz! 
Când fricile ne napadesc, când necunoscutul și dezamagirea ne ingenunchiaza, trebuie sa ne amintim ca speranta sta in spatele credintei noastre! Dacă crezi că Domnul te ajută, atunci sa stii ca deja ai primit ajutorul !

Şi s-au deschis ochii lor. Iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicând: Vedeţi, nimeni să nu ştie.” (Matei 9, 30)

In urma minunilor pe care le-a facut,  Domnul le spune celor vindecați fie să meargă si să se arate preotilor, fie sa propovăduiască minunea (cum a fost cu demonizații din Gadara) , fie le spune să tacă, să nu spună nimănui.
 Sf. Ioan Gură de Aur explica unde este diferenta:
Atunci când slava unei fapte se întoarce toată spre Dumnezeu, nu numai că nu ne împiedică, ci ne poruncește s-o facem, ca el să fie lăudat.
Când ne spune să tăcem, e clar că mai sunt și efecte negative dacă nu vom asculta de El! 
Si orbii n-au tăcut. Ar fi fost prea greu pentru ei… 
Erau atât de bucuroși… ca niște nou-născuți!
Iar ei, ieşind, L-au vestit în tot ţinutul acela.
Şi plecând ei, iată au adus la El un om mut, având demon.” (Matei 9, 31-32)

Muțenia acestui om nu era  genetică ci era cauzata de un demon care-l stapanea și nu-l lăsa să vorbească. Acest om nu putea deci nici să ceara ajutor  si nici să strige, asemenea orbilor. Și de aceea Domnul nu-l întreabă nimic pe acesta ci-l vindecă imediat.

Şi fiind scos demonul, mutul a grăit. 
Iar mulţimile se minunau zicând: Niciodată nu s-a arătat aşa în Israel.” (Matei 9, 33)

Minunile la care 
 iudeii de atunci erau martori erau mult peste ce auziseră ei din cartile lui Moise, petrecute în vremea regilor și a profeților lui Israel.
Minunile erau SEMNE ale DUMNEZEIRII MANTUITORULUI. 
Semnul este o fapta care contrariază, o faptă ieșită din comun care il obligă pe om să mediteze. 
Si in vremea aceea intrebarea care staruia in mintile oamenilor, văzând toate acele vindecări, era: Cine este oare acest om?

Cine era acel om care învia morții, potolea marea și vânturile, vindeca orbii, refacea trupurile schilodite, mergea pe apă, le 
știa gândurile, citea in inima lor si vorbea așa cum n-a vorbit nimeni niciodată…?

Minunile erau doar cai prin care Dumnezeu îi ridica pe oameni cu mintea către adevărata Lui origine caci Iisus Hristos este Dumnezeu-Omul.

Dar fariseii ziceau: Cu domnul demonilor scoate pe demoni.” (Matei 9, 34)

O acuzație josnică si fara suport, care va fi demontata de Iisus Insusi! 
Acuzația fariseilor era una pe cât de rea-credinta si lipsită de logică. 
Dacă Iisus cu domnul demonilor scotea pe demoni, pe leproși cum îi vindeca, pe morți cum îi învia, pe orbi cum i-a facut să vadă? 
Tot cu demonul? Face demonul așa ceva? Are demonul putere să facă asta? 
Cum să vindece diavolul un om și să-l facă sănătos, când principala lui activitate este sa-l distruga , intorcandu-l impotriva lui Dumnezeu.
Demonul mereu sta la panda, vrea să-l facă pe om să cadă și Ii 
cere mereu Domnului permisiunea de a-l ispiti, doar, doar va găsi pe cineva care să i se alieze contra lui Dumnezeu.
Nu numai că nu are aceasta putere, dar nici nu vrea să facă acest lucru. Căci el este ucigaș de oameni, așa cum o spune chiar Mântuitorul.

Oamenii aceia se aflau intr-o confuzie majora!
Si L-au omorât pe Iisus, pentru că erau atât de confuzi, atât de depărtați de Adevăr, incat nu puteau sa vada ca se aflau in fata lui Dumnezeu Insusi!

Şi Iisus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia împărăţiei şi vindecând toată boala şi toată neputinţa în popor.” (Matei 9, 35)

Domnul merge în întâmpinarea noastra 
ca să ne învețe pe toți adevărul, să nu rămână nimeni în minciună. 
El nu așteaptă ca noi să vinim la El,  ci e prezent. 
De credinta noastra insa depinde si revelatia si ajutorul, minunata primire a darurilor, caci Domnul ne vrea liberi. 
Nimic cu de-a sila, nimic impus!
Domnul lucrează astfel și prin faptă și prin cuvânt pentru a ne aduce cu putere la Sine pe toti!

Blaise Pascal  si-a imaginat un dialog cu Domnul, un dialog care circula azi rupt din context. 
"Consoleaza-te (omule): nu mai fi cautat daca nu m-ai fi gasit (deja)!" 

Asa isi inchipuia savantul francez raspunsul divin, fraza parand o concluzie a propriei analize, o confirmare a faptului ca Dumnezeu exista in inima tuturor dar ca, de credinta noastra, de dorul nostru pentru El depinde totul!

Cati?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu