SMERENIA GRAULUI SI MANDRIA NEGHINEI

EVANGHELIA ZILEI

„Zis-a Domnul pilda aceasta: Asemenea este Împărăția cerurilor omului care a semănat sămânță bună în țarina sa. Dar, pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmașul lui, a semănat neghină printre grâu și s-a dus. Iar dacă a crescut paiul și a făcut rod, atunci s-a arătat și neghina. Venind slugile stăpânului casei, i-au zis: Doamne, n-ai semănat tu oare sămânță bună în țarina ta? De unde, dar, are neghină? Iar El le-a răspuns: Un om vrăjmaș a făcut aceasta. Slugile I-au zis: Voiești, deci, să ne ducem și s-o plivim? El însă a zis: Nu, ca nu cumva, plivind neghina, să smulgeți odată cu ea și grâul. Lăsați să crească împreună și grâul, și neghina, până la seceriș, iar la vremea secerișului, voi zice secerătorilor: Pliviți întâi neghina și legați-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul adunați-l în hambarul meu.” MATEI 13, 24-30

Mantuitorul, spre a ajunge sa le expuna apostolilor Imparatia lui Dumnezeu si regulile ei, dezvolta mai departe parabola semanatorului.

In prima parte,  a aratat - lor si noua - ca doar un sfert din sămânță a căzut pe pământul cel bun.
In continuare, El sugereaza ca diavolul cauta sa impiedice chiar si germinarea semantei care a căzut pe „pământul cel bun” !

Acest lucru este cu putinta doar din cauza lenii noastre duhovnicesti, a delasarii noastre, a abandonarii in fata placerilor, a huzurului, a nepasarii noastre.

Țarina este lumea aceasta dar si sufletul fiecărui om, iar
Cel care a semănat cuvantul lui Dumnezeu este Hristos.
Pamantul cel bun sunt oamenii buni si gândurile omului cuprinse de cuvantul lui Hristos.
Neghina simbolizeaza gândurile noastre rele, iar 

Cel care le seamana este diavolul.
Cei care dorm ”sunt cei care din lene lasa sa le patrunda in minte si in suflet gândurile rele".
Slugile de care vorbeste Mantuitorul, sunt îngerii care ne ajută la mântuire.

Asadar, Domnul Iisus Hristos vorbește de un semănător care  a semănat o sămânță bună pe un ogor bun si bine pregătit. 

Firele de grâu au răsărit și au făcut rod. Dar, în același timp, in lan, odată cu grâul, a mai crescut și o altă plantă, pe care el nu o semănase.
Un vrăjmaș, care a vrut să-i compromită recolta,  pe când omul dormea, i-a semănat în lanul cu grâu neghină. 

Conteaza, iata, cum fiecare plantă a folosit lumina! 

Slujitorii semănătorului s-au oferit să smulgă neghina îndată ce au văzut-o, dar stăpânul a știut că nu se putea smulge neghina fără sa se smulga si firele de grâu. Asa ca el le-a spus slugilor sale s-o lase până la vremea secerișului cand vor face separarea neghinei, de grau. 

Neghina nu poate  fi separata de grâu decat numai la vremea rocoltei. Atunci neghina va fi strânsă în snopi și arsă în foc, în timp ce grâul, strâns separat, va fi dus la treierat.

Mulți își spun azi creștini pentru că au auzit Cuvântul lui Dumnezeu. Dar  se pare ca doar unii sunt fiii Împăratului (Matei 13, 38) și sunt grâu si alții  sunt fiii celui rău, si sunt neghina. 

Domnul Iisus spune că pomul se cunoaște după felul de roade pe care le aduce. La fel și omul. „Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui” (Matei 12, 35).

Cum oare se deosebeste neghina de grâu? 

Neghina își ține spicul drept în sus, în timp ce grâul, încărcat de rod, este cu capul tot mai plecat. 

Grâul este cel care, în urma măcinării, devine făină, element principal al pâinii; neghina este nefolositoare şi are un gust amar. Grâul hrăneşte şi întreţine viața, neghina este un parazit. 

De aceea, în final, grâul este cinstit prin faptul că pâinea făcută din el ajunge să fie un dar oferit lui Dumnezeu, iar prin pogorârea Sfântului Duh în timpul Sfintei Liturghii devine Trupul Domnului Hristos. 

Priviţi câtă smerenie este intr-un fir de grâu si priviţi şi la florile frumoase ale neghinei. Un înţelept din vechime aşa spunea: „Frumuseţea este o scurtă tiranie”.

Intre noi fiind, cei mândri nu vor să admită că sunt păcătoși. Ei nu se pot smeri, nu-și pot pleca capul ca să ceară iertare de la Dumnezeu, iar de la oameni cu atat mai mult! Ei se văd buni așa cum sunt și nu au nevoie de un Mântuitor. Ei cred că pot să ii păcălească si pe oameni și pe Dumnezeu. 

Dar așa cum semănătorul poate deosebi grâul de neghină, la fel și Dumnezeu Tatăl are, nu numai o cunoștință deosebită dar și, o cumpănă dreaptă.
El este îndelung răbdător și pentru un  (ano)timp,  mai îngăduie ca cei răi să stea cu capul sus printre cei smeriti. 

El nu  se pripeste ci mai acordă un timp de har și pocăință celor inca rataciti.
Slujitorii acestui agricultor s-au oferit să smulgă neghina, dar el i-a oprit și le-a spus să mai aștepte până la seceriș. 

Sunt și azi mulți voluntari între slujitorii Stăpânului care se oferă să smulgă pe cei răi din mijlocul lor, fără să-și dea seama că dacă fac lucrarea aceasta înainte de vreme pot aduce mari prejudicii Stăpânului lor!

Dumnezeu are răbdare cu toti oamenii și dă deopotrivă, soare și ploaie și peste cei buni și peste cei răi!

Cine sunt eu să fac ordine?

Domnul Iisus ne-a avertizat că se vor strecura printre noi și prooroci mincinoși, îmbrăcați în haine de oi, dar pe dinlăuntru sunt lupi răpitori. 

Datoria noastră este nu este sa-i indepartam ci sa ne păzim de ei. Dumnezeu le mai dă un timp, poate se vor pocăi și ei…

În ceea ce privește separarea celor buni de cei răi, aceasta nu este treaba noastra ci este lucrarea lui Dumnezeu. Separarea este o lucrare păstrată și încredințată îngerilor. 

Îngerii sunt secerătorii... ei pot face  asta cel mai bine. 

Noi, oamenii, putem greși in orice fel de judecata. Interesele noastre pot fi atinse de păcat. Putem fi părtinitori, insensibili, duri, sau putem avea prejudecăți. 

Domnul Dumnezeu cunoaște pe cei ce sunt ai Lui. Le stie inima si El nu face greșeli.

Semănătorul din parabola, cu toate abilitățile și intențiile lui bune, trebuie să accepte faptul că are un vrăjmaș care lucrează in ascuns si care a pândit momentul când toți dormeau pentru a compromite recolta. 

Credinciosul, de asemenea, trebuie să fie tot timpul conștient că are si el un vrăjmaș, foarte șiret și inteligent, care nu obosește nicicând în efortul lui de a raspandi sămânța lui. 

Diavolul, vrajmas al Semanatorului, va încerca permanent să se strecoare în viața noastră,  să semene în mintea noastră sămânța alterata de mândrie, a încrederii în sine, atotsuficiența. El plantează  o sămânță mică în mintea noastră, ca și cea de neghină, ca apoi din ea să crească răzvrătire, nemulțumire, amărăciune, ură...  poate chiar și crimă. 

Orice bătălie este câștigată sau pierdută mai întâi în mintea noastră. De aceea trebuie să veghem permanent și orice gând să-l supunem ascultării lui Hristos. 

Concluzia acestei pilde  o pune Insusi Domnul Iisus Hristos în același capitol, concluzie care nu mai are nevoie de nici un comentariu : 

„Și, după cum se alege neghina și se arde în foc, așa va fi și la sfârșitul veacului. Trimite-va Fiul Omului pe îngerii Săi, și vor culege din Împărăția Lui toate smintelile, și pe cei ce săvârșesc fărădelegea, și-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor. Cine are urechi de auzit, să audă” (Matei 13, 40-43).

Noi ce dorim să fim: grâu binecuvântat sau o amară neghină? Părintele Cleopa de la Mănăstirea Sihăstria aşa ne spune:

„Munca fără rugăciune este servilism. Rugăciunea fără muncă este cerşetorie”.

Amin