Precizez ca ne aflăm după momentul înmulțirii celor cinci pâini si a celor doi pesti, când Iisus luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline!
Prin binecuvântarea, frangerea si daruirea painii, inaugureaza astfel un nou stil de viață - viața Împărăției - care constă în a lua ca pe un dar, a binecuvânta și a împărți cu alții, ceea ce ai primit!
De fapt, aceasta e viața Fiului Insusi și, implicit, viața noastra. Această viață e Insuși Dumnezeu, este Duhul Sfânt prezent în noi, care ne face sa devenim fiii Sai…
Subiectul este „a mânca, fără a-și spăla mâinile în prealabil; a mânca cu mâinile nespălate” - textul aduce in discutie faptul ca apostolii i-au scandalizat pe farisei si pe cărturari pentru că mănâncau fără să-și spele mâinile in prealabil… incheindu-se cu concluzia pusa de Mantuitorul cum că este cu putinta sa mânci chiar si fără să-ti speli mâinile.
Poate părea ceva derizoriu dar, cum nimic nu este pus in evanghelii la intamplare, trebuie gasita aici importanta temei abordate!
Subiectul este „a mânca, fără a-și spăla mâinile în prealabil; a mânca cu mâinile nespălate” - textul aduce in discutie faptul ca apostolii i-au scandalizat pe farisei si pe cărturari pentru că mănâncau fără să-și spele mâinile in prealabil… incheindu-se cu concluzia pusa de Mantuitorul cum că este cu putinta sa mânci chiar si fără să-ti speli mâinile.
Poate părea ceva derizoriu dar, cum nimic nu este pus in evanghelii la intamplare, trebuie gasita aici importanta temei abordate!
A mânca înseamnă „a trăi”.
Intre a manca, ca sa traiesti, si a te spala ca sa fii curat la masa, important ramane totusi sa manci!
Ni se prezintă două teme mari:
Ni se prezintă două teme mari:
- avem aici tradiția oamenilor privind spălarea mâinilor, adică pentru a fi curați, pentru a fi în ordine, pentru a putea trăi și a mânca;
- apoi avem ideea curatului și a necuratului, a ceea ce ne dă viață și a ceea ce generează moarte; ce e permis și ce e nepermis; ce e bine și ce e rău!
Intre aceste teme se intrevede insa una speciala: tema inimii!
Iisus spune că problema nu este a mâinilor sau a buzelor, ci a inimii.
Aici se detasaza două figuri opuse una alteia:
Iisus spune că problema nu este a mâinilor sau a buzelor, ci a inimii.
Aici se detasaza două figuri opuse una alteia:
- cea a credinciosului, care trăiește prin credință - el trăiește (se hrănește) prin iubire, prin darul primit - si exprimat prin pâine, în amintirea Domnului;
- cea a omului traditionalist, care respectă si care trăiește prin tradiție, în baza datoriei, a legii, a tradiției.
Cărturarii erau cunoscatorii, cei care cunosteau normele care trebuiau practicate si respectate…
Acestia au protestat înaintea lui Iisus reclamand faptul că discipolii Săi încalcă tradițiile părinților.
Problema tradiției e mare, pentru că întreaga cultură este tradiție, iar noi trăim în baza tradiției. Intreaga noastră viață este organizată, ghidată sau reglementată de ceea ce deja am primit de la generațiile care ne-au precedat. Tradiția este întreaga experiență umana anterioară nouă, care s-a consolidat și de care ne folosim pentru a trăi.
Cu atât mai mult, tradiția e importantă în sfera religiei, unde pana azi Sfanta Traditie este un punct de referinta dar nu oricum ci revelat, nicidecum ceva ce inventat !
Nu inventez eu ceea ce Dumnezeu spune! Dacă Dumnezeu a vorbit – chiar dacă asta a fost în urmă cu cincizeci de mii de ani – ceea ce El a spus se transmite de la un om la altul cu maxima fidelitate.
Discipolii, iata, încalcau tradițiile iudaice…
Ei par sa aibe o altă tradiție. Tradiția lor este acum aceea de a mânca pâinea, chiar și cu mâinile murdare.
A mânca pâinea e ceva fundamental pentru un om.
Pâinea e simbolul vieții.
Pâinea – în această punct al Evangheliei – este trupul lui Hristos
care ni S-a dat noua, deci este Sfanta Euharistie!
Așadar tradiția noastră este Euharistia.
Pâinea – în această punct al Evangheliei – este trupul lui Hristos
care ni S-a dat noua, deci este Sfanta Euharistie!
Așadar tradiția noastră este Euharistia.
Noi trăim în baza amintirii și a ceea ce avem în inimă ca tradiție, adica Îl avem în inimă pe El, care din iubire S-a dat pe Sine pentru noi.
Deci traditia noastra este tradiția iubirii, a iubirii vii, care devine dar al propriei vieți. Aceasta este adevărata Tradiție, cea care judecă si măsoară cu dragostea toate celelalte tradiții!…
Cu alte cuvinte, respectăm toate celelalte tradiții in masura in care ele folosesc, pentru a trăi , „pâinea”.
Crestinul mananca „pâinea” ca sa traiasca. Dar, în plus, această pâine o trăiește și o mănânca chiar „cu mâinile murdare”…pentru ca această pâine nu este destinata celor perfecți .
Hristos este un nou început, aducand un principiu nou de viață, care este darul pe care Dumnezeu ni l-a făcut! Și din acest dar noi ne hrănim si, în baza acestui dar, noi trăim... altfel!
Hristos este un nou început, aducand un principiu nou de viață, care este darul pe care Dumnezeu ni l-a făcut! Și din acest dar noi ne hrănim si, în baza acestui dar, noi trăim... altfel!
De aceea Euharistia( Sfanta Impartasanie) este centrul vieții creștine. Euharistia devine adevărata tradiție!
În viața noastră există o luptă constantă între diferitele tradiții, obișnuințe, legi, chiar nescrise, după care noi trăim, din care ne hrănim și acea lege fundamentală – cea a pâinii date discipolilor, pe care ei o mănâncă, chiar si având mâinile murdare – a vieții date din iubire, în baza milei și a darului.
Tradițiile, dacă nu țin cont de această... Tradiție, devin doar o lupta pentru a avea putere asupra persoanelor și asupra lui Dumnezeu, reducând apoi întreaga credință și toată practica religioasă la simple rituri sau ritualuri, la norme, la porunci... la superstitii.
Poruncile, legile există și e bine că e asa.
La fel, există interdicții. Este corect să existe porunci și opreliști. Omul trăiește în baza lor…
Criteriul de recunoastere a justetii poruncilor și interzicerilor ramane cel al pâinii…
Urmând aceste porunci sau interziceri, tu poți mânca, adică poți trăi, dar ele te ajută si să-L iubești pe Dumnezeu și pe aproapele tau, să trăiești darul pâinii (al vieții) așa cum a făcut Iisus?
Aceasta e întrebarea, esenta replicii lui Iisus… pe care fariseii și cărturarii nu au înțeles-o.
Religiozitatea se reduce foarte ușor la ceva fariseic.
Adică, eu merg duminica la Liturghie, respect poruncile – atâta cât pot și cât îmi e util – și astfel ma socotesc in randul lumii, cred ca fac ce trebuie, că sunt în ordine.
Criteriul de recunoastere a justetii poruncilor și interzicerilor ramane cel al pâinii…
Urmând aceste porunci sau interziceri, tu poți mânca, adică poți trăi, dar ele te ajută si să-L iubești pe Dumnezeu și pe aproapele tau, să trăiești darul pâinii (al vieții) așa cum a făcut Iisus?
Aceasta e întrebarea, esenta replicii lui Iisus… pe care fariseii și cărturarii nu au înțeles-o.
Religiozitatea se reduce foarte ușor la ceva fariseic.
Adică, eu merg duminica la Liturghie, respect poruncile – atâta cât pot și cât îmi e util – și astfel ma socotesc in randul lumii, cred ca fac ce trebuie, că sunt în ordine.
Această mentalitate insa nu inseamna credinta ci e doar o religiozitate marcată de tradiționalism, care a pierdut esenta, aceea care este a mânca Pâinea, care este Hristos, a primi Sfanta Euharistie!
Mulți s-au îndepărtat de creștinism pentru că au văzut o seama de creștini traindu-si credința formal; trăiesc sarbatorile doar ca ritualuri frumoase, dar acestea nu le influențează viața, căci felul acesta de a practica credinta nu devine Pâine. Cu alte cuvinte, Pâinea – care este Domnul prezent în mijlocul nostru – e redusă la o nălucă, o fantasmă!
Daca in versetele de la inceputul capitolului 15 personajele sunt carturari si farisei, apoi multimea, in pasajul de azi este vorba despre discipoli si despre Petru.
Pare o coincidenta ca sunt prezenti toti acolo in acelas moment... Coincidentele nu exista
Mesajul ar fi acela ca problema credintei si a formei de manifestare, deosebirea intre ele, ne priveste pe toti!
Problema era: „ce intra în gură” - problema purului și impurului, a curatului și necuratului și toate tabuurile legate de alimente… foarte importante în unele culturi, nu doar in cultura iudaica.
În cultura creștină, problema alimentară nu ne mai apasă !
Iisus spune că tot ceea ce intră pe gură nu face omul necurat…pentru ca întreaga creației este bună; nu există creaturi necurate.
Asta înseamnă că omul poate să mănânce de toate, poate să se hrănească cu orice!
In interiorul nostru avem deopotriva binele și răul dar avem posibilitatea de a mâncăm Pâinea vietii, așa cum suntem, ne hrănim cu Pâinea care este Hristos, deși suntem necurați…
Adică putem să mâncăm acest mare dar al tradiției creștine, care este Trupul lui Hristos dat, jertfit, din iubire pentru noi, chiar fiind „necurați” !
Mulți s-au îndepărtat de creștinism pentru că au văzut o seama de creștini traindu-si credința formal; trăiesc sarbatorile doar ca ritualuri frumoase, dar acestea nu le influențează viața, căci felul acesta de a practica credinta nu devine Pâine. Cu alte cuvinte, Pâinea – care este Domnul prezent în mijlocul nostru – e redusă la o nălucă, o fantasmă!
Daca in versetele de la inceputul capitolului 15 personajele sunt carturari si farisei, apoi multimea, in pasajul de azi este vorba despre discipoli si despre Petru.
Pare o coincidenta ca sunt prezenti toti acolo in acelas moment... Coincidentele nu exista
Mesajul ar fi acela ca problema credintei si a formei de manifestare, deosebirea intre ele, ne priveste pe toti!
Problema era: „ce intra în gură” - problema purului și impurului, a curatului și necuratului și toate tabuurile legate de alimente… foarte importante în unele culturi, nu doar in cultura iudaica.
În cultura creștină, problema alimentară nu ne mai apasă !
Iisus spune că tot ceea ce intră pe gură nu face omul necurat…pentru ca întreaga creației este bună; nu există creaturi necurate.
Asta înseamnă că omul poate să mănânce de toate, poate să se hrănească cu orice!
In interiorul nostru avem deopotriva binele și răul dar avem posibilitatea de a mâncăm Pâinea vietii, așa cum suntem, ne hrănim cu Pâinea care este Hristos, deși suntem necurați…
Adică putem să mâncăm acest mare dar al tradiției creștine, care este Trupul lui Hristos dat, jertfit, din iubire pentru noi, chiar fiind „necurați” !
Această Pâine pune în noi o „drojdie”, o energie nouă, un Cuvânt nou – deci o noua tradiție – pe care progresiv o vom trăi in fiecare zi!
Evanghelia dupa Matei, respectiv cap. 15, ne intareste ideea de curat si necurat, de noua traditie, prin intalnirea, descrisa in continuare, intre Mantuitorul nostru si femeia cananeanca, si ea necurata dupa traditia iudaica!
Evanghelia dupa Matei, respectiv cap. 15, ne intareste ideea de curat si necurat, de noua traditie, prin intalnirea, descrisa in continuare, intre Mantuitorul nostru si femeia cananeanca, si ea necurata dupa traditia iudaica!
„În vremea aceea, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis: Știi că fariseii, auzind cuvântul, s-au scandalizat? Iar El, răspunzând, a zis: Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc va fi smuls din rădăcină. Lăsați-i pe ei; sunt călăuze oarbe orbilor; și, dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă. Atunci Petru, răspunzând, I-a zis: Lămurește-ne nouă pilda aceasta. El a zis: Acum și voi sunteți nepricepuți? Nu înțelegeți că tot ce intră în gură se duce în pântece și se aruncă afară? Iar cele ce ies din gură pornesc din inimă și acelea spurcă pe om. Căci din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtișaguri, mărturii mincinoase, blasfemii. Acestea sunt care spurcă pe om, dar a mânca cu mâini nespălate nu spurcă pe om. Și, ieșind de acolo, a plecat Iisus în părțile Tirului și ale Sidonului.”
MATEI 15, 12-21
MATEI 15, 12-21
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu