Cunoscand evenimentele biblice - Nasterea Sfanta, moment al inomenirii lui Dumnezeu , parcurgand timpul propovaduirii lui Iisus, patimile, moartea si Invierea - intelegem ca toate faceau partea din iconomia lui Dumnezeu !
Nu trebuie insa sa cadem in capcana si sa credem ca Dumnezeu a blocat vointele oamenilor de atunci spre a-Si indeplini planul!
In orice clipa cei alesi sa pastreze Legea Lui ar fi reusit sa simta, sa inteleaga, sa-L recunoasca pe Cel care ii facea pe muti sa vorbeasca si pe orbi sa vada, si recunoscandu-L, sa accepte sa indrepte ceea ce se uzase in credinta lor... Dumnezeu Si-ar fi abandonat planul de sacrificiu al Fiului Sau!
Caci nimic nu pretuieste la Dumnezeu mai mult decat libertatea omului de a crede in El!
Domnul ne cunoaste asa de bine! Ne stie slabiciunile, neputintele, limitele si cunoaste ca singurul remediu pentru ca omul sa mai poata recastiga raiul este, pana la urma, sacrificiul, jertfa, Crucea!
Pe la noi se spune ca "fiecare isi are crucea lui!"
Este o vorba, care pare o consolare, relativizand necazurile noastre omenesti facand aluzie la umilintele indurate de Insusi Fiul lui Dumnezeu!
Cu siguranta, viata fiecaruia graviteaza in jurul unei jertfe si, fara indoiala, purtam pe umerii nostri slabi, ca pe o cruce grea, toate incercarile vietii noastre!
Si unii nu duc numai o cruce ci... mult mai multe!
Nu poti atunci sa nu te intrebi "de ce?", chiar si cu riscul de a nu gasi nici un raspuns!
Totusi nu-I putem urma lui Hristos daca consideram nedrept sa purtam greutatea... crucilor noastre, cand El Insusi, Fiul lui Dumnezeu, Si-a dus crucea si a acceptat sacrificiul!
In orice clipa cei alesi sa pastreze Legea Lui ar fi reusit sa simta, sa inteleaga, sa-L recunoasca pe Cel care ii facea pe muti sa vorbeasca si pe orbi sa vada, si recunoscandu-L, sa accepte sa indrepte ceea ce se uzase in credinta lor... Dumnezeu Si-ar fi abandonat planul de sacrificiu al Fiului Sau!
Caci nimic nu pretuieste la Dumnezeu mai mult decat libertatea omului de a crede in El!
Domnul ne cunoaste asa de bine! Ne stie slabiciunile, neputintele, limitele si cunoaste ca singurul remediu pentru ca omul sa mai poata recastiga raiul este, pana la urma, sacrificiul, jertfa, Crucea!
Pe la noi se spune ca "fiecare isi are crucea lui!"
Este o vorba, care pare o consolare, relativizand necazurile noastre omenesti facand aluzie la umilintele indurate de Insusi Fiul lui Dumnezeu!
Cu siguranta, viata fiecaruia graviteaza in jurul unei jertfe si, fara indoiala, purtam pe umerii nostri slabi, ca pe o cruce grea, toate incercarile vietii noastre!
Si unii nu duc numai o cruce ci... mult mai multe!
Nu poti atunci sa nu te intrebi "de ce?", chiar si cu riscul de a nu gasi nici un raspuns!
Totusi nu-I putem urma lui Hristos daca consideram nedrept sa purtam greutatea... crucilor noastre, cand El Insusi, Fiul lui Dumnezeu, Si-a dus crucea si a acceptat sacrificiul!
Cine este deci acel om care sa spuna ca este crestin si se crede nedreptatit sa dea o jertfa? Cine se crede oare mai presus de Mantuitorul Hristos?
Mantuitorul pune insa niste conditii celor care vor sa-L urmeze:
- asumarea propriei existente - adica luarea crucii
si
- lepadarea de sine!
Cum reconciliem insa porunca iubirii - care implica si iubirea pentru propria persoana, ca masura obligatorie pentru a izbuti iubirea aproapelui - cu lepadarea de sine, ceruta de Hristos?
Iubirea de sine nu are nimic a face cu admiratia pentru propria persoana, dupa cum nici lepadarea de sine nu inseamna omorarea personalitatii!
Pana la urma, in ambele situatii, este vorba de una si aceeasi problema: egoismul.
Punctul de reconciliere se afla deci la intersectia dintre cele doua stari:
- sa te iubesti pe tine, ca si creatie a lui Dumnezeu,
devenind fiu bun al Acestuia, fara sa fii egoist, fara sa te crezi mai presus de ceilalti, fara sa-i dispretuiesti pe ceilalti, fara sa-L ignori pe Creator,
si
- sa te debarasezi de egoism, urmandu-L, raportandu-te mereu, cu forta iubirii si credinciosiei tale, la El!
Egoismul este piatra de poticnire care ne sta in cale si care impiedica depasirea contradictiei aparente intre iubirea de sine si lepadarea de sine!
Lepadarea de sine nu inseamna anularea personalitatii, ci punerea personalitatii tale in slujba Domnului!
Asa cum am mai spus si cu alte ocazii, cred cu tarie ca Dumnezeu nu vrea sa-l urmeze niste Zomby teleghidati!
Nu ne-ar fi lasat libertatea sa decidem ci ne-ar fi facut ca pe niste roboti!
El ne vrea treji, puternici, iubitori, corecti si generosi, dispusi sa facem doar lucruri bune!
Ne cere sa ne manifestam cu atributele fiintei noastre create initial, cea care reprezinta chipul si asemanarea Sa!
Doar asa putem sa-L urmam pe Hristos!
Mantuitorul pune insa niste conditii celor care vor sa-L urmeze:
- asumarea propriei existente - adica luarea crucii
si
- lepadarea de sine!
Cum reconciliem insa porunca iubirii - care implica si iubirea pentru propria persoana, ca masura obligatorie pentru a izbuti iubirea aproapelui - cu lepadarea de sine, ceruta de Hristos?
Iubirea de sine nu are nimic a face cu admiratia pentru propria persoana, dupa cum nici lepadarea de sine nu inseamna omorarea personalitatii!
Pana la urma, in ambele situatii, este vorba de una si aceeasi problema: egoismul.
Punctul de reconciliere se afla deci la intersectia dintre cele doua stari:
- sa te iubesti pe tine, ca si creatie a lui Dumnezeu,
devenind fiu bun al Acestuia, fara sa fii egoist, fara sa te crezi mai presus de ceilalti, fara sa-i dispretuiesti pe ceilalti, fara sa-L ignori pe Creator,
si
- sa te debarasezi de egoism, urmandu-L, raportandu-te mereu, cu forta iubirii si credinciosiei tale, la El!
Egoismul este piatra de poticnire care ne sta in cale si care impiedica depasirea contradictiei aparente intre iubirea de sine si lepadarea de sine!
Lepadarea de sine nu inseamna anularea personalitatii, ci punerea personalitatii tale in slujba Domnului!
Asa cum am mai spus si cu alte ocazii, cred cu tarie ca Dumnezeu nu vrea sa-l urmeze niste Zomby teleghidati!
Nu ne-ar fi lasat libertatea sa decidem ci ne-ar fi facut ca pe niste roboti!
El ne vrea treji, puternici, iubitori, corecti si generosi, dispusi sa facem doar lucruri bune!
Ne cere sa ne manifestam cu atributele fiintei noastre create initial, cea care reprezinta chipul si asemanarea Sa!
Doar asa putem sa-L urmam pe Hristos!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu