Pasajul evanghelic de astazi ne introduce in perioada efervescenta a activitatii Mantuitorului.
Oamenii au fost fascinati mereu de minuni si nu cred sa fie un om care sa nu-si fi dorit macar o data in viata sa i se faca o minune! Se pare insa ca Dumnezeu nu face neaparat minuni pentru ca noi ni le dorim !
Privindu-le indeaproape, minunile Mantuitorului sunt un prilej concret pentru a ne spune ceva, a ne transmite un anume mesaj!
Prin fiecare minune Mantuitorul ne spune defapt ca omul se poate innoi, avand sansa de a renaste, de a se elibera de frica mortii - prin credinta si smerenie.
Mantuitorul insa nu dar un recital de minuni ci le-a facut numai acelea prin care putea sa ne spuna ceva!
El nu a venit pentru minuni ci ca sa ne arate Calea.
In pasajul evanghelic citit astazi, Sf Evanghelist Matei ne prezinta singura minune pe care Mantuitorul o dezvaluie
Privindu-le indeaproape, minunile Mantuitorului sunt un prilej concret pentru a ne spune ceva, a ne transmite un anume mesaj!
Prin fiecare minune Mantuitorul ne spune defapt ca omul se poate innoi, avand sansa de a renaste, de a se elibera de frica mortii - prin credinta si smerenie.
Mantuitorul insa nu dar un recital de minuni ci le-a facut numai acelea prin care putea sa ne spuna ceva!
El nu a venit pentru minuni ci ca sa ne arate Calea.
In pasajul evanghelic citit astazi, Sf Evanghelist Matei ne prezinta singura minune pe care Mantuitorul o dezvaluie
EL INSUSI: "ca să știți că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele"
De ce un paralitic?
Omul este cineva care-și caută casa. Omul este un drumeț, mereu călător. Are centrul său în afara sa. Niciodată nu este fericit unde se află și cum se simte. Întreaga viață umană este o călătorie înspre ceva. Întreruperea călătoriei este moartea. Cine nu mai umblă, cine nu mai are dorințe, cine nu are un țel, e deja mort.
Paraliticul reprezintă omul care ar mai vrea sa calatoreasca dar nu poate caci, desi e viu, este imobilizat.
Pentru om a fi imobilizat trupește este o mare neplăcere, dar a fi imobilizat sufletește este inca si mai grav, lucru pe care-l experimentam destul de bine.
A fi la pat, a fi legat, a nu putea ieși din casă, a fi, după cum vom vedea, legați de propriile esecuri, de propriul trecut, e un dezastru.
Intreaga poveste a omului , în loc să fie o una de viață, devine o istorie de... moarte, un mormant care il tine prizonier , il paralizează, il blochează, nu- i mai permite să aiba un viitor, un drum, un țel.
Este starea dezastruoasă a omului care a esuat pe toate planurile, asemănătoare la exterior cu imaginea paraliticului. Dar s-ar putea chiar ca un paralizat sa poata calatori mai bine in sine lui decat multi "sanatosi".
Raul poate produce o anchilozare a spiritului, stinge entuziasmul, împiedică ca omul sa se schimbe cand spune:
" așa sunt eu și nu ma pot schimba."
Toate aceste "paralizii" le experimenteaza oamenii zilnic.
Fiind paralizat, omul din pericopa de azi nu putea merge la Iisus spre a incerca sa se vindece. Evanghelia nu spune ca ar fi zis ceva. Acest om este insa dus la Iisus. Câțiva semeni ai sai si-au luat responsabilitatea de a-l duce pe acest om la Iisus! Niste oameni cu suflet l-au adus pe paralitic, întins pe un pat, la Iisus, care, văzând credința lor, i-a spus paraliticului: « Îndrăznește, fiule! Iertate sunt păcatele tale!».
Isus vede credința lor, acea credință comună care este premisa fiecărei minuni. Minunea insa, iata, nu o face Isus, ci credința lor.
El este mereu cu noi si deci minunea există mereu! Credința noastra insa face ca noi sa putem primi darul Său. Adevărata minune este însăși credința, este capacitatea noastra de a-L primi pe Domnul ca dar.
Dupa cum scrie evanghelistul, primul cuvânt rostit de Mantuitorul este Indrazneste!
Indrazneala, curajul este opusul fricii iar frica este opusul credinței.
Si ii mai spune "Fiule". În greacă cuvântul este tecnon
care înseamnă mai mult decat "fiu": "Eu te-am generat ", adica "chiar dacă tu nu știi că ești fiul meu, eu știu ca-ți sunt Tată. Tu poate că încă nu știi că-ți sunt Tată, totuși eu sunt Tatăl tău". E vorba de acea paternitate care încurajează.
Si ii mai spune cu duiosie : Iertate sunt păcatele tale! in traducerea noastra "iertate" dar in greacă cuvantul folosit este "afiemi" care înseamnă "a îndepărta".
Păcatul este falimentul omului în toate relațiile sale. Este despărțirea de scopul său la care nu mai poate ajunge. Toate raporturile cu sine, cu Dumnezeu, cu alții, cu natura, toate sunt blocate. Păcatul este un blocaj.
Aceste esecuri succesive ne apasă și devin noua noastra realitate. suntem o suma de ratari!
Dar vine Iisus si spune: Iti sunt îndepărtate de la tine aceste esecuri. Nu le mai ai asupra ta. Falimentele tale nu mai sunt realitatea ta, substanța ta, identitatea ta.
Dar unii dintre cărturari vorbeau între ei:„Acesta huleste!” si Iisus, cunoscând gândurile lor, a zis: „De ce gândiţi rău în inimile voastre?"
Caci Iisus vede in inima ! El e doar iubire, iubire ca datorie si, in consecinta, El nu ne judecă pe noi, ci cand judeca... se judecă pe Sine. Ia asupra Sa această judecată care pentru noi devine iertare.
Caci Iisus vede in inima ! El e doar iubire, iubire ca datorie si, in consecinta, El nu ne judecă pe noi, ci cand judeca... se judecă pe Sine. Ia asupra Sa această judecată care pentru noi devine iertare.
Numai tinand cont de aceasta suprema iertare putem intelege cine este Dumnezeu.
Dumnezeu e iubire infinită, Cel care iubește, dăruiește si Se daruieste! In virtutea acestei iubiri absolute ne iarta.
Dumnezeu e iubire infinită, Cel care iubește, dăruiește si Se daruieste! In virtutea acestei iubiri absolute ne iarta.
Astfel descoperim ca sensul tuturor minunilor este iertarea. Singura cunoaștere concretă despre Dumnezeu este faptul că El iartă. Iarta si ne elibereaza de moartea ca trauma, de acea moarte pe care o purtam in noi și care este esecul nostru ca oameni, inchistarea, păcatele noastre, neputinta mea de a fi in totala comuniune cu aproapele meu.
Descoperind asta intelegem ca am înviat si noi împreună cu Hristos care a biruit moartea și răul pentru păcatele noastre.
Iertarea este asadar minunea cea mai mare pentru că înseamnă mult mai mult decât a învia un om mort.
Mortul va muri din nou, după ce a înviat.
Iertarea însă ma face să renasc la o stare nouă, datorită Celui care iubeste infinit. Iertarea ma ajută sa renasc asemenea Fiului, care este iubit infinit de Tatăl.
Deci iertarea ma include si pe mine omul în viața lui Dumnezeu, sunt infiat, cu alte cuvinte, ridicat la gradul de fiu! Esenta creștinismului este tocmai această iertare.
Mantuitorul continua: Căci ce este mai lesne? A zice: Iertate sunt păcatele tale, sau a zice: Ridică-te şi umblă?
In acest moment Iisus face vindecarea vizibilă, exterioara, desi pe El vindecarea interioară Il interesa mai mult.
Mortul va muri din nou, după ce a înviat.
Iertarea însă ma face să renasc la o stare nouă, datorită Celui care iubeste infinit. Iertarea ma ajută sa renasc asemenea Fiului, care este iubit infinit de Tatăl.
Deci iertarea ma include si pe mine omul în viața lui Dumnezeu, sunt infiat, cu alte cuvinte, ridicat la gradul de fiu! Esenta creștinismului este tocmai această iertare.
Mantuitorul continua: Căci ce este mai lesne? A zice: Iertate sunt păcatele tale, sau a zice: Ridică-te şi umblă?
In acest moment Iisus face vindecarea vizibilă, exterioara, desi pe El vindecarea interioară Il interesa mai mult.
Minunea insanatosirii paraliticului o face cu un anumit scop,
anume " ca să știți că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele", a zis slăbănogului: Ridică-te, ia-ți patul şi mergi la casa ta. ,
Motivul minunii a fost deci acela ca noi să știm ca Fiul omului e judecătorul suprem al istoriei, este Dumnezeu Însuși care judeca, are putere - puterea lui Dumnezeu-tatal - care are capacitatea de a ierta. Nu are alte puteri. Dacă Dumnezeu ar vrea să aibă alte puteri, spre exemplu aceea de a face dreptate, atunci cand tu ai greșit, El te-ar putea ucide cand gresesti și astfel ar face dreptate. Câți ar mai supraviețui insa pe pământ dacă Dumnezeu si-ar exercita această putere?
anume " ca să știți că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele", a zis slăbănogului: Ridică-te, ia-ți patul şi mergi la casa ta. ,
Motivul minunii a fost deci acela ca noi să știm ca Fiul omului e judecătorul suprem al istoriei, este Dumnezeu Însuși care judeca, are putere - puterea lui Dumnezeu-tatal - care are capacitatea de a ierta. Nu are alte puteri. Dacă Dumnezeu ar vrea să aibă alte puteri, spre exemplu aceea de a face dreptate, atunci cand tu ai greșit, El te-ar putea ucide cand gresesti și astfel ar face dreptate. Câți ar mai supraviețui insa pe pământ dacă Dumnezeu si-ar exercita această putere?
Puterea lui Dumnezeu nu este a ucide ci este a ierta.
Si Iisus S-a responsabilizat fata de noi sa ne ierte!
Adesea indraznim sa il judecam pe Dumnezeu pentru ca nu intervine. Dumnezeu intervine insa mereu iertând și așteaptand ca si oamenii păcătoși sa inteleaga si sa accepte iertarea Sa.
Si Iisus S-a responsabilizat fata de noi sa ne ierte!
Adesea indraznim sa il judecam pe Dumnezeu pentru ca nu intervine. Dumnezeu intervine insa mereu iertând și așteaptand ca si oamenii păcătoși sa inteleaga si sa accepte iertarea Sa.
Iertarea are acest aspect interesant:cand ai inteles ca ai fost iertat, începi să pricepi ca esti iubit de Dumnezeu așa cum esti, ca răul facut te -a adus in locul în care experiezi in mod profund aceasta iubire. Si vei iubi si tu mai mult, pentru că te simti iubit enorm.
Iisus dă poporului Său cunoașterea mântuirii prin iertarea păcatelor. Prin tot ceea ce a făcut și a spus, a arătat această putere a lui Dumnezeu.
Puterea asta ne-a fost dată nouă. Este puterea care ajută lumea să supravietuiasca, este puterea iertării, a iubirii care este mai mare decât răul.
Acel "ridică-te", care pare a fi un simplu act fizic, exprimă învierea. "Atunci, ridicându-se, s-a dus la casă sa."
Iisus îl trimite deci acasă pe omul vindecat.
Pare un îndemn banal caci toti avem un "acasa"!
Insa cuvintele Lui ne mai spun ca omul neiertat nu este... acasa ci in afara ei.
Casa ta se află acolo unde poți trăi făcând binele, unde ai relații cu toti, unde te manifesti si te realizezi.
Numai omul iertat are un acasă, un loc unde se simte aparat și unde poate locui și trăi in pace. Altundeva nu poate locui și nu poate trăi bine. Nu are casă. Altundeva e... in închisoare.
Deci omul este trimis din închisoare la casa sa.
Casa ta se află acolo unde poți trăi făcând binele, unde ai relații cu toti, unde te manifesti si te realizezi.
Numai omul iertat are un acasă, un loc unde se simte aparat și unde poate locui și trăi in pace. Altundeva nu poate locui și nu poate trăi bine. Nu are casă. Altundeva e... in închisoare.
Deci omul este trimis din închisoare la casa sa.
Intreaga noastră viață este o reîntoarcere acasă, la Tatăl. Iertarea ne conduce din nou acasă.
Si omul s-a ridicat, s-a trezit. Acesta ridicare este sinonima învierii. Aceasta este învierea: a merge acasă. Nu mai ești închis în moarte.
Patul este amintit de două ori aici: la început și la sfârșit. Prima oară patul îl ducea pe paralizat. Apoi paralizatul este cel care va duce patul.
Patul este simbolul legii, este locul disputei cu mine dacă sunt păcătos, deoarece neputinta din patul meu denunță păcatul meu și-mi spune: "Vezi? Ești un zero!"
Prin iertare ajung ca legea sa o port eu. Adică, cine iubește trăiește plinătatea legii știind să iubească. Cine iubește respectă legea, dar nu din datorie, ci din dragoste.
Așadar, paraliticul are o casă, merge acasa, caci iertarea ii permite asta, poate să-și ducă patul, are puterea de a trăi.
Si omul s-a ridicat, s-a trezit. Acesta ridicare este sinonima învierii. Aceasta este învierea: a merge acasă. Nu mai ești închis în moarte.
Patul este amintit de două ori aici: la început și la sfârșit. Prima oară patul îl ducea pe paralizat. Apoi paralizatul este cel care va duce patul.
Patul este simbolul legii, este locul disputei cu mine dacă sunt păcătos, deoarece neputinta din patul meu denunță păcatul meu și-mi spune: "Vezi? Ești un zero!"
Prin iertare ajung ca legea sa o port eu. Adică, cine iubește trăiește plinătatea legii știind să iubească. Cine iubește respectă legea, dar nu din datorie, ci din dragoste.
Așadar, paraliticul are o casă, merge acasa, caci iertarea ii permite asta, poate să-și ducă patul, are puterea de a trăi.
Mai departe ni se spune ca întreaga mulțime a ramas mirată de acea minune si de Cel care a dat această putere oamenilor.
Adică această putere, prin Isus, a trecut la oameni.
Oamenii înșiși trăiesc prin iertarea care și-o oferă unii altora.
Prin iertare se face prezentă între oameni casa omului, eliberarea persoanei, posibilitatea călătoriei.
Prezența lui Dumnezeu se află în iertarea frățească.
"Dacă fratele tău are ceva împotriva ta, mai întâi mergi și te împacă", adică împăcarea și iertarea între noi este deja minunea definitivă, este prezența lui Hristos înviat.
In legea lumii, greseala este urmata de pedeapsa.
În viața spirituală însă avem ceva tulburător, o răsturnare de situație: primul lucru necesar este iertarea.
În viața spirituală, în relația ta cu ceilalți, primești iertarea numai dacă recunoști răul ca atare.
Dacă nu recunoști răul pe care l-ai făcut, ce fel de iertare poti primi?
Legea e importantă și in plan religios, pentru că ne evidentiaza răul. E ca patul, care te ține în el. Propria ta conștiință îți spune ce este drept și ce nu. Dacă adoarme conștiința... omul nu mai este om.
Animalul nu are nevoie de conștiință, pentru că el este condus de instinct.
În schimb, omul este condus de scopuri, de libertate, de capacitatea de a înțelege și a vrea, de responsabilitatea față de celalalt. Și toate acestea trebuie cultivate în om.
Minunea in sine este deci doar forma iar noi, orbiti de imagine, de forma, pierdem din vedere continutul, miezul ei, care este mesajul !
Asadar, minunile Mantuitorului au nu numai forma si continut ci si un sens precis!
Sensul fiecărui miracol este iesirea din păcat, cel care ne blocheaza viata, care ne leaga, ne robeste, care ne desparte de Dumnezeu, de cei din jur si de noi insine .
Adevarata minune este deci iertarea si invingerea pacatului, pentru ca pacatul înseamnă pieire.
Oamenii înșiși trăiesc prin iertarea care și-o oferă unii altora.
Prin iertare se face prezentă între oameni casa omului, eliberarea persoanei, posibilitatea călătoriei.
Prezența lui Dumnezeu se află în iertarea frățească.
"Dacă fratele tău are ceva împotriva ta, mai întâi mergi și te împacă", adică împăcarea și iertarea între noi este deja minunea definitivă, este prezența lui Hristos înviat.
In legea lumii, greseala este urmata de pedeapsa.
În viața spirituală însă avem ceva tulburător, o răsturnare de situație: primul lucru necesar este iertarea.
În viața spirituală, în relația ta cu ceilalți, primești iertarea numai dacă recunoști răul ca atare.
Dacă nu recunoști răul pe care l-ai făcut, ce fel de iertare poti primi?
Legea e importantă și in plan religios, pentru că ne evidentiaza răul. E ca patul, care te ține în el. Propria ta conștiință îți spune ce este drept și ce nu. Dacă adoarme conștiința... omul nu mai este om.
Animalul nu are nevoie de conștiință, pentru că el este condus de instinct.
În schimb, omul este condus de scopuri, de libertate, de capacitatea de a înțelege și a vrea, de responsabilitatea față de celalalt. Și toate acestea trebuie cultivate în om.
Minunea in sine este deci doar forma iar noi, orbiti de imagine, de forma, pierdem din vedere continutul, miezul ei, care este mesajul !
Asadar, minunile Mantuitorului au nu numai forma si continut ci si un sens precis!
Sensul fiecărui miracol este iesirea din păcat, cel care ne blocheaza viata, care ne leaga, ne robeste, care ne desparte de Dumnezeu, de cei din jur si de noi insine .
Adevarata minune este deci iertarea si invingerea pacatului, pentru ca pacatul înseamnă pieire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu