A PATRA DUMINICA A POSTULUI MARE - DUMINICA SFANTULUI IOAN SCARARUL

Marcu 9, 17-32

În vremea aceea a venit un om la Iisus, zicându-I: Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut. Şi, oriunde-l apucă, îl aruncă la pământ şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Şi am zis ucenicilor Tăi să-l alunge, dar ei n-au putut. Atunci Iisus, răspunzând lor, a zis: O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceţi-l la Mine. Şi l-au adus la El. Dar duhul, văzându-L pe Iisus, îndată l-a zguduit pe copil, iar acesta, căzând la pământ, se tăvălea spumegând. Şi l-a întrebat pe tatăl copilului: Câtă vreme este de când i-a venit aceasta? Iar el a răspuns: Din pruncie. Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă ca să-l piardă. Dar, dacă poţi să faci ceva, ajută-ne, fiindu-Ţi milă de noi. 

Iar Iisus i-a zis: Dacă poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede. 

Şi îndată, strigând, tatăl copilului a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele! Iar Iisus, văzând că mulţimea dă năvală, a certat duhul cel necurat, zicându-i: Duh mut şi surd, Eu îţi poruncesc: Ieşi din el şi să nu mai intri în el! Şi, răcnind şi zguduindu-l cu putere, duhul a ieşit; iar copilul a rămas ca mort, încât mulţi ziceau că a murit. Dar Iisus, apucându-l de mână, l-a ridicat, iar el s-a sculat în picioare. După ce a intrat Iisus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat, de o parte: Pentru ce noi n-am putut să-l izgonim? El le-a zis: Acest neam de diavoli cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post. Şi, ieşind ei de acolo, străbăteau Galileea, dar El nu voia să ştie cineva. Căci învăţa pe ucenicii Săi şi le spunea că Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor şi-L vor omorî, iar după ce-L vor omorî, a treia zi va învia. Ei însă nu înţelegeau cuvântul şi se temeau să-L întrebe.

Ce ar mai fi de adaugat predicii celui care a fost Mitropolitul Ananania, referitor la Evanghelia de azi? Nimic! 

Intram, iata, in a doua jumatate a Postului si cele doua duminici ramase, pana la Florii, sunt inchinate unui barbat si unei femei - Ioan Sinaitul si Maria Egipteanca - ca un fel de restaurare a lui Adam si a Evei!

Ma gandesc sa pun aici un material despre Ioan Scararul, pe care Biserica Ortodoxă îl pomenește in cea de-a patra duminică din Postul Mare! 

Sfântului Ioan Sinaitul este numit si Scararul pentru că el este autorul unei scrieri intitulate Scara dumnezeiescului urcuș sau Scara raiului . 

Cartea este dedicata calugarilor, insa, la o lectură atentă, poti constata ca nu este neaparat necesar să fii călugăr  pentru a încerca să aplici îndemnurile din ea. 

Ea contine sfaturi importante pentru orice creștin privind dobandirea anumitor virtuti precum blândețea, smerenia, discernământul sau darul dreptei socoteli, care este o intuiție clară a binelui ce trebuie făcut în orice împrejurare.

Acest "manual" a fost scris la rugămintea egumenului Ioan al mănăstirii egiptene Raith, care i-a cerut Sfântului Ioan sa intocmeasca un regulament de viață după care călugării, ghidându-se, să urce către cer, așa cum urcau îngerii văzuți de Patriarhul Iacov în vis*. 

Sfântul Ioan era cunoscut contemporanilor săi, iar faptul că i se cere să scrie aceast "regulament" dovedeste autoritatea de care se bucura. Textul a cunoscut o largă răspândire în lumea creștină încă de la inceput, atât în Orient, cât și în Occident.

Lucrarea, cu un profund caracter ascetic, se înscrie în rândul cărților filocalice (în limba română avem două colecții care conțin asemenea scrieri, Filocalia și Patericul) și a fost tradusă destul de repede în alte limbi, însoțită de multe ori de note, explicații și comentarii. 

În cele 30 de capitole (trepte sau cuvinte) sunt descrise: 

- lepădarea de lume a călugărului prin intrarea în viața monahală, ascultare și pocăință (primele șapte trepte); 

- cele opt patimi - lăcomia pântecelui, desfrânarea, iubirea de arginți, mânia, întristarea, lenea, slava deșartă, mândria - și modul de a lupta cu ele și de a le înlocui cu virtuți (următoarele 16 trepte), căci, așa cum patimile se nasc unele din altele, la fel se nasc și remediile lor; 

- desăvârșirea creștină, ale cărei porunci fundamentale sunt: blândețea, smerenia și discernământul (sau darul dreptei socoteli, care este o intuiție clară a binelui ce trebuie făcut în orice împrejurare și a răului ce trebuie evitat, deși răul se maschează de multe ori în bine), acestea trei conducându-ne la liniștire (isihie), rugăciune, nepătimire și credință (ultimele șapte trepte).
Sfaturi spre îndreptare

Temele abordate și vocabularul sunt specifice lumii monahale și ne putem pune intrebarea de ce am citi noi, astăzi, un text vechi de 1.400 de ani, scris de un călugăr și adresat unor călugări? 

Raspunsul consta in constatarea ca nu este neaparat necesar să fii călugăr  pentru a urca duhovniceste, trairea in lume fiind o provocare!

In Scara gasim sfaturi importante pentru orice creștin! 

Astfel, citim că 

dragostea se poate manifesta prin delicatețe în îndreptarea aproapelui, prin grija de a nu răni conștiința fratelui: 

„O legătură de nedesfăcut a iubirii îi lega (pe viețuitorii dintr-o mănăstire de obște) și ceea ce e și mai minunat este că erau izbăviți de toată îndrăzneala și grăirea deșartă. Se nevoiau înainte de toate în a nu răni conștiința vreunui frate în vreo privință” (Filocalia IX, 1980, p. 85); 

grija pentru cel de lângă noi se poate arăta prin reținerea de la judecată (clevetire): „Am văzut pe unul păcătuind pe față și pocăindu-se în ascuns. Și pe cel ce l-am osândit ca curvar, l-am aflat socotit la Dumnezeu ne­prihănit, pentru că Îl îmblânzise cu adevărat prin întoarcerea sa” (p. 201).

Putem constata că îndemnurile sunt mult mai actuale decât am crede, dar ele trebuie vazute cu alți ochi și o altă minte decât cele lumesti, „cotidiene”. 

Scara ne pune înainte exemplele unei vieți ce se desfășoară după o altă logică decât cea a lumii din afara Bisericii. 

Ea insa se găsește într-o totală convergență cu cuvintele Sfântului Apostol Pavel, pe care le-am auzit sâmbăta trecută: „Cuvântul Crucii este nebunie ş…ţ Unde este înțeleptul, unde este cărturarul? Unde e cercetătorul acestui veac? Nu a dovedit oare Dumnezeu nebună înțelepciunea lumii acesteia?”. 

Este vorba de întoarcerea minții la adevărul adus în lume de Creștinism: Dumnezeu se poate sălășlui în om, adevăr care este nebunie pentru cei necredincioși.

Sfântul Ioan spune că scopul vieții omului trebuie sa fie ajungerea la nepătimire. Nepatimirea este „a doua cunoștință desăvârșită a lui Dumnezeu”. 

Dar nu nepătimirea în sine este de dorit, ci nepătimirea prin efectul ei care este sălășluirea lui Dumnezeu în om. 

Scara ne spune că prin alungarea patimilor din suflet, omul face din ce în ce mai mult loc prezenței lui Dumnezeu: „Cel ce s-a învrednicit de o astfel de stare şnepătimireaţ, fiind el încă în trup, îl are pe Dumnezeu cârmaci, sălășluit în sine în toate cuvintele, faptele și gândurile” (p. 422). 

Prin această prezență este sublimată din ce în ce mai mult firea umană, care accede de la chip către asemănarea cu Dumnezeu, învățătură pe care părintele Dumitru Stăniloae (traducătorul cărții în limba română) o exprimă în acest fel: „Urcușul spre Dumnezeu al omului credincios este un urcuș spre delicatețea și sensibilitatea fără sfârșit a omenescului din el”.

....

Sfântul Ioan s-a născut spre sfârșitul secolului al 6-lea (în jurul anului 580) și a trăit aproximativ 70 de ani (moare în jurul anului 650). A fost așadar contemporan cu Sfântul Maxim Mărturisitorul și a cunoscut probabil frământările teologice provocate de monotelism, o erezie ce tocmai se năștea și care a fost condamnată la cel de-al șaselea Sinod Ecumenic (680-681). Contextul istoric este cel al unui Imperiu Roman de Răsărit ce se greciza și care tocmai ieșea dintr-o epocă de înflorire culturală și politică - epoca împăratului Iustinian. În această perioadă, în estul imperiului își fac apariția arabii, care vor deveni o amenințare permanentă a granițelor teritoriilor creștine.

Sfântul Ioan era originar, se pare, din Palestina. La o vârstă fragedă intră în Mănăstirea „Sfânta Ecaterina” de pe Muntele Sinai, unde va sta 19 ani, până la moartea părintelui său spiritual. Din acel moment se retrage în singurătate, la câțiva kilometri de mănăstire, unde va rămâne timp de 40 de ani. 

Către sfârșitul vieții i se cere să-i îndrume, în calitate de stareț, pe călugării de la Mănăstirea „Sfânta Ecaterina”. În această ipostază va scrie Scara. 

Mai știm despre el că era un „intelectual” al timpului său, care cunoștea foarte bine științele vremii (i se spunea și Ioan Scolasticul, adică „cel Învățat”), iar din analizele pe care le face în cartea sa înțelegem că era și un foarte bun psiholog, un fin cunoscător al stărilor sufletești, al frământărilor interioare ale omului.

Sursa de inspiratie: un art. al lui Emanuel Dobre publicat in Ziarul Lumina.

...

* Iacov este unul dintre cei trei mari strămoși ai Israelului, alaturi de tatăl său Isaac și bunicul său Avraam.

Potrivit Scripturii, IACOV a fost cel de-al doilea fiu al lui Isaac și al Rebecăi. Al doilea pentru ca avut un frate geaman, pe Isav (Esau), caruia i-a luat, printr-un siretlic, dreptul intaiului nascut.

Temandu-se de razbunarea fratelui sau, Iacov pleaca in Mesopotamia unde va sta pret de 14 ani, se va casatori!

Iacov a avut doua sotii - pe Leea și pe Rahela - si ele i-au nascut 

doisprezece fii și o fiica. 

Cei doisprezece fii ai lui Iacov (Ruben, Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Zabulon, Dan, Neftali, Gad, Așer - de la Leea, Iosif si Beniamin, de la Rahela) vor deveni strămoșii celor douăsprezece triburi ale israeliților.si va avea . 

În timpul călătoriei spre Mesopotamia, pe când înnopta, Iacov a visat o scară : ”Și a visat că era o scară, sprijinită pe pământ, iar cu vârful atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau și se pogorau pe ea” (Fa 28: 12). 

Dumnezeu ii apare, pentru prima data, in acest vis asigurându-l ca:

"Pământul pe care dormi ţi-l voi da ţie şi urmaşilor tăi. Urmaşii tăi vor fi mulţi ca pulberea pământului şi tu te vei întinde la apus şi la răsărit, la miazănoapte şi la miazăzi, şi se vor binecuvânta întru tine şi întru urmaşii tăi toate neamurile pământului. Iată, Eu sunt cu tine şi te voi păzi în orice cale vei merge; te voi întoarce în pământul acesta şi nu te voi lăsa până nu voi împlini toate câte ţi-am spus".

La intoarcerea spre casa, tot in timpul noptii, Iacov se va lupta cu Dumnezeu si va birui. Acest eveniment ii va aduce un nou nume,  ISRAEL, o binecuvantare si, ca o pecete, o rana la incheitura soldului, iesind astfel, cu voia Domnului, din impostura!