DUMINICA FLORIILOR - BUCURIA DINAINTEA INTRISTARII

Astazi incepe un nou ciclu al Postului Mare, ultima si cea mai importanta parte a acestui demers duhovnicesc!

Intrarea Mantuitorului in Ierusalim este doar bucuria oamenilor.

Mantuitorul, desi ovationat, stia ceea ce urma sa I se intample!

Sarbatoarea Floriilor are o semnificatie adanca si speciala! 

Este momentul in care oamenii isi dezvaluie zgomotos slabiciunea, superficialiatatea, lipsa de consegventa si de fidelitate...  

Cei care Il primesc cu fast si adoratie pe Iisus, dupa invierea lui Lazar, in scurt timp aveau sa-L paraseasca, sa se dezica de El, sa-l condamne, preferandu-L unui bandit!

Promisiunea invierii noastre, anticipata prin invierea lui Lazar, este un prilej de sarbatoare,  si acesta este rostul acestui praznic, inainte de a muri si a invia cu Hristos! 

Sarbatoarea Floriilor este o gura de aer, o respiratie profunda, o clipa de tihna, rasul dinaintea plansului, popasul dinaintea urcusului Golgotei, pe care ne vom nevoi sa-l parcurgem in Saptamana Mare, insotindu-L pe Iisus pe Drumul Crucii.

Postul aspru al Saptamanii Mari, ca valoarea duhovniceasca, isi are rolul lui terapeutic - psihologic, moral si educational.- si euharistic!

La capatul acestui drum ne asteapta cea mai mare dintre trairile religioase ale unui crestin! 
Caci nimic nu are egal in fata mantuirii, a trecerii spre vesnicie, impreuna cu Hristos!

Zilele viitoarei saptamani sunt pentru noi ultimile trepte ale urcusului  duhovnicesc, inaintea Sfintei Sarbatori a Invierii, 

un urcus anevoios, ce-i drept, dar la capatul caruia  ne vom  bucura impreuna cu cei dragi!

Primele trei zile ale saptamanii viitoare, care sunt numite

Mari si Sfinte, ne pregatesc pentru urmatoarele trei! 

Ele sunt zile de privighere, de ajunare, de asteptare, de speranta! 

Tristetea lor profunda ne permite totusi sa intrevedem, printre lacrimi si suspinuri, o stralucire, acea raza de speranta care ne ajuta mereu sa ne ridicam si sa mergem inainte!   

Nevointa noastra din aceasta ultima saptamana este una simbolica, poate mai dura dar necesara, care ne ajuta sa intram, mental si fizic, in dramatismul evenimentelor, si  asumand nevrednicia umana, smerindu-ne, sa putem, fiind partasi la suferintele Mantuitorului, care se jertfeste continuu pentru mantuirea noastra la fiecare Liturghie, sa ne recladim!

Cu aceasta seara incep si Deniile, cele mai frumoase cantari bisericesti la care, totusi, gratie tehnicii moderne, vom putea participa!

In Filipeni IV, 4-9,  Sf Apostol Pavel spune:

Bucuraţi-vă pururea întru Domnul. Şi iarăşi zic: Bucuraţi-vă. Îngăduinţa voastră să se facă ştiută tuturor oamenilor. Domnul este aproape.
Nu vă împovăraţi cu nici o grijă. Ci întru toate, prin închinăciune şi prin rugă cu mulţumire, cererile voastre să fie arătate lui Dumnezeu. Şi pacea lui Dumnezeu, care covârşeşte orice minte, să păzească inimile voastre şi cugetele voastre, întru Hristos Iisus.

Mai departe, fraţilor, câte sunt adevărate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun, orice virtute şi orice laudă, la acestea să vă fie gândul. "

Sa lasam, asadar, ferestrele si perdelele, asa cum sunt, si covoarele nebatute, sa uitam chiar si de pregatitul mancarii! 

Important este sa fim in duhul Patimilor Mantuitorului!

Sa ne dea Domnul o Saptamana Mare binecavantata, in care, dincolo de ingradiri si restrictii,  sa intelegem, cu mintea si cu inima, adancul durerii umane, acumuland in noi puterea de a tâșni apoi bucurosi, innoiti, capabili sa simtitim pe deplin dulceata lui Hristos cel Inviat!

Din Sfanta Evanghelie dupa Ioan XII, 1-18

Deci, cu şase zile înainte de Paşti, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi.
Şi I-au făcut acolo cină şi Marta slujea. Iar Lazăr era unul dintre cei ce şedeau cu El la masă.
Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului.
Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis:
"Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari şi să-ifi dat săracilor?"
Dar el a zis aceasta, nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentrucă era fur şi, având punga, lua din ce se punea în ea.
A zis deci Iisus: "Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. Că pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţitotdeauna." 
Deci mulţime mare de iudei au aflat că este acolo şi au venit nu numai pentru Iisus, ci să vadă şi pe Lazăr pe care-l înviase din morţi.
Şi s-au sfătuit arhiereii ca şi pe Lazăr să-l omoare.
Căci, din cauza lui mulţi dintre iudei mergeau şi credeau în Iisus.
A doua zi, mulţime multă, care venise la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim,
Au luat ramuri de finic şi au ieşit întru întâmpinarea Lui şi strigau:Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!
Şi Iisus, găsind un asin tânăr, a şezut pe el, precum este scris:
Nu te teme, fiica Sionului! Iată Împăratul tău vine, şezând pe mânzul asinei.
Acestea nu le-au înţeles ucenicii Lui la început, dar când S-a  

preaslăvit Iisus, atunci şi-au adus aminte că acestea I le-au făcut Lui.
Deci da mărturie mulţimea care era cu El, când l-a strigat Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi.
De aceea L-a şi întâmpinat mulţimea, pentru că auzise că El a făcut minunea aceasta.