TACEREA

Mi-as dori sa pot... sa fac un post al tacerii. 

Sa taci nu este tocmai ușor fiindcă trebuie să taci... în fel si chip. E nevoie sa ai pentru fiecare cuvânt o tăcere diferita.

Este cu neputință să știi pe de rost tăcerea unui cuvânt îna­inte de a ține minte cuvântul, dupa cum este cu neputință să rostești un cuvânt fără să te gândești la lucrul pe care il numeste. 

Pronunti cuvântul cer și-ți apare  în gânduri, pe loc, Cerul. 

Zici Dumnezeu si, instantaneu, te simti protejat! 

Tăcerea e o limbă a gândurilor si fiecare om de pe lume are limba gândurilor sale.

Puterea mea de a tăcea cuvintele este slaba dar dorința de a reusi este la fel de vie ca atunci cand acest gand m-a bantuit pentru intaia oara. Poate că dorinta postului cuvintelor n-o să mi-o pot îndeplini niciodată, desi simt permanent tentata sa incerc.

Insa scriu, inchipuindu-mi tăcerile cuvintelor. 

Ma folosesc de litere ingrosate pentru a spori tacerea unor dintre ele si ma visez... tacand!