INVIEREA LUI LAZAR

Sarbatoarea de azi aminteste de ziua in care s-a petrecut cea mai mare dintre minunile savarsite de Hristos,  care este invierea prietenului sau, Lazar,  cel mort de patru zile, al carui trup raspandea un miros greu inca de departe, fiind  deja intrat in putrefactie .

Sâmbăta lui Lazăr şi Duminica Floriilor sunt doua evenimente majore care fac trecerea de la Postul de 40 de zile la nevointa cu care retraim Sfinte Pătimiri ale Domnului. 

Sambata lui Lazar tine deja de Saptamana Mare si ea nu reprezinta o simpla consemnare a unui miracol evanghelic, Invierea aceasta fiind prilej de contemplare a lucrarii divino-umane a lui Hristos (El a plans, a suspinat cu duhul și S-a tulburat întru Sine, sufera pentru cei indoliati, si... il invie pe Lazar, fara sa-l atinga, numai cu glasul Sau! 

Invierea lui Lazar este simbolul invierii viitoare a neamului omenesc si arata  atotputerniciei lui Dumnezeu care poate incalca legile naturii, ale acestei lumi stricate. 

Lazar cel inviat va fi martorul Patimilor si invierii invatatorului si prietenului sau, fiind "incepatura mantuitoare a nasterii din nou" ( a celui de-al "doilea Botez").

Inainte de Cruce chiar, Hristos il scoate doar cu glasul pe Lazar din iad.

Daca e sa privim in ansamblu, am putea spune ca mijlocul vietii unui intreg an liturgic, ca si centrul vietii duhovnicesti, este Săptămâna Mare!

Centrul duhovnicesc și liturgic al anului bisericesc este SĂPTĂMÂNA MARE. 

De aceea postul de 40 de zile a fost treptat separat de Săptămâna Mare.  Astfel astăzi am parcurs  6  săptămâni de post  (42 de zile) la care adaugam jertfa noastra prin ajunarile din Săptămâna Mare, tinand efectiv  7 săptămâni de post.

Perioada Triodului ( 3 săptămâni înainte de post + 6 saptamani de post + Săptămâna Mare) este INIMA VIEȚII ECLESIALE, A EXPERIENȚEI MISTAGOGICE TRĂITE de credincioșii ortodocși.

Postul Mare 

- este un drum de intoarcere pe care-l parcurgem in fiecare an, este reintoarcerea in propria noastra istorie, pana la Sf Botez primit,  cand ne-am imbracat cu Hristos. 

- este o retrăire a botezului… prin lepădarea de păcate, spovedanie și pocăință.

- este o perioadă de cateheză, de invatare. Odata cu postul Mare suntem din nou la scoala, recitim Scriptura, aflam, ne departam de lume si ne aplecam asupra  invataturii  Sfinților Părinți.

- este un drum inițiatic pe care Biserica ne invită să-l facem an de an, pentru a adânci și mai mult viața noastră în Hristos. Este de fiecare data o noua sansa!

- este insusi mesajul Răstignirii și Învierii Domnului.

Cartea Triodului, din care se canta până la Paști, este o sinteză de traire religioasa, veche de peste 10 secole, de ravnitoare experiență duhovnicească a părinților Bisericii Ortodoxe. 

De la început Postului Mare până la sfârșit, cântările sunt incarcate, pana la refuz, de apeluri la pocăință, de chemare la rugăciune, la înfrânare, la iertare si la milostenie… 

Masa de Pasti nu poate avea nici o valoare sacra, in afara imbuibarii, eventual, a adunarii familiei, si nimic nu se va schimba in sufletul nostru in Ziua Invierii, daca in timpul Postului Mare nu am mai invatat ceva, nu am mai facut un pas spre credinta in care am fost botezati! 

In fiecare an, in aceasta perioada ni se mai da inca o ocazie sa facem inca in pas, un gest cat de mic, o cat de mica schimbare in viata noastra, o cercetare a faptelor noastre, sperand sa devenim mai buni, mai smeriti, mai atenti la Dumnezeu!

„În vremea aceea era bolnav un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei și al Martei, sora ei. Maria era aceea care a uns cu mir pe Domnul și I-a șters picioarele cu părul capului ei, iar fratele ei, Lazăr, era bolnav. Deci au trimis surorile la El, zicând: Doamne, iată, cel pe care îl iubești este bolnav. Iar Iisus, auzind, a zis: Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca prin ea Fiul lui Dumnezeu să Se slăvească. Și iubea Iisus pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr. Când a auzit, deci, că Lazăr este bolnav, Iisus a rămas două zile în locul în care era. Apoi a zis ucenicilor: Să mergem iarăși în Iudeea. Ucenicii I-au zis: Învățătorule, acum căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, iar Tu iarăși Te duci acolo? 

A răspuns Iisus: Nu sunt oare douăsprezece ceasuri într-o zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că el vede lumina acestei lumi; iar dacă umblă cineva noaptea, se împiedică, pentru că lumina nu este în el. A zis acestea, iar după aceea le-a spus: Lazăr, prietenul nostru, a adormit; Mă duc să-l trezesc. Deci I-au zis ucenicii: Doamne, dacă a adormit, se va face bine. Iar Iisus vorbise despre moartea lui, iar ei credeau că vorbește despre somn ca odihnă. Însă atunci Iisus le-a spus lor pe față: Lazăr a murit. Și Mă bucur pentru voi, ca să credeți, că n-am fost acolo. Deci, să mergem la el. 

Însă Toma, care se numește Geamănul, a zis celorlalți ucenici: Să mergem și noi și să murim cu El. 

Deci, venind, Iisus l-a găsit (pe Lazăr) pus de patru zile în mormânt. Iar Betania era aproape de Ierusalim, ca la cincisprezece stadii. Și mulți dintre iudei veniseră la Marta și Maria, ca să le mângâie pentru fratele lor. 

Deci Marta, când a auzit că vine Iisus, a ieșit în întâmpinarea Lui, iar Maria ședea în casă. Și a zis Marta către Iisus: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit. Dar și acum știu că oricâte vei cere de la Dumnezeu, Dumnezeu Îți va da. Iisus i-a zis: Fratele tău va învia.

Marta I-a zis: Știu că va învia la înviere, în ziua cea de apoi. Și Iisus i-a zis: Eu sunt Învierea și Viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri în veac. 

Crezi tu aceasta? Zis-a Lui: Da, Doamne. Eu am crezut că Tu ești Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume. 

Și zicând aceasta, s-a dus și a chemat pe Maria, sora ei, zicându-i în taină: Învățătorul este aici și te cheamă. 

Când a auzit aceea, s-a ridicat degrabă și a venit la El. Și Iisus nu venise încă în sat, ci era în locul unde Îl întâmpinase Marta. Iar iudeii care erau cu ea în casă și îi spuneau cuvinte de mângâiere, văzând pe Maria că s-a ridicat degrabă și a ieșit din casă, au mers după ea, socotind că a plecat la mormânt ca să plângă acolo. Deci Maria, când a venit unde era Iisus, văzându-L, a căzut la picioarele Lui, zicându-I: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit. 

Deci Iisus, când a văzut-o plângând și pe iudeii care veniseră cu ea plângând și ei, a suspinat cu duhul și S-a tulburat întru Sine. 

Și a zis: Unde l-ați pus? Zis-au Lui: Doamne, vino și vezi. Și a lăcrimat Iisus. Deci ziceau iudeii: Iată, cât de mult îl iubea. Iar unii dintre ei ziceau: Nu putea oare Acesta, Care a deschis ochii orbului, să facă așa ca și acesta să nu moară? Deci, suspinând iarăși Iisus întru Sine, a mers la mormânt. Și era o peșteră și o piatră era așezată pe ea. Iisus a zis: Ridicați piatra! Marta, sora celui răposat, I-a zis: Doamne, deja miroase, că este a patra zi. Iisus i-a zis: Nu ți-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu? Au ridicat deci piatra, iar Iisus Și-a ridicat ochii în sus și a zis: Părinte, Îți mulțumesc că M-ai ascultat. Eu știam că întotdeauna Mă asculți, dar pentru mulțimea care stă împrejur am zis, ca să creadă că Tu M-ai trimis. Și zicând acestea, a strigat cu glas mare: Lazăre, vino afară! Și a ieșit mortul, fiind legat la picioare și la mâini cu fâșii de pânză, iar fața lui era înfășurată cu mahramă. Iisus le-a zis: Dezlegați-l și lăsați-l să meargă. Deci, mulți dintre iudeii care veniseră la Maria și care văzuseră ce a făcut Iisus, au crezut în El.”
Ioan, 11, 1-45