1. In vremea aceea era în tot pământul o singură limbă şi un singur grai la toţi.
2. Purcezând de la răsărit, oamenii au găsit în ţara Senaar un şes şi au descălecat acolo.
3. Apoi au zis unul către altul: "Haidem să facem cărămizi şi să le ardem cu foc!" Şi au folosit cărămida în loc de piatră, iar smoala în loc de var.
4. Şi au zis iarăşi: "Haidem să ne facem un oraş şi un turn al cărui vârf să ajungă la cer şi să ne facem faimă înainte de a ne împrăştia pe faţa a tot pământul!"
5. Atunci S-a pogorât Domnul să vadă cetatea şi turnul pe care-l zideau fiii oamenilor.
6. Şi a zis Domnul: "Iată, toţi sunt de un neam şi o limbă au şi iată ce s-au apucat să facă şi nu se vor opri de la ceea ce şi-au pus în gând să facă.
7. Haidem, dar, să Ne pogorâm şi să amestecăm limbile lor, ca să nu se mai înţeleagă unul cu altul".
8. Şi i-a împrăştiat Domnul de acolo în tot pământul şi au încetat de a mai zidi cetatea şi turnul.
9. De aceea s-a numit cetatea aceea Babilon, pentru că acolo a amestecat Domnul limbile a tot pământul şi de acolo i-a împrăştiat Domnul pe toată faţa pământului. Fac 11:1-9
După potop, fiii lui Noe - Sem, Ham şi Iafet - împreună cu soţiile lor, s-au aşezat în Senaar, astăzi Mesopotamia de Sud, unul dintre leagănele vechii civilizaţii umane, aşa cum ne-o prezintă numeroasele descoperiri arheologice şi relatări istorice.
Dorind să castige „faimă“ înainte de a se împrăştia pe pământ, locuitorii din acele ţinuturi s-au hotărât, spune Sfânta Scriptură, să faca un turn care să ajungă până la cer.
3. Apoi au zis unul către altul: "Haidem să facem cărămizi şi să le ardem cu foc!" Şi au folosit cărămida în loc de piatră, iar smoala în loc de var.
4. Şi au zis iarăşi: "Haidem să ne facem un oraş şi un turn al cărui vârf să ajungă la cer şi să ne facem faimă înainte de a ne împrăştia pe faţa a tot pământul!"
5. Atunci S-a pogorât Domnul să vadă cetatea şi turnul pe care-l zideau fiii oamenilor.
6. Şi a zis Domnul: "Iată, toţi sunt de un neam şi o limbă au şi iată ce s-au apucat să facă şi nu se vor opri de la ceea ce şi-au pus în gând să facă.
7. Haidem, dar, să Ne pogorâm şi să amestecăm limbile lor, ca să nu se mai înţeleagă unul cu altul".
8. Şi i-a împrăştiat Domnul de acolo în tot pământul şi au încetat de a mai zidi cetatea şi turnul.
9. De aceea s-a numit cetatea aceea Babilon, pentru că acolo a amestecat Domnul limbile a tot pământul şi de acolo i-a împrăştiat Domnul pe toată faţa pământului. Fac 11:1-9
După potop, fiii lui Noe - Sem, Ham şi Iafet - împreună cu soţiile lor, s-au aşezat în Senaar, astăzi Mesopotamia de Sud, unul dintre leagănele vechii civilizaţii umane, aşa cum ne-o prezintă numeroasele descoperiri arheologice şi relatări istorice.
Dorind să castige „faimă“ înainte de a se împrăştia pe pământ, locuitorii din acele ţinuturi s-au hotărât, spune Sfânta Scriptură, să faca un turn care să ajungă până la cer.
Ambiţioşii constructori n-au reuşit să-şi realizeze proiectul, Dumnezeu zădărnicindu-le planul.
Daca faima au vrut, faima au avut caci şi-au asigurat totuşi un loc în istorie, obţinând un renume care simbolozeaza, pana azi.... nedesăvârirea.
Data construirii turnului Babel pare sa fie mileniul III î. Hr.
Data construirii turnului Babel pare sa fie mileniul III î. Hr.
Intenţia oamenilor de a se urca până la Dumnezeu este asemănătoare, într-o anumită măsură, cu încălcarea poruncii date primilor oameni, aceea de a nu mânca din pomul oprit.
Daca Eva a fost amăgită că va deveni asemenea lui Dumnezeu de va mânca din pomul oprit, constructorii au crezut că vor ajunge la înălţimea lui Dumnezeu dacă vor construi un turn, o replica „artificială“ a arborelui din Grădina Edenului, „figura verticală naturală a turnului“. De aceea, turnul a devenit un simbol al mândriei omului şi al căderii sale inevitabile.
Amestecându-le limbile pentru a nu se mai putea înţelege, oamenii au abandonat proiectul lor, împrăştiindu-se apoi în lume. Acest lucru echivalează, spun Sfinţii Părinţi, cu izgonirea protopărinţilor din Rai ori cu pribegia ucigaşului Cain.
Începând cu acest episod, Biblia, pe parcursul Vechiului Testament, nu va mai prezenta legătura lui Dumnezeu cu lumea întreagă ci va urmări doar istoria poporul lui Israel, prin seminţia lui Sem, fiul lui Noe, din a cărui genealogie se va naşte Avraam, prin care, ulterior, „se vor binecuvânta toate neamurile pământului“.
Amestecându-le limbile pentru a nu se mai putea înţelege, oamenii au abandonat proiectul lor, împrăştiindu-se apoi în lume. Acest lucru echivalează, spun Sfinţii Părinţi, cu izgonirea protopărinţilor din Rai ori cu pribegia ucigaşului Cain.
Începând cu acest episod, Biblia, pe parcursul Vechiului Testament, nu va mai prezenta legătura lui Dumnezeu cu lumea întreagă ci va urmări doar istoria poporul lui Israel, prin seminţia lui Sem, fiul lui Noe, din a cărui genealogie se va naşte Avraam, prin care, ulterior, „se vor binecuvânta toate neamurile pământului“.
Ce limbă vorbea Adam?
Asa cum menţionează autorul biblic la începutul capitolului 11 din primul capitol al Vechiul Testament, „În vremea aceea era în tot pământul o singură limbă şi un singur grai la toţi“ .
Majoritatea cercetătorilor în domeniu admit existenţa primordială a unui singur grai.
Paul Zumthor, în cartea „Babel sau nedesăvârşirea“ afirmă că „limba începuturilor noastre a fost desăvârşită, fiecare dintre cele ce au urmat nereproducând, în cazul cel mai bun, decât în parte, trăsăturile ei“. Această idee este susţinută în continuare si de alti cercetători, în pofida unor opinii legate de lingvistica ivite în perioada Renaşterii.
Ideea unei monogeneze a limbilor este legată de cea de Providenţă. Ea este susţinută cvasiunanim de Sfinţii Părinţi şi se regăseşte în ebraica Bibliei, care avea prioritate cronologică şi teologică asupra tuturor limbilor omeneşti. Interesul pentru recuperarea limbii vorbite de Adam s-a lovit mereu de incapacitatea sistemelor de astăzi, nişte traduceri aproximative dintr-un idiom îndepărtat, diferite, dar totuşi avand multe în comun.
Mărturii istorice
În spatele povestirii biblice despre construirea turnului Babel stau ziguratele, construcţii ridicate cu mii de ani în urmă în multe oraşe din Mesopotamia.
Ideea unei monogeneze a limbilor este legată de cea de Providenţă. Ea este susţinută cvasiunanim de Sfinţii Părinţi şi se regăseşte în ebraica Bibliei, care avea prioritate cronologică şi teologică asupra tuturor limbilor omeneşti. Interesul pentru recuperarea limbii vorbite de Adam s-a lovit mereu de incapacitatea sistemelor de astăzi, nişte traduceri aproximative dintr-un idiom îndepărtat, diferite, dar totuşi avand multe în comun.
Mărturii istorice
În spatele povestirii biblice despre construirea turnului Babel stau ziguratele, construcţii ridicate cu mii de ani în urmă în multe oraşe din Mesopotamia.
Ziguratul era un turn cu mai multe nivele sau etaje, la elaborarea căruia se pleca de la o platformă pe care se afla un altar.
Un plan babilonian arată că nivelul de bază măsura 90x90 m, având 33 m înălţime.
Pe acesta au fost construite cinci platforme, înalte de 6-18 m, cu suprafaţa bazei din ce în ce mai mică.
Despre existenţa unui zigurat „restaurat“ a menţionat şi Herodot, „părintele istoriei“, în jurul anului 460 î. Hr., plăcuţa inscripţionată în acest sens putând fi văzută şi astăzi, la Muzeul Luvru din Paris.
Refacerea unităţii
Unii teologi au pus evenimentul petrecut la începutul mileniului al III-lea în opoziţie cu Cincizecimea.
Refacerea unităţii
Unii teologi au pus evenimentul petrecut la începutul mileniului al III-lea în opoziţie cu Cincizecimea.
„Atunci S-a pogorât Domnul să vadă cetatea şi turnul pe care-l zideau fiii oamenilor. Şi a zis Domnul: «Iată, toţi sunt de un neam şi o limbă au şi iată ce s-au apucat să facă şi nu se vor opri de la ceea ce şi-au pus în gând să facă. Haidem, dar, să ne pogorâm şi să amestecăm limbile lor, ca să nu se mai înţeleagă unul cu altul»“, ne spune textul Vechiului Testament.
La Cincizecime, Sfinţii Apostoli au început să vorbească toate limbile, explicând Sfânta Evanghelie neamurilor, refăcând astfel simbolic unitatea limbajului inceputurilor şi aducând popoarele lumii într-o singură Biserică.
Oare, construirea turnului a fost un păcat?
Sfântul Maxim Mărturisitorul plasează zidirea turnului în rândul celor şapte căderi spirituale ale omului. Iată ce spune marele teolog, răspunzând întrebării: „Ce înseamnă: «De şapte ori va cădea dreptul şi se va ridica»?“:
Oare, construirea turnului a fost un păcat?
Sfântul Maxim Mărturisitorul plasează zidirea turnului în rândul celor şapte căderi spirituale ale omului. Iată ce spune marele teolog, răspunzând întrebării: „Ce înseamnă: «De şapte ori va cădea dreptul şi se va ridica»?“:
„Dreptul este, aici, Domnul nostru Iisus Hristos, singurul cu adevărat drept. Căci de El se zice că şi cade şi se şi ridică în noi, ca unul ce a primit toate cele ale noastre.
Iar firea noastră a căzut de şapte ori.
Prima cădere s-a produs prin greşeala protopărintelui;
a doua, prin uciderea de om a lui Cain, care a introdus prima dată uciderea
a treia, în vremea generaţiei lui Noe, asupra căreia n-a mai rămas Duhul lui Dumnezeu, deoarece oamenii erau numai trupuri;
a patra, pe vremea zidirii turnului;
a cincea, pe vremea generaţiei lui Avraam, din care singur acesta a plăcut lui Dumnezeu;
a şasea, pe vremea lui Moise, a cărui generaţie sporise atât de mult în necredinţă, încât a fost trimis el de Dumnezeu spre tămăduirea acestei necredinţe;
a şaptea, in vremea generaţiei Proorocilor, care a întrecut generaţiile de mai înainte în măsura răutăţii.
Deci fiindcă, precum s-a zis, firea noastră a căzut de şapte ori, Domnul, mişcat de iubirea de oameni, a ridicat-o, unind-o cu Sine, după ipostas.“ ( Sfântul Maxim Mărturisitorul, „Întrebări, nedumeriri şi răspunsuri“, Filocalia a II-a)
Dicţionar
Cuvântul Babel apare în Fac., cap 11, din Vechiul Testament, fiind explicat prin etimologie populară bazată pe un cuvânt ebraic care înseamnă „confuzie“ sau „amestecare“.
Babel a devenit astfel un sinonim pentru confuzia cauzată de diferenţele de limbă, care a făcut parte din pedeapsa divină pentru mândria arătată de oameni prin construirea turnului.
Trebuie menţionat însă că nicăieri în Vechiul Testament nu este întâlnită expresia „Turnul Babel“, aceasta fiind folosită în mod obişnuit pentru a descrie turnul destinat a fi o construcţie foarte înaltă, asociată cu cetatea sau închinătorii ei.
Turnul Babel apare ca posibilitate a omului de a spune nu, chiar si lui Dumnezeu. Prin aceasta constructie omul refuza sa se mai impartaseasca de "viata cea adevarata".
Turnul Babel este o sageata care loveste langa tinta. El exprima natura umana cazuta, incapabila sa-si atinga tinta, caci omul nu se depaseste pe sine, decat in masura in care el realizeaza modul de existenta a lui Dumnezeu.
Faima dorita de oameni se refera la "nume", dupa cum reiese din original. Se pierde din vedere ca adevaratul nume nu se obtine autonom, ci prin Dumnezeu.
Faima dorita de oameni se refera la "nume", dupa cum reiese din original. Se pierde din vedere ca adevaratul nume nu se obtine autonom, ci prin Dumnezeu.
J. Zizioulas sustine ca "In afara comuniunii cu Dumnezeu, persoana isi pierde unicitatea, devine o fiinta oarecare, un "lucru" fara "identitate" absoluta, fara "nume", fara chip".
De retinut este faptul ca paradisul este descris ca fiind o livada cu pomi (Facere, 2,15), in timp ce Babelul este construit din caramizi si smoala (Facere 11, 3-4).
De retinut este faptul ca paradisul este descris ca fiind o livada cu pomi (Facere, 2,15), in timp ce Babelul este construit din caramizi si smoala (Facere 11, 3-4).
Rezulta de aici ca omul incearca sa depuna tot efortul sa inlocuiasca natura vie cu o materie lipsita de viata (caramida si smoala).
Poate nu este intamplator ca prima cetate a fost zidita de Cain, cel care l-a ucis pe Abel!
Turnul Babel si templul inchinat lui Marduk
Povestea Turnului Babel pastreaza o aluzie la religia babiloniana.
Turnul Babel si templul inchinat lui Marduk
Povestea Turnului Babel pastreaza o aluzie la religia babiloniana.
In Enuma elis, epopeea babiloniana a creatiei, zeii Anunnaki ii ridica lui Marduk Babilonul. In mijlocul Babilonului este prezent templul inchinat lui Marduk. Acest templu purta numele Esagila, care seamana ca descriere cu Turnul Babel: "Au inaltat varful lui Esagila ajungand ca Apsu".
Babilonul - chipul mintii amestecate
In akkadiana numele de Babilon inseamna "poarta zeului" (bab ilu), in vreme ce in ebraica acest nume este tradus prin "confuzie", "amestec" (balal).
Babilonul - chipul mintii amestecate
In akkadiana numele de Babilon inseamna "poarta zeului" (bab ilu), in vreme ce in ebraica acest nume este tradus prin "confuzie", "amestec" (balal).
Psalmistul David ajunge sa fericeasca pe cei care ucid copiii babilonieni: "Fiica Babilonului, ticaloasa! Fericit este cel ce va apuca si va lovi pruncii tai de piatra" (Psalm 136, 8-9).
Sfantul Vasile cel Mare spune ca Psalmul nu fericeste pe cel care ucide oricum pe copilul babilonian, ci pe cel care il izbeste de stanca. In interpretarea Sfantului Vasile cel Mare, stanca este Hristos, Babilonul, chipul mintii amestecate, iar copiii prunci ai acestei minti, adica invataturile eterodocsilor.
Turnul Babel si Biserica
In intelesul literal al cuvantului, Biserica este "adunarea", in greceste ekklesia, insemnand "a aduna".
Turnul Babel si Biserica
In intelesul literal al cuvantului, Biserica este "adunarea", in greceste ekklesia, insemnand "a aduna".
Parintii Bisericii fac o comparatie intre turnul Babel si adunarea de la Cincizecime: turnul Babel este simbolul amestecarii limbilor, al confuziei persoanelor, al ruperii dialogului cu D
umnezeu si intre oameni; in timp ce Cincizecimea este simbolul reluarii dialogului si comuniunii personale cu Dumnezeu.
Conform cu Faptele Apostolilor 2-4, apostolii, dupa ce au primit Duhul Sfant, L-au vestit pe Hristos in diferite limbi, refacand astfel unitatea limbajului si aducand popoarele lumii intr-o singura Biserica.
In concluzie, putem afirma ca omenirea de astazi, pornita pe calea mandriei, nu face decat sa recladeasca Turnul Babel.
umnezeu si intre oameni; in timp ce Cincizecimea este simbolul reluarii dialogului si comuniunii personale cu Dumnezeu.
Conform cu Faptele Apostolilor 2-4, apostolii, dupa ce au primit Duhul Sfant, L-au vestit pe Hristos in diferite limbi, refacand astfel unitatea limbajului si aducand popoarele lumii intr-o singura Biserica.
In concluzie, putem afirma ca omenirea de astazi, pornita pe calea mandriei, nu face decat sa recladeasca Turnul Babel.
Astfel acest turn nu a fost prezent doar undeva si candva. El ia fiinta in orice om iubitor de sine.
 |
PARLAMENTUL EUROPEAN |
Lucian Apopei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu