A DOUA SANSA

Este foarte interesant sa aflam despre noi in ce masura stim sa acordam semenilor, dar si noua insine - a doua sansa!
Suntem incremeniti in clisee, in neincredere -  deopotriva in noi si in ceilalti - si nu reusim sa intelegem ca viata ne pune in cale momente si oameni, intamplari si situatii in care putem alege altceva!
Asa cum te poti intalni cu cineva care sa te tarasca spre pierzanie, te poti schimba in bine, intelegandu-ti greselile, urandu-le si incercand sa te lepezi de ele!

Unul din farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce cu el. Şi intrând în casa fariseului, a şezut la masă. Şi iată era în cetate o femeie păcătoasă şi, aflând că şade la masă, în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir. Şi, stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, a început să ude cu lacrimi picioarele Lui, şi cu părul capului ei le ştergea. Şi săruta picioarele Lui şi le ungea cu mir. Şi văzând, fariseul, care-L chemase, a zis în sine: Acesta, de-ar fi prooroc, ar şti cine e şi ce fel e femeia care se atinge de El, că este păcătoasă. Şi răspunzând, Iisus a zis către el: Simone, am să-ţi spun ceva. Învăţătorule, spune, zise el. Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci. Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult? Simon, răspunzând, a zis: Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis: Drept ai judecat. Şi întorcându-se către femeie, a zis lui Simon: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă, cu lacrimi, Mi-a udat picioarele şi le-a şters cu părul ei. Sărutare nu Mi-ai dat; ea însă de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele. De aceea îţi zic: Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cui se iartă puţin, puţin iubeşte. Şi a zis ei: Iertate îţi sunt păcatele. Şi au început cei ce şedeau împreună la masă să zică în sine: Cine este Acesta care iartă şi păcatele? Iar către femeie a zis: Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace. Luca 7, 36-50

O vorba inteleapta zice ca, atunci cand nu ai ceva frumos de zis, este de preferat sa taci! 
Ii judecam pe ceilalti uitand ca noi toti avem o anume slabiciune, un "ce" cu care ne luptam, "un ghimpe in trup", precum apostolul Pavel! Acest "ceva" ne ajuta sa evoluam, sa ne rugam, sa crestem duhovniceste! Cu conditia sa il recunoastem, sa il asumam!