Perioada postului nu este numai timpul in care ne privam de anumite mâncăruri! Faptul ca ținem post este doar o componeanta a procesului de pregătire a trupului, a minții si a sufletului pentru a ne apropia de Hristos!
Tinand post si rugandu-ne ne debarasam de rele tăinuite, conștientizam greselile, ne intelegem păcatele, care, odată confesare, ne dau posibiliatea de a deveni mai buni.
Știu, mi s-a intamplat si mie! In prima instanta ai impresia ca ideea de păcat este cel puțin nepotrivita, dacă nu chiar stupida!
"Ce păcate? Care păcate? Eu nu am păcate! Asa e viața, asta-i lumea de azi!"
Postul are tocmai acest scop: sa permita mintii sa capete claritatea necesara spre a constientiza greșelile noastre din ziua de azi, sa deschida ochii si sa ne destupe urechile acum ca sa înțelegem Cuvântul Domnului!
Chiar daca ne disimulam faptele, aratand in exterior altceva decat suntem in adancul nostru, ascunzand de lume tot ce se poate ascunde, ceea ce am facut rau, ceea ce am gandit rau... nu e cu putinta sa ascundem niciodata de Dumnezeu!
Propria noastra constiinta stie exact ce am gresit, unde si cand, judecand cu o precizie de 100%, binele si raul pe care le-am facut - chiar daca estimarea asta dureaza fractiuni de secunda si este urmata rapid de uitarea protectoare ori de scuze pervertite, asiguratoare!
Acolo, in ceea ce numim noi constiinta, se afla si Dumnezeu!
De noi insine si de El nu ne putem ascunde!
Marturisirea, spovedania... nu este pentru Dumnezeu ci pentru noi, pentru linistea necesara unui parcurs de viata frumos si pentru iesirea din lume spre vesnicie, pentru asumarea faptelor noastre, pentru a ajunge sa regretam, caci de regret avem nevoie pentru a ne linisti launtrul ca sa-L putem primi si simti pe Dumnezeu in noi si a fi mantuiti!
Cand avem deci un gand ascuns, cand mintea ne este ocupata de fantasme, amintiri secrete, rautati, dusmanii ... e bine sa luam in calcul faptul ca Cineva, El, stie TOT!
Incet, incet ajungem sa înțelegem ca nu suntem tocmai nepătati!
Păcatul nu face rău atat acelora cărora le-am greșit cat noua!
Si, ca sa ne fie bine, este nevoie de împăcare, de iertare!
Începutul drumului se găsește foarte aproape, căci prima persoana cu care trebuie sa facem pace suntem chiar noi înșine!
Şi Eu zic vouă: Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Că oricine cere ia; şi cel ce caută găseşte, şi celui ce bate i se va deschide. Şi care tată dintre voi, dacă îi va cere fiul pâine, oare, îi va da piatră? Sau dacă îi va cere peşte, oare îi va da, în loc de peşte, şarpe? Sau dacă-i va cere un ou, îi va da scorpie? Deci dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi fiilor voştri daruri bune, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da Duh Sfânt celor care îl cer de la El! Luca 11, 9-13
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu