duminică, 13 noiembrie 2016

IUBIREA APROAPELUI - PORUNCA DUMNEZEIASCA

Toti dorim sa fim iubiti. 
Absolut toate frustrarile, visele si sperantele noastre sunt legate de IUBIRE! 
Lipsa iubirii ne stalceste sufletele, ne transforma in brute, ne face rai si cinici, duri si neiertatori! Numai iubirea este secretul unei umanitati asigurate! Si, in plus este si porunca dumnezeiasca!
Dar cum sa ajungem sa respectam porunca aceasta, cand putintele nostre de a iubi sunt reduse, acaparate in mod distrugator de egoism, ranchiuna si ... neiubire?

M-am gandit si eu, cum cred ca toti crestinii se gandesc, la felul in care se poate ajunge la iubirea aproapelui, trecand peste atatea si atatea capcane intinse de propria nostra micime sufleteasca!

Nu mi-a venit in minte decat o singura intrebare: 
Cine ma cred eu sa merit iubirea lui Dumnezeu? 

De aici am constatat ca pot sa dezvolt ideea: 
De ce eu si nu cel de langa mine? 
Cu ce sunt eu mai presus decat celalalt ca sa merit iubirea lui Dumnezeu si el nu?
Daca  imi doresc sa fiu iubita... apreciata, remarcata - de oameni si de Dumnezeu - de ce nu si-ar dori si cel de langa mine acelas lucru? 
Si ei, ceilalti au dreptul la iubire,  si lor li se infatisaza perspectiva mantuirii!
Daca Dumnezeu il iubeste ca si pe mine pe aproapele meu... cine sunt eu sa nu-l iubesc?

Oricat m-as lasa dusa de intrebari, concluzia este evidenta:
daca ne dorim iubire o vom primi doar daca iubim! 



Şi iată, un învăţător de lege s-a ridicat, ispitindu-L şi zicând: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?
Iar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citeşti?
Iar el, răspunzând, a zis: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
Iar El i-a zis: Drept ai răspuns, fă aceasta şi vei trăi.
Dar el, voind să se îndrepteze pe sine, a zis către Iisus: Şi cine este aproapele meu?
Iar Iisus, răspunzând, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort.
Din întâmplare un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături.

De asemenea şi un levit, ajungând în acel loc şi văzând, a trecut pe alături.
Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă,
Şi, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin, şi, punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el.
Iar a doua zi, scoţând doi dinari i-a dat gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da.
Care din aceşti trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari?
Iar el a zis: Cel care a făcut milă cu el. Şi Iisus i-a zis: Mergi şi fă şi tu asemenea. Luca 10: 25-37


In pilda samarineanului milostiv, Domnul ia chipul samarineanului si prin cei doi dinari - intruchipare a Sfintei Euharistii - ne da in grija pe aproapele nostru si ne cere sa avem grija de el si tot ce ii vom darui aceluia ni le va raspati ... cand ve reveni!

Doamne, ajuta neputintei noastre de a iubi! 
Fa Tu sa putem implini porunca!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu